Pare că trăim în țara imaginată de Dragnea. Singura diferență, sunt alți politicieni la butoane

Au trecut trei ani de la înăbușirea violentă a protestului din Piața Victoriei, iar 10 august 2018 rămâne încă un dosar nerezolvat de sistemul de justiție care se alătură celor de la Revoluție, Mineriade, Colectiv și alte zeci și sute de dosare de corupție în care reprezentanții clasei politice sunt protejați sau făcuți scăpați.
Pare că trăim în țara imaginată de Dragnea. Singura diferență, sunt alți politicieni la butoane

Dosarul 10 August s-a întors, printr-o decizie judecătorească, la Parchetul Militar după ce a fost disjuns (împărțit), iar o parte din el a fost clasat de DIICOT cu concursul fostului procuror-şef Giorgiana Hosu.

Acum, procurorii militari refac întreaga cercetare penală pentru ca procesul să poată începe. Nimeni nu știe când se va întâmpla acest lucru.

Câțiva oameni au protestat în Piața Victoriei, iar pe rețelele sociale, mulți participanți la manifestația de acum trei ani au postat mesaje și au publicat imagini din acea zi, în care democrația din România a fost suspendată prin intervenția brutală a forțelor de jandarmi la ordinul lui Liviu Dragnea, fost președinte PSD.

Azi, la conducerea României, se află exact inamicii politici ai social-democraților, exact cei pe care Liviu Dragnea urmărea să-i scoată din joc.

Este șocant să vezi că persoanele care atunci au fost vizate de încercarea PSD de a schimba ordinea constituțională acum fac tot posibilul să se ascundă când vine vorba de 10 august. 

Președintele Klaus Iohannis a fost, în primul mandat, ținta tuturor mașinațiunilor gândite și coordonate de Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu. 

A scăpat ca prin urechile acului de suspendare, iar acum pare a fi lovit de o profundă amnezie. Pare că a uitat că a câștigat al doilea mandat, promițând că va îndepărta răul făcut de PSD sistemului de justiție, va susține modificarea în Parlament a legilor în sensul ca astfel de abuzuri să nu se mai repete.

Nu s-a schimbat nimic. 

Klaus Iohannis, deși a reușit să construiască o nouă majoritate, a ratat negocierea unui calendar clar de modificări legislative cu liderii coaliției, care să consolideze sistemul democratic din România.

Secția Specială e la locul ei, legea alegerilor locale nu a fost modificată pentru a scăpa de alegerea primarilor în două tururi de scrutin, Inspecția Judiciară nu a fost reformată, rămânând tot un instrument de control politic al magistraților și multe altele.

Pare că alegătorii români au fost chemați la vot, în mijlocul pandemiei, doar pentru a asista neputincioși la luptele de putere din interiorul PNL, dintre Ludovic Orban și Florin Cîțu, lupte care sunt departe de a se fi sfârșit.

Nimeni nu se aștepta la minuni după votul din decembrie desfășurat în condiții de criză sanitară, dar totuși, după atâtea luni, suntem martori doar la lupte interne și nimic din ce a distrus PSD nu a fost reparat, ca să nu mai vorbim că oamenii așteptau să se facă  și un pas înainte.

Comunicarea instituțională e inexistentă, la fel ca pe vremea PSD, atât în ce privește relația cu multe dintre administrațiile locale, cât și în ce privește cea cu instituțiile naționale. 

Birocrația a rămas la locul ei, cu mici insule în care funcționarii publici vorbesc frumos cu cetățenii, pentru că altceva nu au ce să facă.

DNA e o instituție sub finanțată și scoasă pe tușă de o alianță informală a forțelor politice, în frunte cu președintele Iohannis. De asemenea, prejudiciile din dosarele de corupție se recuperează într-o mică măsură sau nu se recuperează deloc, iar instanțele dau achitări pe bandă rulantă.

Pare că la trei ani de la 10 august trăim exact în țara pe care Liviu Dragnea a visat-o pentru el, doar că la butoane sunt inamicii lui politici, care profită de pe urma viziunii sale corupte.

România a trecut și trece alături de întreaga lume printr-o pandemie cumplită. 

Într-un an și câteva luni au murit peste 34.000 de oameni, iar dacă vreun politician crede că aceste decese pot fi uitate așa cum a fost uitat 10 august, se înșală. 

Pandemia ne afectează pe toți, indiferent că suntem vaccinați sau nevaccinați, educați sau needucați, credem în știință sau în Șoșoacă. 

E adevărat, impactul vine în forme diferite, dar nimeni nu va uita prea curând această criză.

Oamenii nu pot arunca la gunoi promisiunile din campaniile electorale, iar dacă premierul Florin Cîțu crede că poate păcăli alegătorii cu discursul festivist atunci, destul de curând, castelul său de cărți se va prăbuși. 

Provocările sunt mari. România e total nepregătită pentru valul patru de pandemie, asta după ce a ratat tot în materie de vaccinare.

Campania de imunizare a început cu crearea unei categorii de “cetățeni speciali”, iar după opt luni, doar 18% dintre persoanele de peste 80 de ani sunt vaccinate.

Să ne amintim de discursurile sforăitoare și promisiunile cum că până la 1 septembrie peste 10 milioane de români se vor fi vaccinat sau că suntem pe primele locuri în Europa la imunizare. Azi, când într-adevăr contează, suntem pe penultimul loc din UE.

La acest rezultat s-a ajuns din cauza faptului că actuala coaliție de guvernare n-a funcționat, orgoliile și luptele pentru putere au blocat toate procesele de luare a deciziilor, s-au ascuns informații și date opiniei publice, iar în final, încrederea cetățenilor s-a prăbușit.

La trei ani de la 10 august, România s-a schimbat, dar foarte puțin. Infim.    

Citiți și alte articole interesante pe SpotMedia:


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇