Drone rusești ieftine, construite din lemn și spumă, au invadat săptămâna aceasta spațiul aerian al Poloniei și au fost doborâte cu sisteme de armament de milioane de dolari. Acest lucru scoate în evidență lipsa de pregătire a NATO pentru astfel de amenințări.
Cel puțin 19 drone au intrat miercuri în Polonia, reprezentând „un test politic și militar din partea Rusiei”, după cum a declarat Ulrike Franke, cercetător senior la Consiliul European pentru Relații Externe. „E foarte bine că Polonia a detectat și a doborât dronele”, a punctat Franke, într-o analiză pentru Politico.
Dar acțiunea NATO a fost mult mai puțin eficientă decât reacțiile obișnuite ale Ucrainei. Alianța a doborât trei drone, în timp ce Kievul, în ciuda unor atacuri mult mai ample, susține de obicei o rată de interceptare de 80-90%.
Franke a adăugat că există o discrepanță majoră între echipamentele ieftine ale Rusiei și răspunsul militar costisitor al NATO: „Ce vom face, trimitem F-16 și F-35 de fiecare dată? Nu este sustenabil. Trebuie să ne echipăm mai bine cu sisteme anti-dronă”.
Drone ieftine, răspuns extrem de scump
Potrivit publicației Die Welt, cinci drone se aflau pe o traiectorie directă către o bază NATO înainte de a fi interceptate de avioane de vânătoare olandeze F-35 Lockheed Martin.
La operațiune ar fi participat și un avion NATO de realimentare, un avion italian de supraveghere și un sistem german de apărare antiaeriană Patriot.
Este vorba despre echipamente de miliarde de dolari mobilizate împotriva unor drone rusești Gerbera - copii după Shahed-urile iraniene, produse cu un cost estimat la 10.000 de dolari bucata.
Această intruziune ieftină a declanșat însă un răspuns la nivel foarte înalt.
Polonia a invocat Articolul 4 al NATO, care obligă membrii alianței să se reunească pentru consultări urgente.
Atât Polonia, cât și Letonia și-au închis spațiul aerian estic, iar NATO ia în calcul „măsuri defensive”.
Miercuri, ministrul britanic al Apărării, John Healy, a anunțat că va cere șefilor militari să stabilească modul în care Londra poate ajuta la consolidarea apărării aeriene NATO deasupra Poloniei. Ucraina și-a oferit, de asemenea, sprijinul.
„Polonia a solicitat anumite forme de sprijin, inclusiv monitorizare atentă, mai multă supraveghere și informații, precum și mai multă apărare aeriană”, a declarat un oficial NATO.
Golurile din apărarea antiaeriană
Apărarea aeriană a fost identificată de multă vreme drept una dintre principalele vulnerabilități ale țărilor NATO. Uniunea Europeană încurajează statele să folosească o parte din cele 150 de miliarde de euro disponibile prin împrumuturile SAFE pentru apărare antiaeriană.
Însă o mare parte din acești bani sunt destinați unor arme extrem de costisitoare.
Inclusiv președintele ucrainean Volodimir Zelenski a subliniat că sistemele americane Patriot MIM-104 sau cele franco-italiene SAMP/T, fiecare costând sute de milioane de dolari, nu reprezintă o opțiune viabilă împotriva dronelor kamikaze ieftine ale Rusiei.
Ucraina nu folosește astfel de echipamente pentru a contracara valurile de UAV-uri rusești, care pot ajunge la sute într-o singură noapte. În schimb, Kievul și-a dezvoltat propriile contra-dronă foarte ieftine, capabile să neutralizeze amenințările.
Îngrijorări la vârful NATO și UE
Problema a fost ridicată joi în cadrul unui briefing între secretarul general NATO, Mark Rutte, și ambasadorii UE la Bruxelles - prima dată când un lider al alianței a participat la o astfel de întâlnire.
Mulți participanți s-au arătat îngrijorați că reacția de miercuri a evidențiat lipsa de pregătire a Occidentului. Armatele NATO nu ar putea folosi constant avioane F-35 pentru a intercepta astfel de intruziuni.
„Rutte însuși a ajuns la această concluzie și nimeni nu a fost în dezacord”, a declarat un diplomat, citat de Politico.
Potrivit lui Charly Salonius-Pasternak, director al think-tank-ului Nordic West Office din Helsinki, ajustarea răspunsului NATO la echipamentele ieftine și produse în masă de Rusia este mult întârziată.
„Există lecții despre cum să detectăm și să doborâm multe drone ieftine fără a folosi o rachetă de milioane de euro? Desigur, dar asta nu e o lecție nouă. Ce a făcut establishment-ul politic european în acest sens?”, a întrebat el.
„Unele țări își adaptează arsenalele - cele care simt amenințările mai acut - dar durează până când deciziile bugetare sunt puse în aplicare”, a adăugat Charly Salonius-Pasternak.
Cursa armamentului anti-dronă
Unele dintre marile companii de apărare europene încearcă să țină pasul cu noua cursă a înarmării cu drone.
La sfârșitul lunii august, Saab din Suedia a prezentat o nouă rachetă cu cost redus, numită Nimbrix, concepută pentru a neutraliza dronele mici, care zboară la altitudini reduse. Agenția franceză de achiziții pentru armament (DGA) a comandat recent un demonstrator pentru un sistem laser anti-dronă de la un consorțiu de companii, inclusiv MBDA, Safran, Thales și Cilas.
Totuși, companiile mici și inovatoare au dificultăți în a pătrunde pe piață. „Start-up-urile au făcut progrese mari în ceea ce privește posibilitățile tehnice. Nu am cumpărat însă neapărat ceea ce oferă ele în Europa”, a spus Franke, de la Consiliul European pentru Relații Externe.
Ea a subliniat două mari provocări în fața apărării împotriva dronelor. Prima este că un singur sistem nu poate face față tuturor amenințărilor. „Prin definiție, va fi nevoie de o apărare stratificată, cu contra-măsuri atât electronice, cât și cinetice.”, a spus Franke.
A doua problemă este ritmul rapid al evoluției tehnologice: atât Ucraina, cât și Rusia își adaptează constant dronele ofensive și defensive într-o spirală tehnologică.
Lecția de eficiență dată de Ucraina
Aceasta este abordarea Ucrainei: folosește contra-măsuri electronice și produce lunar mii de drone-interceptor. Ucraina se confruntă cu sute de drone într-o singură noapte, iar apărătorii reușesc să distrugă majoritatea covârșitoare.
Pentru armatele europene, acest lucru va necesita o schimbare față de tiparul tradițional de achiziții, bazat pe loturi mici de arme scumpe, a explicat generalul Thierry Burkhard, fost șef al Statului Major al Apărării din Franța, pentru Politico luna trecută.
„Pentru anumite echipamente, probabil că este mai bine să cumperi în loturi de 10, 15, 20 sau poate 50. Nu contează dacă firma care le dezvoltă nu poate asigura mentenanța timp de 20 de ani, pentru că într-un an acel echipament va fi fie distrus pe câmpul de luptă, fie depășit tehnologic”, a spus el.