Obiective militare ruse - da, obiective civile - nu, asta da linie roșie

Obiective militare ruse - da, obiective civile - nu, asta da linie roșie

Plimbarea lui Putin pe podul Kerci versus atacul ucrainean cu drone. Hai să punem față în față două știri de presă. Prima spune că Vladimir Putin a traversat luni podul peste Strâmtoarea Kerci, cel care face legătura cu regiunea Crimeea, anexată unilateral de Rusia în 2014. A doua ne spune că ucrainenii au atacat, tot luni, pare-se cu drone, două baze aeriene ruseşti situate la sute de kilometri de graniţă.

Prima știre ne spune că Putin a vrut să viziteze frontul, dar se pare că bietul n-a mai ajuns acolo, atât l-a ținut curajul pe autocrat. A doua ne spune că atacurile au fost făcute asupra bazei aeriene de la Riazan care se află la 185 km sud-est de Moscova și asupra bazei aeriene Engels, care este la aproximativ 730 km sud-est de Moscova.

Prima știre ne lasă să înțelegem că lui taica Putin i-a ajuns cuțitul propagandistic la os, a doua știre ne sugerează că ucrainenii au dezvoltat o tehnologie care permite dronelor lor să zboare 1.000 de km.

ADVERTISING

Prima știre ne spune că Putin voia să facă ce făceau generalii de acum două secole pe câmpul de bătălie, adică să-și ridice vitejește în două picioare calul de sub el în fața trupelor ca să le insufle curaj.

A doua știre ne spune că, undeva în Ucraina, niște tineri ingineri și softiști au modificat o dronă de fabricație sovietică și au făcut-o să zboare mai mult decât Bayraktarurile turcești și dronele americane nedate Kievului la un loc.

Prima știre ne spune că Putin este îngrijorat de-a-binelea de cum merge războiul din Ucraina și simte nevoia să facă ceva imediat, dacă nu poate păcăli lumea cu pacea care să-l treacă peste iarnă.

A doua știre ne spune că ucrainenii, chiar dacă au dezvoltat această tehnologie, nu au capacitatea de a produce astfel de drone în număr mare, ca să contracareze bombardamentele rusești.

Concluzia este simplă, dacă aș fi parior, n-aș risca să mizez o rublă pe Rusia, mi-aș pune toți euroii pe Ucraina.

Dacă ucrainenii pot dezvolta această tehnologie, de ce mai este nevoie de negocierile lui Macron? Întrebarea este retorică, pentru că ar fi suficient ca ucrainenii să primească bani ca să fabrice astfel de arme care ar muta avioanele de bombardament rusești mult în interiorul Rusiei.

Dacă ucrainenii pot ține granița cu astfel de arme, e clar că vor putea să-și apere singuri teritoriul, dincolo de umorile domnilor Biden, Macron, Scholtz.

Poate că asta vrea să facă Zelenski cu uzina turco-ucraineană care să producă drone Bayraktar acasă, la Kiev: să se asigure că poate avea o armă care să țină rușii departe de granițe, fie că e război, fie că va fi pace.

Asta face dorința domnului Macron de a negocia cu Putin să pară inutilă, caducă, hilară.

Nu e bombardat teritoriul ,,sfânt” al maicii Rusii, ci niște obiective militare, asta oare să înțeleagă și Putin. Dacă până acum ucrainenii au bombardat Crimeea și Donbas, uite că s-a întâmplat și minunea care dă peste cap temerile occidentale: Ucraina bombardează baze militare aflate adânc în teritoriul rus.

Și nu s-a întâmplat nimic catastrofal, nici tu bombă atomică tactică, nici covor de rachete de croazieră peste Ucraina, nici lamentări propagandistice, doar un pârlit de comunicat militar care susține că rușii au interceptat dronele, dar ele au avariat avioane.

Să trecem peste lipsa de logică din comunicat, care ne spune că dacă dronele erau interceptate nu mai cădeau peste avioane ca să explodeze acolo. Să constatăm că au trecut niște multe ore, e miercuri dimineață când scriu și reacția violentă a Kremlinului se tot lasă așteptată.

Bineînțeles că se poate invoca drept motiv al tăcerii faptul că Kremlinul nu vrea publicitate pe subiect, ca să nu alarmeze populația. Sau poate nu discută despre asta, ca să nu se mai facă de râs în direct, pe la televiziuni, că pe front s-a făcut de toată maiaua.

Oricum ar fi, lipsa de reacție actuală coroborată cu cele anterioare, când cu atacul asupra Sevastopolului, când cu atacul asupra unei baze militare din Crimeea, mă face să mă gândesc că Rusia nu are încotro și, oricât de greu va digera asta, se va obișnui cu situația.

Cu situația se va obișnui și lumea occidentală, care va vedea în atac scuza de a nu mai trimite proiectile cu bătaie lungă Ucrainei.

A fost trecut și hopul acesta, a fost decolorată și linia asta roșie clamată de ruși, clamată și de americani. De acum înainte războiul va fi război, rușii vor bombarda Ucraina, cum au făcut-o luni, când Putin s-a plimbat inutil pe podul Kerci, iar Ucraina va bombarda aerodromurile rusești o dată pe lună sau cu frecvența dată de producția de drone.

Așa este corect, pentru că aerodromurile ruse sunt obiective militare, nu stații de tren sau blocuri de locuințe. De acolo pleacă avioanele care bombardează infrastructura ucraineană. Din acest unghi corect ar fi ca americanii să ceară Ucrainei să nu bombardeze obiective civile ruse, nu obiective militare. După niște declarații inițial potrivnice, lumea se va obișnui cu ideea că este dreptul Ucrainei să lovească obiective militare aflate pe teritoriul rus.

Ce este important este că marea sperietoare rusă s-a topit ca untul la soare pusă în fața evidenței. Mă așteptam ca Putin să ia foc și vreo sută și ceva de rachete să arunce iar în aer transformatoarele și stațiile de curent din Ucraina, ca represalii.

Deocamdată nu se întâmplă nimic (doar ameninţări goale), ceea ce îmi dă speranțe că ucrainenii se vor putea apăra pe viitor cu asemenea drone, lovind bazele militare de sub poalele sfinte ale maicii Rusii, pe sub care se ascunde mândria imperialistă a autocratului Putin.


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇