Politica este un fenomen ciudat. În timp ce PSD și liderul său au tot căutat o săptămână ca să găsească un candidat pe măsură pentru portofoliul fierbinte al Apărării, același PSD și același lider, plus o respectabilă casă de sondaje atârnată la brelocul partidului, au găsit dintr-un foc omul potrivit pentru Primăria Capitalei la alegerile din 2024.
Sunt așa departe aceste alegeri, încât nu s-ar osteni nimeni să se gândească la ele, dacă fotoliul de la primărie n-ar fi atât de confortabil, iar borcanul cu miere de lângă el n-ar fi atât de îmbietor, încât numai cu gândul la asemenea ispită îi lasă gura apă doamnei Gabriela Firea, cea izgonită mai anțărț de acolo.
Poate cu gândul la miere, poate din pură simpatie, liderii partidului i-au și demarat actualei senatoare un fel de campanie informală, ca să știe de pe acum țara cine-i primul venit, pregătit să fie și primul servit. Însuși domnul Marcel Ciolacu, participând săptămâna trecută la şedința Consiliului Local Buzău, declara:
„…eu ştiu cu certitudine un lucru: Gabriela Firea va fi candidatul PSD la Primăria Generală a Capitalei”.
Mi se pare aproape paranormal faptul că domnul Ciolacu a trebuit să meargă până hăt la Buzău ca să anunțe de acolo cine va fi candidatul PSD la Primăria Capitalei, tocmai în 2024, în loc să fi anunțat, mai urgent, cine va fi noul ministru al Apărării.
Auzi ce chestie! Luni dimineață, când rachetele rusești ținteau pe lângă Cernăuți (Ucraina), la numai câțiva kilometri de granița cu România, la București Ministerul Apărării încă mai era girat de un interimar!
Mă întreb de ce atâta zor pentru fotoliul primăriei din 2024, hotărât pe loc de Marcel Ciolacu, și atâta je m’en fiche acolo unde este în joc Apărarea Națională, care poate aștepta o săptămână, că nu-i bai? Care să fie explicația?
În opinia mea, ar putea fi cel puțin două explicații.
Prima este aceea că pe Gabriela Firea a încântat-o nespus fotoliul confortabil de la Primărie și, mai ales, borcanul cu miere adiacent. Cu gândul poate la fotoliu sau poate la borcan, a pus de pe acum partidul în priză, ca să se facă agreată de bucureșteni, simpatizată de ei și chiar iubită, în ciuda eșecului răsunător al mandatului din trecut.
A doua explicație privește strategia personală a domnului Ciolacu, care și-a gestionat până acum admirabil șefia partidului, unde tronează fără rival. Fără rival, dacă ne gândim la charisma modestă a inocentului Stănescu sau la colegul Grindeanu, cel reabilitat de Dragnea, după ce l-a văzut stând sluj și punându-și cenușă în cap, ceva ca la Canossa.
Nici Stănescu, nici Grindeanu nu dau semne că ar concura la sceptrul lui Ciolacu, dar doamna Firea i-ar putea fi un rival redutabil.
Ca să nu-i fie rival Ciolacului, acesta îi garantează de pe acum primăria, locul încărcat cu miere, unde actuala senatoare visează să ajungă din nou, ca să înfrumusețeze iarăși balcoanele, să împodobească fațadele și să-și facă publicitate di granda pe banii noștri, la toate televiziunile.
Cât privește chestia asta, cu care se tot laudă doamna Firea, cum că ar avea în minte proiecte mărețe pentru bucureșteni, mă tem că n-o mai cred nici copiii de la grădiniță. A mai fost primar, noi i-am dat mandat, ea s-a angajat, a promis, s-a obligat și n-a făcut nimic.
Unde-s proiectele mărețe, stimată doamnă fost primar general? Traficul infernal a ajuns mai insuportabil după ce ați plecat decât fusese când ați venit. Celălalt, cu termoficarea, idem. Altul cu poluarea la fel, de urbanism nu mai vorbim, nici tramvaiele promise cu aplomb nu le-ați adus, ceva autobuze am văzut cu țârâita și nu știu dacă există undeva ceva notoriu, o investiție așteptată cu drag de bucureșteni, pe care Capitala să o bifeze pe numele doamnei primar Firea, așa cum bifase cândva un bulevard întreg pe numele unui primar ajuns de referință: Pake Protopopescu.
Dar mai este un aspect, care mie mi se pare grav, domnule Marcel Ciolacu: Legea 70/1991, actualizată în 2003, glăsuiește astfel la art. 4, cu privire la edili: „Pot candida numai persoanele care au domiciliul pe teritoriul unității administrativ-teritoriale în care urmează să fie alese”.
De ce o fi prevăzut legea așa ceva, domnul Ciolacu?
Evident, pentru ca primarul să beneficieze, la domiciliul său, de condiții de viață cât mai apropiate celorlați cetățeni din localitate. Când li se întrerupe lor curentul, să i se întrerupă și primarului, când stau ei în frig, să dârdâie și el, când e ambuteiaj pe stradă, să aștepte și primarul la stop. Corect?
Ei bine, doamna Firea vrea să fie primar în municipiul București, dar locuiește în orașul Voluntari. La vila domniei sale, nu se întrerupe niciodată curentul, nu se oprește niciodată apa caldă, nici căldura, iar, când domnia sa se deplasa de acasă la serviciu, poliția de pe traseu nu avea altă treabă decât să-i asigure „cale liberă”.
Doamna Firea ar trebui, mai întâi, să se instaleze cu domiciliul în municipiul București (adică aici să doarmă, aici să se trezească, să-și ia dejunul sau cina, să plece de acasă ca să ajungă la serviciu), nu să-și improvizeze o adresă formală, unde figurează „înregistrată”, dar unde nu calcă niciodată – așa cum se pare că a procedat în trecut.
Domnule Marcel Ciolacu, primarul Boc locuiește în Cluj-Napoca, primarul Fritz în Timișoara, primarul Bolojan în Oradea, primarul Chirica în Iași. Nu vi se pare că primarul Capitalei trebuie să locuiască în Capitală, nu în orașul Voluntari sau în altă parte?
Aceasta este prevederea legii, legea trebuie respectată și orice încălcare este un abuz, indiferent de rangul celui care abuzează, fie el simplu cetățean, politician sau chiar cogeamitea demnitar.
Iar domnia voastră, stimate domnule Marcel Ciolacu, în loc să vă situați de partea legii, în loc s-o trageți de mânecă pe prietena Gabi, căreia îi arde buza să se vadă iarăși primăriță la București, cu domiciliul (efectiv) în Voluntari, vă faceți părtaș cu cea care a sfidat-o și nu dă semne că ar intenționa altfel nici de rândul viitor.
Știu că soțul doamnei Firea este primar la Voluntari, știu că, într-o familie normală, soțul și soția împart aceeași locuință, dar acest fapt nu dă derogare la prevederile Legii 70/1991. Și nici nu poate, întrucât legea-i lege, aceeași pentru toți și pentru nimeni mai altfel.
Extrapolând, dacă cei doi soți ar locui amândoi la Botoșani, unde ar candida unul din ei, cum ar fi să candideze cel de al doilea, să zicem, la Baia Mare? Evident, nu distanța l-a preocupat pe legiuitor, ci principiul.
Locul edilului este în mijlocul alegătorilor săi, nu undeva într-un castel de fildeș, pe care se zbat să și-l construiască niște așa ziși social-democrați, făcându-și prioritate dintr-o candidatură second hand în principala metropolă a țării.