Este un adevărat festival al revendicării paternității legilor „fără penali” între USR, REPER, PNL. Fapt este că au fost votate cu aproape unanimitate cele doua proiecte de lege care le interzic să candideze pentru funcţiile de senator, deputat, primar, preşedinte de CJ, consilier local persoanelor care au fost condamnate definitiv la închisoare pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie, dacă nu a intervenit reabilitarea, amnistia sau dezincriminarea.
Inițiativa, deși sună foarte bine, este fundamental populistă, nu rezolvă problemele de fond și a fost votată de fiecare partid din motive electorale diferite.
USR și REPER ca să livreze totuși ceva electoratului cel mai fidel. PNL și PSD pentru a încerca o fățuire. În rest, cu o constituționalitate discutabilă, noile reglementari nu fac decât să afirme apăsat că actuala clasă politică nu are încredere în discernământul votului popular. Ceea ce poate fi corect, dar în afară de a-l îngrădi, ce fac pentru a schimba situația?
Interdicții pentru condamnați există și acum. Pe de-o parte, potrivit art 2 din Legea 90/2001 nu poți să fii numit membru al Guvernului dacă ai fost condamnat, acea prevedere din legea răspunderii ministeriale care l-a împiedicat pe Liviu Dragnea să fie premier. CCR a stabilit prin Decizia 304/2017 că interdicția dispare odată cu reabilitarea.
Pe de alta parte, atunci când judecătorul consideră necesar, în funcție de natura faptei comise, ca un condamnat să nu poată fi ales, are la dispoziție art 66 din Codul Penal care prevede pedeapsa complementară a interzicerii până la 5 ani a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice și/sau a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.
Liviu Dragnea în dosarul “Bombonica”, Adrian Năstase la vremea lui au primit asemenea pedepse complementare.
Noile legi elimină parțial prerogativa judecătorului de a decide, după ce a judecat dosarul, dacă fapta comisă impune sau nu această interdicție.
Nu avem încredere în el? Atunci de ce nu am suspecta că noua lege ar putea fi folosită pentru a împiedica diverse candidaturi, cum au fost împiedicați unii judecători să candideze pentru CSM prin cercetări disciplinare?
Și de la tratamentul la grămadă ajungem la ciudățenii, pentru că în Codul Penal nu sunt doar infracțiunile de corupție, violul, furtul și omorul. Și nu întotdeauna o faptă comisă cu intenție are consecințe mai grave decât una comisă din culpă.
De exemplu, o persoană care într-o criză de gelozie sparge mailul iubitei/ iubitului și citește corespondența poate fi condamnată la un an de închisoare (art 302 CP), deci nu mai poate candida conform noii legi. În schimb, o persoană care omoară un om cu mașina nu are nicio problemă.
Dacă ai citit mailul iubitei, nu vei putea fi ales consilier local sau primar, dar vei putea să ajungi europarlamentar sau președintele României, pentru că acolo nu există interdicții.
Apoi, persoana condamnată cu suspendare pentru o faptă cu intenție va putea fi numită în diverse funcții publice, dacă nu are și o pedeapsă complementară care împiedică acest lucru. Dar nu va putea fi aleasă.
Ar fi perfect justificată interdicția numirii condamnaților nereabilitați în funcții publice. Numirea este un act de autoritate fără controlul direct al electoratului. Dar când e vorba despre alegeri, de ce nu lăsăm electoratului dreptul de a judeca dacă fapta comisă de persoana respectivă, care nu a primit de la instanță interdicția de a candida, e un impediment sau nu?
Pentru că electoratul, mai ales la nivel local, nu are criterii solide, veți spune. Și dacă e așa, ce facem? Îl declaram incapabil? Ar trebui să urmeze o lege care să interzică alegerea bețivilor, curvarilor, proștilor, agramaților, sexiștilor, rasiștilor, repetenților etc?
Oare soluția nu este să lucrăm la nivelul de exigență al electoratului, să venim cu oferte care să facă diferența?
Spuneam că este discutabilă constituționalitatea celor două noi reglementări. Pe de-o parte, pentru că între forma adoptată de prima cameră și cea finală sunt diferențe care ar putea atrage critica de încălcare a bicameralismului.
Pe de altă parte, pentru că este discutabilă restrângerea unor drepturi fundamentale la grămadă, indiferent de natura faptei, de circumstanțe, deși judecătorul are posibilitatea restrângerii atunci când consideră că se impune.
Aș vrea să fiu foarte bine înțeleasă. Aceasta nu este sub nicio formă o pledoarie pentru "penali". Sub nicio formă. Dar țara asta nu se va vindeca cu populisme, cu heirupisme.
Se va vindeca doar cu educație, oferte corecte, câștigarea încrederii. Pentru că altfel vom ajunge ca în Sectorul 5, unde fostul primar Piedone e în pușcărie și se pregătește să conducă prin proxy, adică prin fiul său.