Nu avem nevoie de dezbateri publice despre falsa problemă a republicii parlamentare

Nu avem nevoie de dezbateri publice despre falsa problemă a republicii parlamentare

Trei sunt pilonii de care are nevoie România ca să iasă din recesiune, ca să treacă cu bine de criza energetică: o colectare mai bună a taxelor și impozitelor, PNRR și investițiile.

Agenda politicienilor plină cu aiureli precum impozitul progresiv sau modificarea Constituției ca să aibă și PSD un președinte este complet decuplată de realitatea românească. Sunt lucruri de care are nevoie PSD ca să își consolideze puterea, dar care nu au relevanță pentru cetățean.

Cetățeanul are nevoie de ajutor ca să treacă peste criza energetică. Dacă ar fi fonduri la Guvern, ar fi bine, dar bani nu sunt, iar inflația, deși aparent aduce la buget sume mai mari, roade creșterea economică și așa în cădere liberă.

Cu ce ajută la rezolvarea crizei energetice dacă România devine republică parlamentară? Cu nimic, ba dimpotrivă, prea multă putere adunată la PSD nu face bine nimănui, inclusiv domnului Ciolacu.

Cu PNRR am cam rămas în urmă în ciuda hei-rup-ismului autohton care mișcase prin ianuarie-februarie lucrurile în direcția bună. A venit apoi neostenitul și un pic prea fățarnicul domn Budăi care a dat peste cap un important sector al PNRR din dorința macabră a PSD de a da ceva alegătorilor ca să se mai aleagă. N-a avut importanță că acțiunea budăistă a dat peste cap PNRR, că ministerele, chiar cu armata de pesediști angajați lunar, bat pasul pe loc și nu sunt capabile să realizeze etapele care le revin. Parcă nu mai au importanță banii din PNRR dacă nu sunt pentru ei, politicienii, ci pentru noi, alegătorii.

Nu numai asta a făcut ca lumea politică, după ce s-a repezit la PNRR, să se retragă dezamăgită: bietul PNRR înseamnă multă muncă și câștig politic imediat mai deloc.

Sigur că o găvăreală axată pe cât ar trebui să plătească în plus ,,privilegiații” cu salarii mari altoită pe veșnica promisiune de a mări pensiile ține cu sufletul la gură marea masă de alegători pesediști care nu mai au a aștepta altceva de la viață.

Pe când discuția despre întârzierea unor termene din planul de reziliență nu suscită mare încântare în populație: dă-i dracului cu PNRR-ul lor cu tot, ce, PNRR-ul ăsta ne mărește pensiile, ehei, dacă n-ar fi fermecătorul domn Budăi…

Totuși, dacă PSD se pregătește să guverneze din 2024 singur sau cu PNL la butonieră, ar trebui să se gândească la faptul că ar putea fi primul partid care culege în al doilea mandat roadele investițiilor făcute în primul mandat. Asta chiar ar fi o premieră pozitivă.

Dar domnul Ciolacu pare cu mintea prinsă-n malaxorul constituțional care să nu-l ducă la alegerile prezidențiale pe care le-ar pierde.

Despre investiții auzim numai de bine, adică ne izbim de o tăcere asurzitoare. A ieșit domnul Ciucă să se laude cu o cifră, cea mai ileană cosânzeană de până acum, apoi s-a lăsat cu cotonogeala primaristică pe programul zis Anghel Saligny, pe motiv că e mic și n-ajunge la toți mujicii din primăriile PSD și PNL. Altceva nimic, nu trebuie să intereseze alegătorii unde merg banii de investiții, poate se mai cârpește cu ei ceva din găurile lui nea Anghel.

Păcat, mare păcat. Tocmai acum, când a apărut amenințarea foametei mondiale din cauza invaziei Ucrainei, ar fi momentul potrivit ca ministrul Agriculturii sau cel al Dezvoltării sau ei doi și cu Ciucă un batalion să meargă la Bruxelles să promoveze un program de irigații care să crească spre binele nostru și cel european producția de cereale și de floarea soarelui.

Un plan nu mamut, cu canale Siret-Bărăgan sau Sadova-Corăbii, ci unul flexibil, împărțit în unități mici, cu stații de pompare alimentate de panouri solare care să trăbăluiască precum furnicuțele cu energie solară la ducerea apei din Dunăre prin Bărăgan, Dobrogea sau sudul Olteniei.

Acum ar fi timpul ca la Balș și Caracal fabricile de material rulant să fie revitalizate primind niscaiva comenzi de producere a unor vagoane modulare care să poată fi mutate cu macaraua de pe șasiurile ucrainene pe cele europene.

Acum ar fi momentul ca Hidroelectrica să fie degrevată de devorarea profitului ca să se apuce să termine ce hidrocentrale are în diverse stadii de execuție.

Acum ar fi momentul să se construiască prin ce șantiere navale mai avem ceva barje care să ajute la transportul grâului ucrainean, acum se pot obține bani de la UE ca să mai punem de construcția unui terminal în portul Constanța.

Sigur că asta îneamnă muncă, multă, multă muncă, înseamnă să fie deranjați salariații grași de prin ministere sau de la ANAF. Dar pe lângă locurile de muncă și viitoarele sume ce vor veni la buget, inclusiv pentru pensiile vărsătorului de lacrimi de crocodil pe fotografiile seniorilor noștri, am mai avea un avantaj important: am vedea câți de Drulă sau de Berceanu au partidele aflate acum la guvernare, căci câți de-alde Grindeanu au ne-am lămurit.

Asta ca să știm pe ce ne vom baza și ce vom vota în 2024.