Economia comunistă s-a prăbușit, iar cea de piață funcționează, cu toate periodicele ei crize, în primul rând datorită diferenței esențiale: autoreglarea naturală prin mecanisme libere.
România este însă prinsă cumva între modele. Economia liberă de piață se lovește nu numai de rețele clientelare și corupție, ceea ce nu e o exclusivitate românească decât, eventual, prin proporții, ci și prin mentalități.
Nu numai în caz de criză, ci de câte ori funcționarea normală a pieței ridică prețurile, așteptarea este ca statul să intervină. Și politicului care conduce statul ea îi convine de minune.
Este salvator, nu o face pe bani din propriul buzunar, ci din bani publici și perturbările pe care fiecare intervenție le provoacă pieței nu fac decât să genereze nevoia unor viitoare salvări.
Cazul polițelor de asigurare este unul școală.
De ce au căzut 4 companii mari în ultimii 8 ani? Pe scurt pentru că supravegherea a fost deficitară. În primul rând la nivelul ASF, care s-a mulțumit să se acopere cu amenzi, dar și la nivelul Consilului Concurenței, căruia nu i-a păsat că distorsiunea pieței poate veni nu doar din cartelizare pentru prețuri foarte mari, ci și din acapararea ei prin prețuri mici.
Și când spun că nu i-a pasat mă bazez pe interviul pe care președintele CCR, Bogdan Chirițoiu, mi l-a acordat în urmă cu mai puțin de un an, după căderea City Insurance.
“După falimentul City, primele de asigurare au crescut spectaculos și unitar. A fost o creștere fără înțelegeri? Ați investigat?
Nu avem indicii că ar fi fost înțelegeri. Creșterea a fost și de înțeles până la un punct. A dispărut o companie care ținea prețurile foarte jos.
De aceea, am și propus plafonarea tarifelor anul trecut și s-a spus că nu e nevoie de așa ceva.
Ceea ce nu era anticoncurențial, o distorsiune a pieței?
Să vinzi la un preț mic nu e anticoncurențial. Dacă ești idiot și vinzi marfa mai ieftin...
Idiot sau ticălos, după cum am văzut.
Acolo putea să fie vorba despre fraudă, un fel de schemă Ponzi. Noi nu investigăm frauda, iar la prețul foarte mic se uita ASF.
Ați investigat zona RCA după ce au sărit prețurile?
Da, monitorizăm tot timpul. Și nu avem o suspiciune de încălcare a legii. Media prețurilor RCA a crescut pentru că a dispărut City, care le avea nejustificat de mici.”
Niciodată o instituție a statului nu-și va permite să intervină asupra prețului periculos de mic pentru că ar intra pe contrasensul populismului, principal instrument al clasei politice.
Toți specialiștii, liderii ASF, ministrul Finanțelor admit că problema pieței RCA în România ține în primul rând de oferta foarte scăzută. Deci, în mod normal, care ar trebui să fie ținta reglementatorului? Diversificarea ofertei.
Cu cât ea e mai mare și concurența mai intensă, cu atât prețul e mai mic.
Ce face însă statul? Pregătește măsuri care descurajează piața: plafonare de preț și intervenția cu o companie de stat care să tină prețurile jos.
E o chestiune de timp ca ea să devină dominantă, cu diferența că pierderile îi vor fi absorbite de stat, adică de toți contribuabilii, șoferi sau nu.
În timpul plafonării, diferența între nivelul polițelor și prețul reparațiilor se va simți în calitatea și durata acestora.
Dacă după plafonare prețurile vor fi lăsate libere, vor exploda pentru acoperirea acestor pierderi, cu excepția celor practicate de compania de stat care va distorsiona astfel piața.
Nimeni nu vrea să atingă alt subiect sensibil. În România se circulă îngrozitor, probabil cel mai prost din Europa, deci și numărul accidentelor e mai mare, riscul pentru asigurător e mai mare, iar polița mai scumpă.
Este un domeniu în care politicul nu ia nicio măsură de înăsprire pentru că șoferii au drept de vot.
Nici în energie situația nu e diferită. Criza din energie a lovit dur România pentru că în anii de preț reglementat investițiile au fost inhibate.
Consumul a crescut pe o infrastructură rămasă în urmă. Statul nu face nici acum nimic pentru stimularea investițiilor.
Și din cauza asta chiar și avântul panourilor solare s-ar putea topi într-o mare frustrare.
Rețelele locale vor fi în curând depășite și fără investiții, prosumatorii vor ajunge să stea cu panourile oprite ore întregi pentru că rețeaua depășită nu va putea să preia producția.
Și nu e vorba doar despre situații de criză.
Am rămas tot din comunism cu atracția pentru ce se dă gratis, fără să fi înțeles după atâta vreme că gratis nu există. De la buget nu e gratis, ci e din banii tuturor.
De aici atracția pentru vouchere și inflația acestora în perspectivă electorală. Campioana absolută e dna Firea, care a dus acest dezmăț bugetar la cote grotești. Dar nu are exclusivitate.
Acum se încearcă extinderea voucherelor de vacanță și în zona privată. Efectul lor este profund nociv, pe scurt, creșterea prețurilor și scăderea calității. Și s-a văzut anul trecut când litoralul românesc, de exemplu, s-a ținut aproape numai ca turism de week-end din vouchere.
Și pentru că funcționăm în economia de piață cu nostalgia comunismului nu are cum să ne meargă bine.