Indiferent dacă îți însușești fără drept un obiect, un privilegiu, bani sau o idee, este furt sub diferitele nume sub care fapta concretă e incriminată. Așadar, dacă Mircea Geoană și-a însușit fără drept părți din munca altuia și le-a inclus în teza de doctorat, după cum acuză Emilia Șercan, domnia sa a furat.
Având în vedere calificarea și palmaresul dnei Șercan, probabilitatea ca dezvăluirea domniei sale să fie corectă este foarte mare, însă, desigur, până la un verdict oficial independent, dl Geoană beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Problema este că în urma Deciziei CCR nr. 364/2022,CNATDCU nu mai este îndrituit să verifice calitatea tezei intrată în circuitul civil, mai precis în urmă cu 19 de ani.
Dar dacă dl Geoană este convins de nevinovăția domniei sale, poate să își supună de bună voie teza unei evaluări independente, eventual cu componentă străină, cu care să spulbere acuzațiile. Sau măcar să prezinte rezultatul analizei softurilor antiplagiat, la care face referire în răspunsul domniei sale.
Decizia CCR lasă deschisă posibilitatea unei analize oficiale a îndeplinirii condițiilor de legalitate pentru obținerea titlului, iar Emilia Șercan reclamă o serie de nereguli care ar putea face obiectul unei analize.
Dar nici aici lucrurile nu sunt foarte simple, pentru că teza are totuși două decenii. În afară de omor, nu știu să mai fie vreo faptă penală care să nu se fi prescris în 20 de ani, iar legea în vigoare atunci era diferită de cea în vigoare acum, inclusiv în privința termenelor.
Dl Geoană invocă atacul politic și, având în vedere că juridic, după cum arătam, mare lucru nu se poate întâmpla, relevanța dezvăluirii este legată, într-adevăr, de iminenta candidatură prezidențială a dlui Geoană, cotat deocamdată în sondajele de opinie drept favorit.
Este acuzația de plagiat de natură să îl doboare pe Mircea Geoană în cursa prezidențială?
În mod normal, o asemenea suspiciune, de furt și impostură, rămasă neclarificată, este letală pentru o carieră politică. În România, efectul este discutabil.
Istoria ultimilor 30 de ani a arătat că aceleași circumstanțe pot să fie letale sau fără efecte majore în funcție de profilul public al celui acuzat și de reacția acestuia.
Dacă personajul are un grad mare de antipatie publică și mai și încearcă să își creeze un statut legal special, să schimbe legea pentru sine, adică să fie un fel de “special”, așa cum a fost Victor Ponta, acuzația este extrem de vătămătoare. Dar nu pentru că principiul integrității academice arde în cei revoltați, ci strict emoțional.
Așa a fost și în cazul lui Liviu Dragnea. Lumea a ieșit în stradă majoritar nu pentru justiție și principii, ci pentru că îl detesta pe cel care a încercat să își facă lege specială. Când Dragnea a intrat la pușcărie, s-a dus și atașamentul pentru principii, așa că am ajuns că partidul cel mai activ pe atunci să fi avut candidate în alegeri și membre în noua conducere națională două persoane anchetate penal, una deja trimisă în judecată.
Nicolae Ciucă este și el acuzat de plagiat, PICCJ a reușit să blocheze ancheta CNATDCU, pe atunci încă posibilă. N-am văzut pe nimeni în stradă pentru asta și nici atunci când salvatorul de la PICCJ a devenit șef DNA. Și nici vreun impact electoral devastator asupra PNL.
Respectul real pentru integritatea academică nu are cum să fie important în țara unde copiii sunt îndemnați de mici, la școală, să plagieze, adică să învețe pe de rost și la examene să reproducă întocmai, fără ghilimele, comentarii concepute de alții. Cine reproduce cel mai bine ia nota maximă.
Aceasta este școala românească din vremea comunismului până azi, de unde să se nască exigența originalității și respectul pentru creația altuia?
Și ar mai fi un aspect, la fel de neplăcut, dar care nu trebuie eludat. Anchetele privind plagiatul au fost confiscate politic pentru a fi folosite copios în lupta politică, ceea ce le-a transformat pentru foarte mulți în simple arme politice cu credibilitatea de rigoare.
Deci cel mai probabil cei care-l respingeau pe Mircea Geoană primesc un motiv în plus, cei care-l simpatizează vor trece peste și foarte puțini vor considera că suspiciunea de plagiat este cu adevărat importantă în sine. Iar din momentul în care și această anchetă va fi folosită politic, acuzația va intra în hărmălaia de campanie.