După ce a prorogat pensiile speciale ale primarilor, pentru că altfel nu putea da creșterea de 10% celor ce au contribuit toată viața la sistemul de pensii și singurii îndreptățiți să primească un spor la vremea asta de pandemie, PSD se vede obligat de realitatea economică să amâne și aplicarea propriei legi votate în august 2020 prin care promitea ceferiștilor o creștere salarială de 35%. Motivul e simplu, nu sunt bani la buget pentru aceste creșteri.
Că PSD a fost atunci în Opoziție este adevărat, dar statul în Opoziție nu te îndreptățește la promisiuni nerealiste, ca să nu zic mincinoase.
La vremea aceea, domnul Budăi a fost unul dintre susținătorii legii și a ținut în Parlament un discurs lacrimogen acuzând liberalii care se opuneau proiectului de lipsă de înțelegere pentru situația bieților oameni care trudeau pe căile noastre ferate.
Nu l-am auzit atunci pe domnul Budăi și nici anterior, când era ministru la Muncă, să le ceară celor de la transporturi, că era Cuc, că era Bode, să pornească un program de investiții în transportul feroviar.
Nu l-am auzit cerând asta nici lui Dragnea, nici Vioricăi Dăncilă, ba mai mult, nici măcar de ochii lumii lui Ludovic Orban. Acest program de investiții putea revigora transportul de persoane și de marfă ajuns astăzi mai rău ca în Burkina Faso, să mă ierte africanii pentru comparație.
Și putea asigura locuri de muncă pentru bieții oameni nenorociți, care aveau în grijă părinți și bunici, unchi și mătuși.
Mai mult, când era ministru la Muncă nu l-am auzit pe domnul Budăi că se dă de ceasul morții să repare nedreptatea din sistem și să aducă pensiile la normalitate, legându-le numai și numai de contributivitate, cum este cinstit și corect.
Nu, domnul ministru plângea pe la Antene cu lacrimi de crocodil despre situația părinților și bunicilor noștri, recalculând nu știu ce, de i s-a terminat mandatul cu atâta recalculat fără rezultate.
Mai mult, când Dragnea a dat legea aceea cu mărirea pensiilor cu 40%, domnul Budăi a avut aceeași atitudine ca și în privința legii măririi salariilor ceferiștilor. Atunci, cu străluciri de stele căzătoare în privire și cu zâmbet larg de învingător, domnul Budăi lăuda cu sârg fapta conducătorului. Lăuda cu atâta patos moldovenesc minciuna dragnistă că lumea părinților și bunicilor noștri a ajuns să credă nerozia. Poate că asta a fost sarcina dumnealui, să mai verse ceva lacrimi de crocodil ca să convingă pensionărimea că se poate.
Când a fost ministrul Muncii, domnul Budăi n-a mișcat o hârtie ca să aducă în Parlament un proiect de lege a salarizării care să termine pentru totdeauna debandada sindicalistă a cererilor de măriri salariale la sfârșit de ciclu electoral.
N-a vărsat atunci nicio lacrimă pentru toată lumea muncitoare din societate, dar a avizat creșteri salariale nesimțite la primării, a avizat fără de tăgadă sporuri și creșteri salariale nesustenabile pentru bugetari, că de, votaseră cu Dragnea și n-a cârtit împotriva pensiilor speciale care au redus bugetul de pensii al părinților și bunicilor noștri.
Asta este istoria, domnul Budăi n-a crâcnit împotriva aberațiilor antisociale ale lui Dragnea, ci s-a pus cu vorba sa dulce și lăcrămoasă în slujba insului care a vrut să distrugă Justiția din România, ca să nu facă pușcărie.
Domnul Budăi a dovedit lipsă de coloană vertebrală, lipsă de viziune și ne-a dovedit că împotriva unei inteligențe peste medie a acceptat să devină ideologic prizonierul paradigmei bogați-săraci, care ,,justifică” chipurile minciuna datului de parale de la stat pentru voturi la alegeri.
Luna trecută, când era vorba de mărit pensiile, nu problema găsirii fondurilor îl preocupa pe domnul Budăi, ci avansarea de procente nerealiste, pe taman croiala vechilor sale obiceiuri.
Lupul își schimbă părul, dar năravul ba, așa că actualul ministru de la Muncă a revenit la Antene și la Realități și la Românii teve, ca să plângă iar cu lacrimi de crocodil de grija părinților, bunicilor, mătușilor și strămoşilor noștri.
Trebuie spus aici că mărirea aceasta de pensii, ca și mărirea salariului minim pe economie erau necesare. Nu asta trebuia discutat, ci doar realismul cuantumul măririlor.
Dar domnul Budăi și-a stors glandele lacrimare ca să mai producă un val de emoție pe la televiziunile prietene pentru că, nu-i așa?, dumnealui vrea să dea, PSD vrea să dea, dar duşmanul de clasă liberal al părinților și bunicilor noștri se împotrivește.
Ce diferență este între el și domnul Roman de la PNL? Unul și-a făcut studiile cinstit, altul a plagiat și a mințit. Unul este un impostor dovedit, celălalt își ascunde impostura politică în spatele efuziunilor sentimentaliste de seriale sud-americane, și e nedovedit.
Dar asemănarea? Ambii politicieni s-au făcut utili partidului și pentru a avansa în ierarhie s-au făcut preş în fața șefilor, fără să verse vreo lacrimă adevărată pentru lumea care i-a votat și i-a trimis în Parlament.
Cine a făcut mai mult rău, domnul Budăi sau domnul Roman? Răspunsul e simplu, domnul Budăi, din cauza istoricului dat mai sus. Bietul domn Roman n-a mai apucat să facă, pentru că a fost deconspirat la vreme.
Acum bietul domn Budăi nu mai are de unde da, uite, de aceea, e bună alianța asta contra naturii, ca să deschidă ochii PSD și să umilească pleoapele liberalilor.
Acest fel de politician trebuia să fie ținta domnilor Ciolacu și Dîncu, când propagandau cu sârg despre schimbarea la minte a PSD. Acest soi de politician trebuia să nu mai ajungă în prima linie, trebuia să nu mai ajungă în Guvern.
Cum va gestiona domnul Budăi chestiunea reformei la pensii, așa cum este ea scrisă în PNRR? Tot vărsând lacrimi de crocodil cum că el ar vrea, dar ticăloșii de la UE&USR îl forțează să nu dea?
Stau și mă întreb, de unde are politicianul acesta în dotare glande lacrimare supradimensionate care produc atâta apă sărată şi otrăvitoare, la comandă politică?
Stând strâmb și judecând drept, mai bine face părinților și bunicilor noștri domnul Cîțu care se opune scăderii fondului de investiții din bugetul pe 2022. Investiții mai puține înseamnă buget mai mic anul următor și asta înseamnă posibile creșteri mai mici de pensii.
Uite care este diferența între un adevăr comunicat prost și o minciună scăldată în lacrimi de crocodil. Uite care este diferența între realism economic prost ambalat și prost livrat publicului și demagogia lacrimogenă a creșterilor salariale și de pensii fără susținere economică.