În sfârșit se prefigurează un final pentru criza politică în care a aruncat lumea românească cuplul Iohannis-Cîțu: un guvern de largă majoritate PSD-PNL-UDMR.
După prima rundă de discuții s-a livrat ideea unei mari coaliții care să dureze 7 ani și care să facă reformă constituțională și administrativ teritorială. Poate că nu a fost timp, iar discuțiile pentru stabilirea unor măsuri de trecere a pandemiei, programe de guvernare și discuții pentru eliminarea asperităților n-au dat ocazia la analize prea adânci de situație, dar nimeni nu a înaintat în spațiul public motivul pentru care această nouă coaliție ar trebui să dureze 7 ani.
CE justifică o atare idee gonflată excesiv? Modelul german nu a fost inițial făcut pentru o perioadă de timp de 8 ani ci pentru o legislatură și s-a impus pentru a doua organic, pentru că a funcționat. La alegerile următoare, paritatea s-a păstrat iar echilibrul între stânga și dreapta a impus continuarea coabitării. În plus, nemții o aveau pe Angela Merkel și seriozitatea cancelarului a girat această coaliție și a făcut din funcționarea ei un succes.
La noi lucrurile nu vor sta așa. Procentele adunate acum de coaliție permit un asemenea aranjament pentru că PSD și PNL sunt la paritate. Paritatea asta și venirea la guvernare a celor două partide inamice până acum permit realizarea celor două reforme, dar viitoarele alegeri nu mai garantează o atât de largă majoritate.
Dacă Ludovic Orban își va duce opera la capăt, PNL-Cîțu va ajunge un partid de zece procente. El nu va mai fi egalul PSD – cum nu este nici acum – ci va fi în postura partidului lui Tăriceanu sau a UDMR, adică să fie acceptat la guvernare pentru comoditatea unei majorități. Dar dacă PSD mai crește puțin, marea coaliție nu va mai exista, pentru că nu există motiv pentru care un partid ce poate guverna singur să nu o facă.
Acesta este motivul pentru care ar trebui să fim sceptici în privința duratei de funcționare a marii coaliții. În această situație, dacă se vorbește despre reforma constituțională, ea trebuie făcută acum, până la alegerile din 2024. După aceea nu prea mai sunt șanse.
Cu reforma administrativ teritorială lucrurile sunt și mai complicate. Dacă ea se face, UDMR va pierde primari și maghiarii s-au declarat împotriva realizării ei. Sigur, se poate conta pe voturile USR la o adică, pentru că useriștii sunt atașați de această idee, dar întrebarea care se pune este de ce și-ar deranja PSD primarii proprii și de ce ar deranja UDMR dacă exista șansa ca după 2024 să facă un guvern majoritar doar cu formațiunea maghiară?
Cred că ce s-a livrat public este un motiv care să astupe gura opiniei publice și a cârcotașilor din cele două partide, iar nevoia ca PNL să nu piardă postul de prim ministru a dus la ,,soluția germană”. Cele două partide care s-au înjurat copios de vreo două legislaturi aveau nevoie de o motivație puternică pentru a se coaliza și de un motiv public pentru a o face. Motivul pus pe tapet este desigur o coaliție care să facă marile reforme, motivul real este că PSD nu putea să stea pe margine și să lase PNL să joace cartea PNRR.
Dacă alianța PNL-USR se refăcea era foarte posibil ca, în ciuda unor frecușuri serioase, banii din PNRR să netezească asperitățile, iar implementarea programelor generate de fondurile din plan să fie un suscces. În acest caz exista posibilitatea ca la alegerile din 2024 coaliția să-și păstreze majoritatea, în ciuda scorului mare al PSD. Este mult mai sigur pentru PSD să fie acum la guvernare, cu sacul cu bani europeni la îndemână, decât să dea o șansă adversarilor să realizeze lucruri.
Mai mult, PSD se va lovi de necesitatea de a implementa reformele din PNRR, reforme care nu prea sunt pe placul partidului și al electoratului său. Și atunci de ce și-ar călca pe principii? Singurul răspuns este că vrem nu vrem PNRR va moderniza România, iar PSD nu poate rata șansa de a participa la asta. Dacă o face pentru a-și spăla păcatele sau dacă o face pentru a bloca ce nu îi convine, se va vedea rapid.
Am convingerea că discuțiile post-pandemie vor fi despre PNRR și nu despre marile reforme. PSD va marșa la reforma constituțională doar dacă nu va avea șanse la prezidențiale și ne-am putea trezi atunci cu o republică curat parlamentară. Iar reforma administrativ teritorială va fi translatată după 2024, ca motiv justificativ pentru ca un PNL-Cîțu decimat să se predea total PSD.