Ziarul Pravda își intitulează astfel un ciudat editorial: „Ungaria, Slovacia Polonia și România pot ajunge la înțelegere cu Federația Rusă, cu privire la împărțirea Ucrainei”. Și, dedesubt, ziarul adaugă un subtitlu, ca un fel de informație, la fel de halucinantă: „Putin va iniția un nou pact de la Varșovia”*)
Articolul este însoțit și de o hartă, care pare că ar încerca să prefigureze viitorul Ucrainei în varianta rusă, adică desființată complet și împărțită între vecini.
Partea leului (aș zice peste 90%) și-o adjudecă Federația Rusă (roșu). Un teritoriu de formă romboidală este atribuit Poloniei (galben), altele le-ar reveni Ungariei (verde), Slovaciei (albastru) și Republicii Moldova, conform cu harta (tot verde), dar României conform cu titlurile, subtitlurile și textul articolului.
Exista o vorbă pentru asemenea improvizații, demult, când eram eu student: este scris pe genunchi. Dar nu acesta este esențialul, ci scopul evident pentru care s-a străduit Pravda să scrie pe genunchi despre oferta Rusiei de a distribui încoace și încolo cadouri nesolicitate, dar capabile să inflameze capetele înfierbântate ale unor patriotarzi locali, niște Ana Pauker ai mileniului trei.
Nu reiau întregul articol, mă voi mărgini la partea care ne interesează pe noi, românii, iar pentru ceilalţi voi cita doar niște subtitluri, destul de găitoare de altfel:
- Ungaria s-a dovedit a fi cea mai pragmatică dintre toate.
- Slovacia oftează după o parte din teritoriul său
- Polonezii se apără bățoși chiar și de prieteni
- România cam întârzie să-și demonstreze loialitatea față de Rusia.
Mă opresc, cum spuneam, la cazul României, întrucât, ca român, asta mă interesează întâi și-ntâi. Articolul zice (este cam lung citatul, dar merită):
„În România sunt afișate de multă vreme semnale care sugerează că regiunea Cernăuți ar trebui integrată în țară.
De vreun an de zile, senatoarea Diana Șoșoacă cere Ucrainei sa respecte drepturile românilor din Basarabia. Nereușindu-i dezideratul, ea a strigat într-o zi, în plin Parlament: „Dați-ne înapoi teritoriile noastre!”. Senatoarea a înaintat Parlamentului român un proiect de lege, prin care propunea anexarea la România a Insulei Șerpilor, a nordului Bucovinei, a regiunii Herța și a Buceagului (raioanele Cahul, Bolgrad, Izmail)”.
Sâmbăta trecută, un lider al partidului AUR, Claudiu Tarziu, a susținut spusele senatoarei Șoșoacă, insistând că „tot ce a aparținut și continuă să aparțină națiunii române trebuie să se întoarcă înapoi, între granițele statului”. Aici, n-a uitat să includă și Republica Moldova.
Este clar că Șoșoacă și Târziu nu vorbesc de capul lor. Ceea ce spun ei stă și în mintea conducerii românești și este de prevăzut că, în curând, poziția lor va fi poziția oficială a Bucureștiului. Dar Bucureștiul mai are un test de trecut: va trebui să-și declare totala sa loialitate față de Moscova. Doar atunci, Moscova va organiza câte un referendum în fiecare din teritoriile aflate în discuție. Iar dacă, potrivit sondajelor închise, majoritatea (din respectivele teritorii – n.red.) va opta Ungaria, Slovacia, Polonia sau România, atunci probabil că nici Kremlinul nu va obiecta (desigur, cu respectarea unor limite)".
Ce trebuie să înțelegem de aici? Aș zice cam așa:
- Interesată să spargă unitatea care funcționează atât în UE, cât și în NATO, Rusia pregătește de pe acum câte un măr otrăvit pentru fiecare din vecinii Ucrainei. Mărul otrăvit sună cam așa: dacă vă demonstrați loialitatea față de Kremlin și dacă acesta învinge Ucraina, Kremlinul vă va da pe tavă câte o ciosvârtă din teritoriul ucrainean.
Istoria se repetă. În 1945, Stalin îi oferea României Ardealul de Nord, cel ocupat de Ungaria, cu condiția ca regele Mihai să-l numească premier la București pe favoritul Kremlinului, dr. Petru Groza. Regele Mihai s-a opus o anumită perioadă, dar fiind în joc soarta Ardealului de Nord, a trebuit să cedeze șantajului sovietic.
O întrebare de zece puncte: repetă domnul Putin procedeele șantajistului Stalin?
- Pentru Moscova, simpla declarație de loialitate (dacă va exista) nu este suficientă. Rusia are nevoie de oameni de mare încredere, iar în România a găsit doi, deocamdată: Șoșoacă și Târziu. Senzația este că pe aceștia încearcă Moscova „să ni-i bage pe gât”, cum ne-a băgat-o cândva tot Moscova pe Ana Pauker.
- Evident, totul este un simplu test, prin care Rusia încearcă să afle dacă poftește cineva din vecini la teritoriile ucrainene. Abia pe urmă se va face referendumul, care trebuie câștigat obligatoriu de către cel care s-a dovedit loial Moscovei. Nu-i așa?
- Deocamdată, România s-a poziționat ferm împotriva oricărui revizionism, considerând suficient ca etnicii români aflați în teritorii vecine să se bucure de drepturile elementare politice, culturale și cetățenești ale oricărei minorități naționale. România nu este interesată în altceva.
- Nici Polonia nu pare să muște din respectivul măr, atâta vreme cât asta ar satisface interesele Moscovei. Nici Slovacia nu s-a arătat până acuma interesată să câștige un teritoriu, la schimb cu așa zisa loialitate.
- Și rămâne numai Ungaria domnului Orban, care până acuma a încercat jocul „cu fundu’n două luntri”, dar se pare că Europa îi pune piciorul în prag, chiar în aceste zile. Vom vedea de partea cui va rămâne în cele din urmă loialitatea domnului Orban.
UE îi arată pisica lui Viktor Orban: Nu mai merge cu șantajul!
Cât privește renașterea defunctului pact de la Varșovia*), Moscova așteaptă ca o parte a Europei să se organizeze separat față de altă parte și bineînțeles se vor bucura cu toții de susținerea Moscovei, pentru înfiinţarea unui mini-NATO.
O vorbă din bătrâni sună cam așa: calule, mănânci ovăz?
*) Pactul de la Varșovia a fost pe timpul URSS organizația militară prin care țările foste satelite ale Uniunii Sovietice încercau un fel de replică la NATO.