Ierbar de octombrie cu ambrozie, cucută și o nesperată felie de măr mălăieț

Ierbar de octombrie cu ambrozie, cucută și o nesperată felie de măr mălăieț

Deja mi-e dor de Codrin

Mie unuia, când o aud pe Gabriela Firea înfoindu-se pe ecrane şi încercând să demonstreze că  negrul e alb şi viceversa, când o văd intrată în acest război absurd şi fără sorţi de izbândă cu realitatea, mi se face brusc dor de Codrin Ştefănescu.

Codrin nu făcea gălăgie otova, de dimineaţa până seara, vorbea totuşi cu subiect şi predicat, asta măcar o învăţase de la profesorul lui, tribunul. Deşi subiectele erau mereu aceleaşi, afurisitul de stat paralel şi mama ei de justiţie cu DNA şi SRI, Codrin ştia să-şi diversifice peroraţiile ca să nu cadă în capcana papagalismului, vocifera el ce vocifera apoi mai şi tăcea, pe când mioarei de Gabi Firea guriţa nu o să-i mai tacă ani buni de acum înainte.

Codrin avea respect pentru şeful lui de partid, nu călca înaintea lui cum face Firea, de parcă numai ea ar fi acum în fruntea PSD şi nimeni altcineva, de parcă în jurul umorilor ei s-ar învârti partidul, nu invers.

Codrin nu s-a dezis de Dragnea când împieliţatul a ajuns la Rahova, pe când Gabi Firea prin lături ar da cu Ciolacul pentru înfrângerea ei de la Capitală, numai să-l găsească vinovat.

Codrin muncea ceva la partid fie ca secretar, fie ca purtător de cuvânt, nu umbla brambura prin primărie cheltuind ilegal banii de subvenţii pe te miri ce, cum o acuză Cîţu pe Gabriela.

În fine, Codrin nu a fost prins cu vreo şopârlă penală, n-a mestecat cu sârg în tuciul în care vârau polonicele firmele abonate la banii primăriei, aşa cum e bănuită răsfăţata Voluntariului.

Și de când a căzut în dizgrație, de voie de nevoie, Codrin Ștefănescu tace. Pe când Gabi Firea crește gălăgios, frumoasă și toxică pentru opinia publică precum o ambrozie.

Trebuia să se sfătuiască mai întâi cu Renata

Nu sunt prea multe de făcut nici în bucătărie, dacă te uiţi destul timp pe Paprika vei constata că reţetele culinare se repetă. La fel face şi avocatul Daniel Ionaşcu, preşedintele executiv al PPU, măreţul partid al lui Dan Voiculescu care a dat în judecată Guvernul pentru că a interzis pelerinajul de la Iaşi, la moaştele Sfintei Parascheva.

Nimic nou în bucătăria politică, omul reia reţeta atât de dragă PSD-ului şi Tăriceanului, cea a ,,interzicerii de drepturi şi libertăţi fundamentale” la vreme de pandemie şi pentru că pe reţeta asta s-a cam ars cratiţa ALDE o mută din corlata Parlamentului în bucătăria Justiţiei. Și ca noutatea să fie dincolo de orice dubiu, au amestecat în rețetă colivă din belșug.

Nu înțeleg de ce reîncălzesc ciorba asta. Să facă zaveră PPU-iștii sperând să câştige voturi? De ce nu-l întreabă pe CP Tăriceanu ce scor a obţinut la locale, deşi a tras la greu cu avocăteasa poporului şi cu CCR în Guvern pe motivul ăsta.

De ce să preia tema asta pe care până şi Ciolacu a abandonat-o fiind dumnealui acum interesat de siguranţa sanitară a alegătorului ca să amâne alegerile?

De ce crede domnul avocat că va izbândi acolo unde ceilalţi de teapa lui au dat greş? Din lipsă de imaginaţie politică de a scorni noi reţete anti-peneliste, aș zice, din dorința de a fi util stăpânului care l-ar putea duce în Parlament, aș risca să cred.

Mentalitate de slugă care, după ce cățelul i-a rupt papucii și i-a pierdut prin curte, îi adună ea, îi spală și-i cârpește cu speranța că stăpânul îi va arunca o privire binevoitoare.

Ca să fiu rău, aș putea spune că individul e supărat că nu se mai înghesuie credincioşii la moaşte ca să crească rata infectărilor cu Covid. Fiind PPU-iştii aliaţii lui Ciolacu au înţeles că numai un număr mare de îmbolnăviri poate să-l forțeze pe Iohannis să declare starea de urgenţă, ca să răsufle şi ei uşuraţi măcar până la primăvară.

Ca să nu piardă PSD locurile alea din coada listei la parlamentare pe care le-ar vrea ei pentru că singuri nu sunt în stare să câştige decât ce-a câștigat relicva Tăriceanu la locale.

Dar, dacă avocatul șef de partid insignifiant s-ar fi sfătuit dinainte cu Renata, ar fi aflat cum stau lucrurile cu credința, ar fi aflat de ce avocăteasa n-a marșat pe libertatea religioasă în tète-a-tète-ul ei cu Dorneanu şi n-ar mai fi cheltuit inutil timpul judecătorilor punându-i să guste bucate amestecate cu cucută.

Confiscarea extinsă a averilor

Uite că pe lângă lucrurile rele din politica autohtonă mai cade din mărul UE și câte o felie de fructă mălăiață în capul nostru amețit de bazaconiile paranormale din sectorul prim al Bucureștilor.

Citește și te minunează, lume: Camera Deputaţilor a adoptat, marţi, proiectul privind confiscarea extinsă a averilor!

După lupte seculare sula UE a penetrat în sfârșit în coasta acoperitorilor cleptocraților care iau îndemnizații babane în Parlament de parcă ar fi slugile ălora, nu ale alegătorilor care le-au pus  țâța indemnizațiilor în bot.

Ce-o fi pățit PNL-ul care acum ceva luni în spate a votat contra legii ășteia, cot la cot cu colegii lor din PSD, de parcă ar fi înviat momâia Crin Antonescu și s-ar fi ridicat USL din mormânt? De ce s-o fi sucit poporul penelist, oare să fi înțeles mesajul că votul lor a înfuriat lumea de dreapta și asta a însemnat mai puține voturi la locale?

Sau doar au făcut după nevoia lor și pe placul șefului Orban care stă cu pixu-ntre dește, cu liste de aleși sub el și cu ochii pe viitorii patru ani de prim-ministeriat?

Poate că a votat pentru și o parte din oastea credincioasă a domnului Marcel Ciolacu, grăbit fiind dumnealui de a da un mesaj de cinste și onoare care să mai aducă la urne ceva din pensionarii de stânga ce au stat acasă la locale dezamăgiți de ce a făcut PSD.

Confiscarea asta a averilor va produce de acum înainte frisoane teribile prin lumea cleptocrată. După părerea mea, legea asta va face mai mult bine decât toate Legile Justiției trudite de Monica Macovei și aruncate la coșul de gunoi sereist de Traian Băsescu.

Teama că vei pierde ce ai cleptocrat dacă ești prins este mama începutului rudimentar de corectitudine în afaceri. De ce, bă, primare, să fur pentru tine, ca să-mi ia ăștia averea dacă mă prind și tu să rămâi cu paraii la purtător? Aceasta va fi întrebarea existențială a capitalistului de cumetrie începând de mâine.

Niște îmbulzeli și atâta tot

Ce am văzut la pelerinajul la moaștele sfintei Parascheva am văzut din nefericire de prea multe ori pe vremea scorniceșteanului, ba am participat de prea multe ori la, dacă pot spune așa: coada la carne.

Aceeași viermuială de trupuri presate și strivite de alte trupuri, aceleași priviri sălbatice aruncate împrejur, aceeași întrebare rostogolită din gură-n gură: eu mai apuc ceva? Eu mai apuc măcar vreun kil de ficat sau de șuncă dacă s-a terminat carnea? Căci prea repede se termina carne  pe atunci.

Eu mai apuc ceva din ruga de sănătate, de facere de bine, de dă-mi Doamne mie că d-aia am venit cu autocarul primăriei ori bisericii din localitate la Iași?

Mai marii BOR ar trebui să le explice acestor îmbulzitori și analfabeți funcționali într-ale credinței că moaștele tot acolo în biserică stau tot anul. Că sfânta tot acolo în cer stă tot anul, de-a dreapta Domnului. Că dacă Dumnezeu le-a dat sfinților puterea de a fi interpuși între El și credincioși, sfinții aceștia aud și iau cu ei rugăciunile oricui, de oriunde. În fine, că moaștele sunt rămășițe de trup și nu ele, ci puterea sufletului credincioasei ajunsă sfântă dă greutate și împlinire rugăciunilor credincioșilor.

Au obținut prelații ceva din atmosfera de sfințenie care face pielea de găină până și ateului prin îmbulzeala asta animalică?

Bineînțeles că nu, pelerinajul s-a transformat într-o prea pământească și prea urâtă ceartă cu jandarmii. Asta au dăruit prelații sfintei de ziua ei, o turmă hălăduitoare în care s-a simțit mai mult atingerea dracului decât lacrima Domnului.

Dacă Biserica este o instituție, apoi pelerinajul trebuie să fie aidoma, adică tot o instituție, iar preoții n-ar trebui să se spele pe mâini ca Pilat din Pont de răspundere, ci să se alinieze pe traseu și să învețe pelerinii cum să se comporte.

Ar fi trebuit să învețe credincioșii că sfințenia nu e doar în raclă, că harul nu se ia doar la pupatul pânzelor în care sunt învelite rămășițele sfintei, ci în sufletul lor, în sufletul pelerinilor.

Ar fi fost de ajuns ca preoții să arunce o amenințare preoțească pentru ca oamenii să se potolească și să se înșire civilizați la rând. Dar bineînțeles că șeful Bisericii de la Iași nu e papa, și nu e nici Iisus să distingă între ce al Domnului și ce e al cezarului. Felul cum a gestionat pelerinajul e o dovadă de analfabetism funcțional religios și în cazul lui.

Ce ne-au dovedit preoții în afara faptului că sunt, la fel ca autoritățile, incapabili să organizeze un pelerinaj? Că sunt incapabili să gestioneze o mulțime de credincioși devenită amorfă și sălbatecă? Că au câștigat lupta asta cu autoritățile care le-au interzis procesiunea?

Foto: Inquam Photos / Liviu Chirica

M-am cam săturat de curentul ăsta jurnalistic care acuză de orice autoritățile. Autoritățile nu pot fi totdeauna peste tot, să rezolve orice, n-au putut face asta comuniștii, cu tot aparatul lor represiv cu tot.

Frate, în viața asta mergi pe drum cum vrei, singur sau cu ceilalți, cinstit sau mișel, credincios sau ateu, nu cum îți spune Guvernul. Frate, este în primul rând responsabilitatea ta să fii civilizat, să nu faci rău, să faci din lumea asta un loc mai bun, nu numai a autorităților.

Și nici măcar a Bisericii, dacă Biserica nu se poate ridica peste ce este suma preoților și nevoile lor lumești, e treaba ta să te ridici deasupra. E treaba ta să te comporți ca un pelerin când pleci în pelerinaj, iar în pelerinaj mergi în suflet cu Domnul, nu cu sfântul dracu al nepurtării măștii și al scandalului cu jandarmii pe care greșit te-au învățat preoții să le cari cu tine.

Asta nu e sfințenie, asta nu e cucernicie, asta e drăcărie curată. Dacă te duci la moaște cu chef de scandal și nu cu smerenia în suflet, nu e nicio diferență între procesiunea asta și coada la carne de pe vremea lui Ceașcă, și una și alta sunt doar niște îmbulzeli și atâta tot.

Autor: Mihai Oprișorcititor Spot

Citeşte articolele zilei pe SpotMedia.ro: