Reacția reținută a Uniunii Europene la operațiunea militară lansată de președintele american Donald Trump în Venezuela scoate în evidență dificultatea Bruxelles-ului de a adopta o poziție fermă față de amenințările Washingtonului privind preluarea Groenlandei.
Deși Comisia Europeană a încercat luni să traseze o linie clară între capturarea liderului venezuelean Nicolás Maduro și retorica lui Trump despre Groenlanda, oficialii europeni nu au putut explica cum ar putea descuraja concret o eventuală acțiune americană, scrie Politico.
Bruxelles: „Nu există nicio comparație cu Venezuela”
„Groenlanda este un aliat al Statelor Unite și se află sub umbrela NATO. Aceasta este o diferență majoră”, a declarat Paola Pinho, purtătoarea de cuvânt a Comisiei Europene.
„Sprijinim pe deplin Groenlanda și nu vedem nicio comparație posibilă cu ceea ce s-a întâmplat în Venezuela”, a adăugat ea.
Și premierul Groenlandei, Jens-Frederik Nielsen, a respins paralela cu Venezuela, subliniind că Groenlanda este o democrație consolidată. Totuși, el a anunțat că guvernul său își va înăspri tonul.
„Destul. Fără presiuni. Fără insinuări. Fără fantezii despre anexare”, a transmis Nielsen într-un mesaj public.
Mult mai directă a fost reacția premierului danez Mette Frederiksen, care a spus că declarațiile lui Trump trebuie luate în serios.
„Președintele american trebuie crezut când spune că vrea Groenlanda. Dacă Statele Unite ar ataca militar o altă țară NATO, atunci totul se oprește – inclusiv NATO și securitatea construită după al Doilea Război Mondial”, a avertizat Frederiksen.
O dilemă strategică pentru UE
Întrebată insistent ce măsuri concrete ar putea lua UE, Comisia Europeană s-a limitat să afirme că va continua să apere principiile suveranității naționale și integrității teritoriale, fără a detalia instrumentele de descurajare.
Această prudență reflectă impasul strategic al Europei, notează Politico. Temându-se de posibile represalii americane – comerciale sau legate de sprijinul pentru Ucraina – Bruxelles-ul evită confruntarea directă cu Trump.
Groenlanda, miză strategică în Arctica
Puteri globale precum Rusia și China și-au intensificat în ultimii ani prezența în Arctica, iar Groenlanda, bogată în resurse minerale și gazdă a unei baze militare americane, are o importanță strategică majoră.
Deși este un teritoriu autonom al Danemarcei, Groenlanda nu face parte din UE, după ce a părăsit Comunitățile Europene în 1985. Totuși, locuitorii săi sunt cetățeni ai Uniunii Europene.
Trump a reiterat duminică, la bordul Air Force One, că SUA „au nevoie de Groenlanda din motive de securitate națională”, invocând prezența navelor rusești și chineze în zonă – afirmații pe care experții le consideră exagerate, în lipsa unor activități militare semnificative în apropierea insulei.
- După atacul SUA asupra Venezuelei, Europa se teme. Trump: Avem nevoie de Groenlanda, absolut!
- Trump susține că e gata să cadă și Cuba. Amenință direct Columbia, iar "UE are nevoie ca noi să avem Groenlanda" (Video)
- Trump: Ne vom ocupa de Groenlanda în circa două luni
O amenințare existențială pentru NATO
În interiorul NATO, tonul este la fel de precaut. Un diplomat de rang înalt al Alianței a declarat pentru Politico că Danemarca are sprijin deplin, inclusiv în nivelul său de îngrijorare.
Alți oficiali sugerează însă că declarațiile lui Trump ar trebui să determine aliații să își consolideze prezența militară în Arctica, inclusiv în jurul Groenlandei, pentru a răspunde îngrijorărilor de securitate ale SUA.
Analistul Ed Arnold, de la Royal United Services Institute, avertizează că o eventuală incursiune americană ar reprezenta o provocare existențială pentru NATO, fără precedent de la fondarea alianței în 1949.
„Ar însemna, aproape sigur, sfârșitul NATO așa cum o cunoaștem”, a spus el.
Apeluri la fermitate
La nivel politic european, au apărut deja apeluri pentru un răspuns mai dur. Eurodeputatul francez Raphaël Glucksmann a sugerat crearea unei baze militare europene permanente în Groenlanda, pentru a transmite un semnal clar de fermitate și pentru a contracara argumentul american potrivit căruia Europa nu poate asigura securitatea insulei.
În lipsa unei strategii clare, concluzionează Politico, Europa rămâne prinsă între sprijinul declarativ pentru suveranitate și teama de a-l provoca pe președintele Statelor Unite.