România a fost afectată de războiul din Ucraina din punct de vedere politic, economic și social. La doi ani de la declanșarea invaziei, percepția publică despre conflict s-a schimbat.
Se aude frecvent sintagma că „nimeni nu mai e interesat de război”, deși el se desfășoară la granițele țării și, în orice moment, se poate extinde și poate obliga autoritățile din România să reacționeze.
Nu mai departe de vara trecută, dronele ruse au intrat în spațiul aerian al României, au explodat pe teritoriul țării și au pus în pericol de moarte mai mulți locuitori din Delta Dunării.
Ne amintim cu câtă inerție, timiditate și dezordine au reacționat instituțiile statului, în frunte cu Ministerul Apărării și președintele țării, care mai degrabă voiau să ascundă ceea ce s-a întâmplat, în loc să acționeze pentru a elimina pericolul.
Cei doi ani de război au avut impact și asupra sistemului democratic, Klaus Iohannis, în numele stabilității, impunând la guvernare o alianță PSD-PNL împotriva votului cetățenilor de la alegerile generale din 2020.
Și, din nou, astăzi, fluturându-se stindardul stabilități, vor fi alegeri comasate, liste comune PSD-PNL pentru Parlamentul European și scrutin prezidențial decalat, în luna septembrie.
O întreagă țară asistă neputincioasă la deformarea procesului electoral în avantajul partidelor de la guvernare în numele evitării unor crize politice pe perioada instabilității provocate de războiul din Ucraina.
N-au existat derapaje în favoarea Rusiei
În multe situații critice, în acești doi ani, liderii României, e vorba de președintele Klaus Iohannis și prim-miniștrii Ciucă și Ciolacu, au luat deciziile corecte: au fost făcute achiziții militare importante, Ucraina a fost sprijinită militar, economic și politic, s-au consolidate relațiile cu SUA, Germania și Franța, dar și cu Polonia sau Olanda, a crescut și s-a consolidat rolul strategic al României în noul peisaj defensiv al NATO.
E de remarcat faptul că de la nivelul conducerii țării n-au existat multe derapaje în favoarea Rusiei, deși populației nu i s-a comunicat nimic în ce privește aportul țării noastre la sprijinirea Ucrainei și operațiunile desfășurate pentru a descuraja Rusia sau pentru a proteja Moldova.
„În aceste vremuri dificile din punct de vedere geopolitic și marcate de dificultăți socio-economice, viitorul Europei depinde de capacitatea Uniunii de a le oferi cetățenilor răspunsuri sincere și de a le livra rezultate concrete în ceea ce privește educația, sănătatea, prosperitatea, securitatea climatică și oportunitățile de angajare”, a anunțat Klaus Iohannis în data de 7 februarie, într-un discurs în Parlamentul Europei.
România, repetentă în ce privește războiul hibrid
În acești doi ani, partida pro-rusă, formată din AUR, Șoșoacă și o serie de agenți de influență ai Kremlinului, recrutați sau voluntari, a câștigat în importanță, în loc să piardă din impact.
În lipsa unor acțiuni de informare și educare a populației, cu probleme majore de securitate cibernetică și a lipsei unei strategii naționale de apărare împotriva războiului hibrid dus de Moscova, o parte din populația României a ajuns să învinovățească Ucraina pentru impactul negativ al conflictului și nu Rusia, țara care a declanșat sângeroasa invazie.
”Republica Moldova, în opinia mea, nu este o țară, este un stat. Urăsc din străfundul sufletului meu hotarul de la Prut. Nu văd niciun argument pentru care al doilea stat românesc să continue să existe în altă componență decât în componența țării mame. Cu siguranță nu-mi doresc perpetuarea unei statalități moldovenești diferită de România. Eu iubesc România de Nistru pân-la Tisa”, a declarat George Simion, promovând teoria lui Vladimir Putin cum că Ucraina nu e o țară.
Liderul AUR are interdicție de a intra în Moldova și Ucraina din cauza legăturilor sale cu agenți ai Kremlinului.
Atac la Mark Rutte
Klaus Iohannis, în al doilea său mandat, marcat de pandemie și război, a adoptat tactica retragerii în carapace, comunicând cât mai puțin cu cetățenii, încercând astfel să-și conserve susținerea publică și influența politică asupra PSD și PNL.
Deși strategia l-a făcut total nepopular, având o cotă de încredere de 10 procente, prin această metodă de izolare și acțiune din umbră a reușit să-și păstreze puterea politică în raport cu social-democrații și liberalii.
Intrarea în jocul negocierilor pentru o funcție europeană importantă face parte din aceeași strategie a președintelui de a-și crea un ascendent politic asupra lui Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă.
Obținerea unei poziții în structurile europene l-ar ajuta să poată conduce negocierile pentru stabilirea strategiilor electorale, a listelor de candidați, să aibă un cuvânt decisiv în ce privește nominalizarea urmașului său în fotoliul prezidențial, dar și pentru a rămâne în jocul politic până la sfârșitul anului.
Klaus Iohannis nu are prima șansă să obțină poziția de secretar general al NATO. Negocierile arată că Mark Rutte, premierul Olandei, este favorit, fiind susținut de cel puțin 20 de state, printre care SUA, Germania, Franța și Marea Britanie.
Pentru ca Rutte să fie confirmat în poziția de conducător al alianței, e nevoie de votul tuturor celor 31 de state membre.
Argumentele Palatului Cotroceni
Dacă Iohannis, așa cum a fost transmis pe surse de la Palatul Cotroceni, are susținerea Ungariei, Turciei și Bulgariei, nu va face decât să încetinească negocierile și să încerce să obțină ceva la schimb.
Deși e un șantaj făcut cu cinism, trebuie subliniat că multe din pozițiile de conducere din instituțiile euro-atlantice se fac în acest fel, dur și fără scrupule, natura tranzacțională economică și politică având un rol important.
Argumentele lui Iohannis, cu care s-a autopropus, țin de faptul că România are un buget pentru apărare de 2,4% din PIB, una dintre cele mai mari ponderi din cadrul alianței.
Un alt argument este acela că și țările din estul Europei, cele mai afectate de război, trebuie să obțină ceva, cel puțin o poziție importantă în arhitectura de conducere comună, iar un alt argument se referă direct la contribuția și rolul strategic al României, la ce a făcut până acum pentru a întări securitatea europeană.
Eșec intern în fața Rusiei
Privit din afara jocurilor de putere, cazul creat de Iohannis e greu să treacă neobservat și nediscutat de liderii europeni și americani.
Dosarul Iohannis poate avea ceva sorți de izbândă în situația în care președintele României ar reuși să aducă de partea sa mai multe țări din sud-estul Europei, cum ar fi Polonia, Grecia, dar și susținerea cel puțin a unui stat baltic. Succes, pentru Iohannis, ar însemna și obținerea unei poziții de conducere europene.