Eșecul înregistrat în alegerile locale de Partidul Popular al cancelarului Nehammer a fost sărbătorit infantil la București, cu schadenfreude, un fel de bucurie, de satisfacție dată de suferința/umilirea altuia. Numai că după ce această satisfacție rapidă trece rămân propriile frustrări.
Depinde aderarea României la Schengen de votul pe care l-au dat austriecii? Are legătură coborârea partidului lui Nehammer sub 40%, cât era ținta minimă, cu înverșunarea de a nu primi Bulgaria și România în Schengen?
- Prima pistă falsă e dată de interpretarea facilă că austriecii și-au pedepsit politicienii de la conducere pentru răul făcut României și Bulgariei.
O privire lucidă asupra votului ne arată că, din contra, s-ar putea ca Nehammer să fi preluat prea târziu în campanie tema imigrației, o problemă constantă a Austriei – și a Germaniei – de multă vreme.
Ce a făcut cancelarul austriac a fost, în oglindă, strategia adoptată de Mark Rutte în Olanda, cealaltă țară care a blocat extinderea Schengen cu România și Bulgaria.
Ca să câștige alegerile din 2021, care i-au și adus al patrulea mandat, Rutte fiind la fel de longeviv la putere ca iliberalul Viktor Orban, premierul olandez a preluat în discurs tema imigrației, de la concurentul direct, extremistul Geert Wilders. O strategie de limitare a daunelor, care lui Nehammer nu i-a fost la fel de utilă, pentru că în Austria, dreapta extremistă, Partidul Libertății, a fost foarte aproape de scorul istoric al alegerilor din 1999, când liderul de atunci Jorg Haider a dus partidul la guvernare.
Or, rezultatul alegerilor ne arată că procentele pierdute de Nehammer în Austria Inferioară s-au dus matematic la extrema dreaptă, a cărei campanie electorală e o permanentă critică a imigrației.
Adică austriecii au votat pentru politici și mai dure privind imigrația, deși guvernatoarea Austriei Inferioare, populara Johana Mikl-Leitner, este cea care a supravegheat, ca ministru de Interne în 2015, ridicarea unui zid la granița cu Slovenia, tocmai pentru a diminua fenomenul imigrației.
- A doua pistă falsă e să-i vezi pe români în povestea alegerilor din Austria Inferioară.
Cu toate că imigrația a fost tema mare, folosită și ca să oculteze temele reale, relativismul față de agresiunea Rusiei în Ucraina, de pildă, nu s-a vorbit deloc despre muncitorii români. Explică istoricul austriac Oliver Jens Schmitt, în interviul pentru Spotmedia.ro:
„România nu a fost deloc prezentă la dezbateri. Au fost alegeri provinciale și mulți alegători au protestat la adresa scandalurilor Partidului Popular, dar și a imigrației în masă din lumea islamică.
Mulți alegători sunt conștienți de faptul că lucrătorii din România joacă un rol foarte important în sectorul serviciilor, în sistemul de sănătate și în îngrijirea persoanelor în vârstă. Extrema dreaptă nu a abordat acest subiect, pentru că cu greu ar fi primit atâtea voturi pentru o campanie împotriva acestor muncitori români.
Așa cum am spus, extrema dreaptă a amestecat în mod deliberat imigrația din UE cu cea din afara Europei. Nimeni nu i-a contrazis sau nu a argumentat în mod diferențiat - acesta este eșecul conservatorilor și al social-democraților, adică al centrului politic.”
Citeşte integral interviul De ce înfrângerea cancelarului Nehammer nu e un motiv de bucurie pentru dosarul Schengen. Cât e despre Rusia? cu istoricul austriac Oliver Jens Schmitt
Cel mai facil pentru autoritățile de la București e să arate un țap ispășitor și să se spele în acest fel de orice responsabilitate viitoare.
- De fapt, și aici este cea de-a treia pistă greșită, nu este vorba despre Austria, unde alegerile care urmează în alt land, Carintia, s-ar putea să aducă extremei drepte un scor și mai bun, ci despre România.
Ce face România în continuare, în afară de a ține scorul lui Nehammer?
Ce a arătat analiza eșecului Schengen? Ce le spune președintelui Iohannis și ministrului de Externe fotografia comună a Olandei și Austriei?
Concentrarea pe criza de legitimitate democratică din Austria este păguboasă, de vreme ce România nu are un răspuns la problema mare a imigrației și mai ales nu în termenii ceruți de extrema dreapta.
Cine îi sunt aliații? Există o strategie comună cu Bulgaria, după jocul strâmb în care Bucureștii s-au grăbit să pună pe masă decuplarea și să jubileze că, iată, complexul istoric de superioritate față de Bulgaria se poate manifesta în voie?
Până una-alta, arătând cu degetul spre Nehammer, un politician care s-a dovedit a fi populist, cu tot ce presupune asta, de la crize inventate (vezi cifrele false privind migrația) la concurarea extremei drepte, politicienii de la București îi saltă mai bine pe umeri pe ministrul Bode, dovedit că a plagiat, și pe ministrul Predoiu, care, după declarația atât de păguboasă pentru justiție, e neclintit în funcție.
Palierul acesta simbolic, al reprezentării politice și al legitimității, e unul pe care România politică îl ratează, în pofida cetățenilor ei, nedreptățiți de două ori pentru rămânerea la poarta Schengen: o dată, de calculele politice ale lui Nehammer și Rutte; a doua oară, de inconștiența politicienilor de la București, care au reușit să inducă un sentiment păgubos și greu de vindecat de dezamăgire față de Uniunea Europeană și mecanismele ei.
România politică sabotează România socială, o ține în submediocritate și îi demolează încrederea în instituții, creând astfel terenul fertil pentru populisme și extremisme.