La sfârșitul lunii martie, Donald Trump a avut o convorbire telefonică cu Mark Carney, noul premier al Canadei, un finanțist care l-a înlocuit la conducerea guvernului pe Justin Trudeau.
Imediat după instalarea la Casa Albă, președintele american a atacat țara cu care se învecinează la nord, spunând că va face tot ce-i stă în putere să devină al 51-lea stat federal american.
Trump a provocat o ruptură diplomatică între SUA și Canada, dar și reacții critice din partea cetățenilor ambelor țări.
Atacul noii administrații americane a fost mai dur de atât, Canada fiind prima care a fost victima impunerii unor taxe de 25% pe produsele importate din SUA.
Decizia a dus la acțiuni de răspuns din partea guvernului canadian, care a scos o serie de bunuri americane de pe rafturile magazinelor și a impus taxarea produselor importate din SUA.
- Canadienii ar vrea să adere la UE. Bruxelles-ul este onorat, dar spune că nu este posibil
- Efectul Trump – Canadienii opresc călătoriile în SUA. Cât pierde America
Trump, timp de două luni, în mai multe declarații publice a continuat să atace Canada, spunând că va fi cucerită de SUA. Asaltul Casei Albe s-a terminat brusc în data de 28 martie, odată cu încheierea convorbirii telefonice dintre Carney și Trump.
Din acel moment, președintele american n-a mai făcut referiri publice la țara vecină și nu a mai amintit de obiectivul său de a o cuceri.
„Donald Trump respectă suveranitatea Canadei”, a declarat premierul Mark Carney, imediat după discuție.
„Cred că lucrurile merg foarte bine între Canada și SUA”, a adăugat și Donald Trump.
Cum i-a trecut lui Trump cheful de Canada?
Pentru a-l reduce la tăcere pe președintele american, premierul-finanțist canadian a folosit o pârghie despre care, cel mai probabil, Trump nu știa mare lucru.
Când a aflat de posibilele consecințe, i-a trecut cheful de a mai cuceri țara vecină.
Canada deține bonduri ale trezoreriei americane în valoare de 541 de miliarde de dolari. Este a doua națiune după Japonia în ce privește acest tip de portofoliu. Valoarea bondurilor federale americane, aflate în proprietatea străinilor, se ridică la amețitoarea sumă de 31.288 de miliarde de dolari.
O vânzare masivă a acestora de către o entitate care e în posesia unei cantități semnificative ar genera o ieftinire rapidă, urmată, la limită, de o posibilă prăbușire a sistemului financiar american și global.
Pentru a-i da un semnal lui Trump, Canada a vândut în martie, în mijlocul crizei declanșate de Casa Albă, bonduri în valoare de 3,5 miliarde de dolari, o sumă mică, reprezentând mai degrabă un semnal politic, înțeles între timp de Trump.
Iarna economică nucleară
Comportamentul impulsiv, diplomația agresivă și prezentarea bombastică sunt folosite de președintele american pentru a ridica în atenția opiniei publice o temă pe care-și propune s-o rezolve. Dacă nu reușește și, în general, așa se întâmplă, trece la alta pe care o abordează la fel de agresiv și gălăgios, provocând o nouă criză.
O astfel de abordare, mai vizibilă acum decât în primul mandat, pentru că are încă o susținere politică majoritară în ambele camere ale Congresului, dar și pentru că s-a înconjurat de yesmeni în propriul Cabinet, are două consecințe majore: izolarea Americii și pierderea încrederii în raport cu alte state, o încredere cultivată și promovată cu consecvență de SUA în ultimii o sută de ani.
Astăzi, la mai puțin de 100 de zile de la începerea celui de al doilea mandat al lui Donald Trump, mulți comentatori politici, jurnaliști, dar și experți se întreabă de ce liderul republican a avut o susținere atât de mare, dar nu de la reprezentanții curentului MAGA, ci de la marea majoritate a investitorilor de pe Wall Street, de la bancheri, de la elita financiară și de afaceri americană, de la militari, avocați, judecători, cei mai mulți fiind acum îngroziți de modul de comportament al lui Trump și de pericolul pe care-l reprezintă pentru întreaga lume?
„Intrăm în cea mai pro-creștere, pro-business, pro-americană administrație pe care am văzut-o probabil în viața mea de adult”, anunța Bill Ackman, în luna decembrie a anului trecut. Ackman este unul dintre cei mai performanți investitori din lume, miliardar, aflat la cârma unui important fond de investiții global.
În data de 7 aprilie, după ce Trump a declanșat furtuna globală a tarifelor, Ackman a revenit și a spus că „am intrat într-o iarnă economică nucleară”.
Dacă un profesionist care are pe mână banii și destinele a sute de mii de oameni, care are acces la informații, analize și expertiza celor mai pricepuți specialiști în finanțe a căzut în plasa lui Donald Trump, ce se poate spune despre restul susținătorilor săi.
Cine cumpără acțiuni?
Peter Berezin, strategul șef al BCA Research, un institut care produce rapoarte economice pentru cele mai importante bănci din lume, a fost printre puținii care, în luna noiembrie, imediat după victoria lui Trump în alegeri, a publicat un studiu care concluziona că șansele de recesiune economică globală au crescut la 75%, din cauza politicii tarifare promovate de noul președinte american.
Lucrarea lui a fost mai degrabă o excepție, observată doar pentru că avea în spate girul importantului institut de cercetare, nefiind luată în serios de investitori la vremea respectivă.
„Perspectiva unei escaladări a războiului comercial este de natură să afecteze investițiile corporative, reducând în același timp venitul disponibil real al familiilor”, a scris Berezin la vremea respectivă, dar nimeni nu l-a crezut.
El susține că investitorii de pe Wall Street, bancherii și șefii fondurilor de investiții l-au susținut pe Donald Trump pentru că „profesioniștii bursei au exact aceleași prejudecăți cognitive sau unele chiar mai mari decât ale jucătorilor amatori pe burse, deoarece primii se confruntă cu un risc ridicat de încheiere a carierei în situația în care se opun tendințelor majoritare”.
Adică, Berezin susține că un trader pesimist nu poate fi performant în vânzarea acțiunilor, fiind obligat și antrenat să se ralieze trendurilor dominante, care în cea mai mare parte a timpului, în afacerea tranzacționării acțiunilor, sunt unele optimiste.
O persoană pesimistă, adică una care nu are încredere că în viitor lucrurile vor sta mai bine ca-n prezent, nu cumpără acțiuni, fiind convinsă că o astfel de investiție e păguboasă.
Acțiuni cumpără doar optimiștii, adică persoanele care pariază pe un viitor prosper care va crește prețul acestora.
Împăratul era gol
Semnele dezastrului ce urma să vină odată cu revenirea lui Trump la Casa Albă au fost mereu acolo, în primul său mandat când a trecut prin două procese de demitere, în campania sa electorală în care a vorbit despre pacea din Ucraina pe care o va aduce în 24 de ore, oferind prea puține amănunte despre modalități și natura conflictului, au fost acolo când anunța de la tribuna campaniei electorale că tarifele sunt soluția magică de salvare a Americii.
Din păcate, conform teoriei lui Berezin, doar pesimiștii au văzut semnele, în timp ce creșterea economică a SUA, scăderea șomajului, rapoartele pozitive ale companiilor au creat un optimism care a refuzat să vadă că împăratul e gol.