Cum ne poate interzice Comisia Europeană Crăciunul

Chiar în preziua zilei de 1 decembrie, a venit vestea interzicerii Crăciunului la nivel european.
Cum ne poate interzice Comisia Europeană Crăciunul

Un proiect de ghid de comunicare internă al Comisiei Europene, datând din luna octombrie, a devenit peste noapte o declarație de război față de spiritul și obiceiurile românești.  „Lăsați-ne așa cum suntem de la moși strămoși!”, le transmite oficialilor europeni președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop.

Publicitate

Președintele Academiei Române este istoric și știe de bună seamă ce înseamnă o decupare și o repovestire a unor fapte dintr-un astfel de unghi al decupării.

„Aud, în preziua Sărbătorii Naționale de 1 Decembrie – când ne bucuram de o altă sărbătoare națională, cea a Sfântului Andrei – că se gândesc unii să ne interzică Crăciunul. Acești „unii” nu sunt oricine, ci Comisia Europeană, dornică să introducă în Parlamentul European un proiect de rezoluție prin care termenul „Crăciun” să fie înlocuit cu „sărbătoare”. Aflu că, de această dată, nu s-a reușit. Pentru unii pare stupefiant, pentru alții pare ideal, iar pentru cei mai mulți faptul rămâne indiferent.

Publicitate

Tinerii nu mai știu că regimurile comuniste au făcut același lucru, cu intensități și durate diferite.

La noi, după 1948, cuvântul „Crăciun” a fost prohibit și înlocuit cu „Sărbătorile de iarnă”, iar „Moș Crăciun” devenise oficial „Moș Gerilă”. Altfel spus, nimic nu este nou sub soare! Acestea se petreceau în vremea globalismului comunist, când se construia societatea atee și „poporul muncitor unic”, sub egida lui Lenin, Stalin și a altor emuli ai lui Marx.

Azi avem un globalism neomarxist care urmărește, cu aceleași cuvinte ori cu altele, apropiate ca sens, scopuri similare.

În curând, ni se va spune cum și dacă să folosim termenul „Paști” și ni se va indica cine a înviat și dacă a înviat cineva acum două milenii.

Lamentabile iluzii și inutile consumuri de energie, pe banii contribuabililor naivi! Mulți alții, mai puternici decât liderii de la Bruxelles și de la Strasbourg, au încercat să juguleze credința noastră creștină și au falimentat.

Revoluția Franceză de la 1789 a înlocuit creștinismul cu numitul „cult al rațiunii”, dovedit a fi, în scurt timp, un fiasco total. Un mare prelat român – cel care a citit la 1 Decembrie Rezoluția de Unire de la Alba Iulia, în fața „Măritei Adunări Naționale” și care acum este „Fericit” în calendar – a spus: „credința noastră este viața noastră”.

Lăsați-ne așa cum suntem și cum am apucat de la moși și strămoși și ocupați-vă de treburi administrative pentru Europa, că sunt destule! Până atunci – chiar dacă ne modernizăm și ne adaptăm zi de zi lumii trepidante în care trăim – „noi locului ne ținem”, vorba Poetului.”

Aud, în preziua Sărbătorii Naționale de 1 Decembrie – când ne bucuram de o altă sărbătoare națională, cea a Sfântului...

Publicată de Ioan Aurel Pop pe Marţi, 30 noiembrie 2021

Textul pe care îl scrie în această calitate este unul dintre cele mai clare exemple de fake news și întrunește toate elementele unei contrafaceri convenabile:

  1. Decuparea convenabilă/ sfertadevărul – deși documentul intern al Comisiei Europene privește mai multe aspecte și are ca temă tocmai respectarea identității fiecăruia, incluziv în ceea ce privește religia, el a fost decupat și astfel transformat într-un document despre Crăciun.

2. Recontextualizarea prin personalizare  - un act intern al Comisiei Europene și care nu vizează un stat sau altul a fost pus în context național – nu este vorba, așadar, doar despre Crăciun, ci despre Crăciunul românesc, care vine după Sfântul Andrei românesc și pe care îl avem din moși strămoși.

Iată, așadar, agenda clasică a dezbinării europene și a înstrăinării ființei naționale.

Istoricul Ioan Aurel Pop mai face aici o inversare convenabilă, prin răsturnarea termenilor: echivalează actul Comisiei Europene de a înlocui în adresările oficiale „Crăciun” cu „sărbătoare” cu comunismul ateu.

Pentru a face asta, însă, Aurel Pop se servește întocmai de tehnicile comuniste de a rescrie istoria și de a identifica dușmanul exterior care pune sub asediu ființa națională. Și, atunci, de vreme ce Occidentul decadent/Comisia Europeană ne atacă în ce au românii propriu, ce mai contează corupția, inconsecvența și ipocrizia politică interne?

3. Schimbarea sensului: cu toate că documentul CE se referă la desemnarea sărbătorilor de iarnă, preluarea lui în acest registru al contrafacerii adevărului este totală: nu e vorba despre o desemnare, ci despre Crăciun în totalitatea lui, adică despre credință.

Așa s-a ajuns la interzicerea Crăciunului de către Uniunea Europeană.

În esență, o enormitate de care cei mai mulți dintre noi am putea râde, dar care a fost rostogolită și declinată, în același mecanism de fake news. Cu cât minciuna este mai grosolană, cu atât aderența la ea este mai mare.

4. Subsumarea unui scop major, de apărare a identității: fake news-urile pun în joc cu predilecție ceea ce sociologia numește identități secundare.

Astfel, apartentența etnică, religia, genul, orientarea sexuală toate acestea sunt speculate și folosite ca termeni de polarizare.

În acest fel, președintele Academiei Române nu se limitează la o mică minciună despre interzicerea Crăciunului și merge în această direcție – pe care Rusia o aplaudă, fără a fi nevoie să o creeaze ea în vreun laborator – a periclitării identității secundare, în acest caz religia.

Ce urmează, se întreabă el, va interzice Comisia Europeană Paștile și ne va spune cine nu a înviat acum două mii de ani?

Tehnica brevetată de comunism, aceea a stării permanente de asediu, cu dușmanul la frontiere, și folosită mult mai inteligent de Viktor Orban, e utilizată la București pentru a răscoli o dată în plus, chiar dacă marginal, o anumită emoție eurofobă. Uniunea Europeană ne atacă astfel însăși existența: „credința noastră este viața noastră”.

Care e adevărul, mult mai banal

La finalul lunii octombrie, Comisia Europeană a emis câteva recomandări interne, pentru funcționarii ei.

Printre acestea, evitarea unor sintagme ca „doamnelor și domnilor” și „Crăciun fericit”. Scopul ar fi fost acela al unor adresări mai inclusive și mai puțin personalizate, chestiuni ca statutul marital și religia ținând de spațiul personal.

Altfel spus, funcționarilor li se recomanda să nu presupună religia sau genul și statutul marital al celor cărora li se adresează și să opteze pentru formule personale.

E aici o exagerare? Are asta de-a face cu hiper-corectitudinea politică?  Sunt tușele prea groase?

În primul rând, documentul, oricum retras, nu era destinat publicului larg, nu voia să pună în dezbatere aceste teme și nici nu avea vreo minimă putere legislativă.

Semnificația lui e mult mai mică și, la fel, palierul pe care se așază. El devine major abia prin preluarea răsturnată și transformarea lui într-un instrument al suveranității Uniunii Europene.

De ce e periculos textul istoricului Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române

Tezele și formulările emoțional-naționaliste capătă legitimitate științifică. Aici nu vorbește AUR, ci un istoric care este președintele Academiei Române.

Cu această autoritate, Ioan Aurel Pop nu numai critică Uniunea Europeană și în niciun caz nu în ceea ce ține de UE, ci o desemnează drept dușmanul colectiv al identității naționale, echivalată cu credința creștină.

Folosește pentru asta argumente pseudo-filosofice, mixate cu citate naționaliste. În acest fel, Descartes devine inferior unui preot ortodox, deși nimeni nu i-a pus în comparație.

Tema acestui document al CE a fost relatată și de presa occidentală, dar această declinare în fake news și naționalism a prins rădăcini mai degrabă la București, pe același mecanism în care au fost declinata tema „bărbatul care naște", din raportul Matic.

România, mai mult decât alte state europene, devine teren fertil pentru tezele dezbinării europene, alimentate sau doar speculate de Moscova, iar polarizările în jurul acestor teme minore prin raport cu agenda socială, dar care par că pun în joc valorile și identitățile secundare, nu fac decât să mențină țara într-un climat social tensionat.

Când fiecare e chemat să își apere credința cea mai intimă, societatea e paralizată, iar asta convine dincolo de frontierele României, și nu înspre Bruxelles, ci mult mai la Est.


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇