Teribilul caz din Spitalul Pantelimon este, în bună măsură, despre absența regulii. În primul rând, lipsa protocoalelor terapeutice, în acest caz pentru administrarea noradrenalinei. Asemenea protocoale terapeutice foarte precise există în alte țări și în baza lor este evaluat orice act medical.
Apoi, lipsa reglementarii pentru cazurile terminale, criteriile și pocedurile în baza cărora asemenea pacienți sunt transferați dintr-o secție ATI, destinată cazurilor grave, dar viabile, într-o secție de îngrijiri paliative. Secții care în România sunt foarte puține, de altfel.
Și probabil că în fiecare specialitate s-ar impune asemenea normări precise, care ar fi de mare ajutor și pentru medici, și pentru pacienți.
Pe de altă parte însă, în România nu doar lipsa regulii este problema. În multe alte cazuri regulile există, detaliate chiar, însă ele sunt ignorate.
Un exemplu clasic este traficul. Pe un drum de aproximativ 130 de km, din Argeș în București, prin Târgoviște, un șofer care nu depășește limita legală de viteză în localități este depășit de 90% dintre șoferi. Și nu numai de autoturisme, ci și de camioane și TIR-uri.
Șoferii de mastodonți sunt chiar cei mai suparăți când dau de o mașină care îi încurcă și nu se sfiesc să apeleze la flashuri și claxoane.
Și spun acest lucru din experiență. Ultima dată am trăit un asemenea episod exact în locul unde în urmă cu doi ani o copilă a fost ucisă pe șosea în fața propriei case de o mașină care gonea.
Același lucru se întâmplă și pe lângă București, în pădurea de la Tărtășești de exemplu, unde camioanele croșetează pe șosea printre mașinile mici cu care se iau la întrecere. N-am văzut vreodată acolo vreo mașină de poliție.
Chiar i-aș sugera dlui ministru de Interne să se suie într-o mașină neinscripționată și să plece incognito pe un drum prin sate de prin Dâmbovița și Argeș, de exemplu, să circule cu viteza legală și să numere câte mașini și, mai ales, câte camioane îl depășesc, și câte echipaje de poliție întâlnește.
În mod evident, românii au o problema cu regula, chiar și atunci când ea există.
Cu corupția e la fel. În toate sondajele de opinie este pe primele locuri în nemulțumirile oamenilor. Dar câți dintre cei care au această nemulțumire au refuzat să dea mită?
Și nu doar când au fost condiționați, ci pentru un avantaj, pentru a beneficia de o scurtătură de la regulă? Cați au reclamat că li s-a pretins mită în schimbul unui avantaj?
Vă propun un exercițiu de imaginație: cum ar arăta o Românie cu respect pentru regulă? În trafic, în instituții, pe străzi? Și cine ar trebui să construiască această Românie?