Multă vreme, în ceea ce privește raționamentul de interferență al Kremlinului în România, ceva nu se lega. Agenți de influență creați de serviciile secrete din țară, în diferite perioade istorice și cu diverse scopuri, cum ar fi Călin Georgescu, George Simion, Sebastian Ghiță, dar și mulți alții, au ajuns în brațele Rusiei.
Pur și simplu, ca și cum ar fi fost apăsat un buton nevăzut, respectivul agent comuta de pe “obiectivele” inițiale, probabil legitime și solicitate de factorii de decizie politică, pe cele impuse de Moscova.
Sebastian Ghiță, creația SRI, trece pe agenda Rusiei începând cu decembrie 2016, atunci când fuge în Serbia.
Călin Georgescu, creația SIE, în perioada Caraman, începe să promoveze puternic interesele Rusiei în România din anul 2008, după Summitul NATO de la București, cu un crescendo din 2014, când anunță că se întâlnește cu Aleksandr Dughin.
George Simion, cel mai probabil creația DGPI, serviciul de informații al Ministerului de Interne, începe să promoveze interesele Rusiei în jurul anului 2012, atunci când se află în fruntea asociației unioniste “Acțiunea 2012”, când organizează mai multe proteste și marșuri la Chișinău.
Trei personaje recrutate și promovate de trei agenții diferite ajung, la un moment dat, să se întoarcă împotriva României și să servească interesele celui mai mare dușman al ei.
Tot timpul, ceva nu s-a legat. Oricât de mult se analizează modul de operare al FSB sau al GRU, principalele agenții de informații ale Rusiei, deși sunt extrem de puternice și influente, nu au o capacitate suficientă pentru a coordona un plan atât de amănunțit, într-un teritoriu străin.
Mai degrabă, rezultatele senzaționale în ce privește deturnarea agenților din România au la bază un mecanism consolidat, care funcționează nesesizat, în fundal, ca un virus de computer, un program sau mai multe, ascunse, prin care resursele informaționale de aici ajung și la Kremlin, fiind folosite la momentul oportun.
Avem noi un băiat
În data de 2 septembrie, într-un articol publicat de Hotnews, legat de cazul Pahonțu și implicarea acestuia în reprimarea protestatarilor din decembrie 1989, dar și pe cei de la Mineriada din iunie 1990, Vasile Blaga, fost ministru de Interne, susține că în 2005, el i l-a “recomandat” pe Lucian Pahonțu președintelui Traian Băsescu pentru poziția de șef al SPP pentru că, atenție, “a fost propus de structuri”.
Adică de o persoană influentă dintr-o agenție de informații din România. Termenul de „structuri” nu poate fi explicat altfel.
Exemplul de mai sus este relevant, deoarece indică modalitatea prin care serviciile secrete promovează o persoană în funcții de răspundere.
Aceasta e confirmată și de o declarație a lui Traian Băsescu: “…omul ăsta (n.a. Călin Georgescu) a fost la mine în cabinet când căutam premier (n.a. anul 2008). Mi l-a recomandat cineva. Nu pot să spun cine, pentru că ar însemna să discut prea mult despre ce a fost în cabinetul unui președinte, și asta nu se face, dar acest om a fost la mine. N-a devenit prim-ministru pentru că după discuția cu el din cabinet de la mine, am ajuns la aceleași concluzii pe care vi le-am spus acum. Că e un șarlatan…”
Din nou avem un nume care ajunge în zona de decizie politică împins de cineva din adâncurile statului român, cel mai probabil, o agenție de informații.
Marea penetrare
În urmă cu câteva zile, o persoană experimentată, care știe cum funcționează statul român, mi-a spus că Rusia nu face mari eforturi pentru a recruta agenții de influență creați de serviciile din România pentru simplul motiv că serviciile secrete naționale sunt penetrate de Kremlin la un nivel de profunzime greu de imaginat și niciodată, după căderea regimului Ceaușescu, n-a existat voința politică pentru a face curățenie cu adevărat în sistemul de informații și securitate al României.
Cu alte cuvinte, cam tot ce se pune la cale în domeniul apărării și al siguranței naționale din țară ajunge, prin cei care continuă să lucreze în sistem sau sunt conectați la el, la Moscova.
E unul dintre motivele pentru care țara noastră, cel puțin după 1990, n-a evoluat din punct de vedere instituțional și democratic decât în scurta perioadă 1995-2005, când Uniunea Sovietică se prăbușise, iar Rusia era foarte slabă.
De atunci, toate proiectele majore, de la independența energetică, investiții strategice, evoluția în cadrul Uniunii Europene și NATO, ori au fost blocate, ori s-au dezvoltat cu o încetineală uluitoare.
George Simion are o nouă misiune - SAFE
“…plin de acuzații de corupție este și programul SAFE. Din acest punct de vedere, vă anunț că astăzi, la Direcția Națională Anticorupție, AUR va depune o sesizare, un denunț, privind posibile fapte de corupție și atrag atenția încă o dată că cei care sunt implicați în posibile fapte de corupție să nu meargă mai departe cu ele…”, a declarat George Simion, președintele AUR, în data de 2 septembrie, într-o conferință de presă ținută la Parlament.
Prin programul SAFE, România va primi de la Comisia Europeană o alocare de aproape 17 miliarde de euro, a doua din UE, pentru înarmare și infrastructură, cea mai mare investiție în creșterea capacității de apărare a țării de după 1990.
Trădătorii de țară de la AUR încearcă un sabotaj economic împotriva industriei de apărare. Dacă Putin și-ar scrie lista de dorințe pentru România, ar arăta cam așa: să nu întărim Armata, să nu repornim fabricile de armament, să nu producem muniție și tehnică militară aici, în România. Să fim slabi și să blocăm investițiile europene în apărare. Ghiciți ce? AUR le bifează pe toate. Partidul lui George Simion a mers la DNA într-o încercare disperată de a bloca programul SAFE.
Ionuț Moșteanu (USR), fost ministru al Apărării, despre plângerea lui George Simion la DNA pentru programul SAFE
George Simion, conform declarației de mai sus, e foarte supărat pe acest program, atacându-l la DNA după ce l-a atacat la Curtea Constituțională.
Prin absurd, să considerăm că profunda neliniște a liderului AUR, legată de modul în care se vor cheltui banii cetățenilor europeni în România, e justificată.
Dar în luna februarie 2025, 37 de senatori și 110 deputați de la AUR, SOS și POT au depus două sesizări la Curtea Constituțională împotriva Legii Dronelor, care dădea posibilitatea armatei române și forțelor NATO să doboare aparatele fără pilot care violează teritoriul, spațiul aerian și maritim al României.
“…armata nu va mai fi subordonată voinței poporului român, ci voinței altor popoare, ale căror cetățeni sunt comandanții forțelor militare aliate sau autoritățile militare aliate…”, se arată în plângerea depusă de extremiștii pro-ruși din Parlamentul României.
Dacă judecătorii CCR ar fi admis o astfel de cerere și ar fi declarat legea neconstituțională, asta ar fi echivalat cu ieșirea formală a României din NATO, conform citatului de mai sus.
Armata Kremlinului din România, preoții și rezerviștii
De la începutul războiului din Ucraina, țara noastră trece prin cea mai puternică și profundă criză a serviciilor de informații. Faptul că după 1990 ele au fost create de agenți KGB, respectiv Mihai Caraman, sau controlați de KGB, Brucan, Iliescu, Virgil Măgureanu, a însemnat salvarea tuturor rețelelor sovietice care funcționau în România în timpul Războiului Rece, dar și consolidarea lor după căderea lui Ceaușescu și apariția unui nou regim politic, aservit Kremlinului, care a acaparat toate resursele.
Aderarea la NATO și Uniunea Europeană, cu toate că au existat obligații de reformare a SRI, SIE, DGIA și altele, a fost făcută de formă, mulți angajați erau deja racolați sau făceau parte din rețelele locale de informații și influență, controlate de Kremlin.
În plus, ofițerii trecuți în rezervă, probabil compromiși în procesul de aderare la structurile nord-atlantice, n-au plecat nicăieri, și-au păstrat legăturile cu cei rămași în sistem, au fost ajutați să prospere, să se asocieze și să atace, fiecare cu ce a putut, regimurile politice democratice și proiectele de apărare, dezvoltare și modernizare ale țării.
Astfel s-a creat o masă critică de rezerviști, folosită intens în 2024 pentru a-l aduce la putere pe Călin Georgescu. Astfel s-a format vasta rețea de preoți, creată de fosta Securitate pentru strângerea de informații, care astăzi este pro-Rusia.
Ceea ce s-a întâmplat în 2024 nu a fost decât punctul culminant al unei desfășurări de evenimente care afectează România de peste trei decenii, la toate nivelurile de acțiune și de decizie.
Dacă privim astăzi în jur, vedem un stat ciuruit de interesele Kremlinului, incapabil să se apere în fața lui Călin Georgescu, care-și continuă nestingherit campania, deși a fost în fruntea unei conspirații care urmărea schimbarea ordinii constituționale.
Horațiu Potra, un alt infiltrat al Kremlinului, e bine mersi, deși și-a creat o armată de mercenari din rezerviști și militari activi, exportați în străinătate, apoi folosiți pentru susținerea lui Georgescu.
Diavolul și Rusia
Fabrica de agenți ai Rusiei nu e la Moscova sau Sankt Petersburg, ci aici, în România, în birourile serviciilor de informații locale, protejate din toate părțile în fața oricărui control cetățenesc, fără șefi civili sau cu directori compromiși.
În cele mai multe cazuri, Putin nu trimite fonduri pentru susținerea rețelelor de influență ale Rusiei din România, fiind folosiți banii contribuabililor români, drenați prin tot felul de agenții și companii publice, prin contracte comerciale corupte și promovarea unor scheme financiare dubioase.
Această criză profundă, care amenință existența statului român, nu poate fi rezolvată nici de Nicușor Dan, luat repede prizonier de oamenii din rețea, nici de Grindeanu, Bolojan, Fritz sau Hunor.
Ea poate fi rezolvată într-un singur mod: printr-o majoritate parlamentară pro-europeană și nord-atlantică, una care să conștientizeze pericolul, să și-l asume și să anunțe cetățenii despre el, prin formarea unei platforme politice și sociale cu scopul de a se recâștiga independența României față de Rusia.
După septembrie 1944, odată cu recunoașterea înfrângerii în fața URSS, România n-a mai fost nicio zi independentă în fața Moscovei.
În filmul “The Usual Suspects”, realizat în 1995, există o replică devenită celebră, dată de personajul întruchipat de Kevin Spacey: “Cel mai mare truc pe care diavolul l-a făcut vreodată a fost să convingă lumea că el nu există”.
Dacă vă uitați în jur, veți descoperi rapid mesagerii Kremlinului din România, care, de fiecare dată când sunt aduse în discuție cruzimea, violența și nebunia Moscovei, vor spune: “…iar Rusia…”, pentru ca apoi să lanseze un discurs de bagatelizare a propagandei, interferenței și crimelor Kremlinului. Diavolul și atacul Rusiei nu există.
Toronto, lovit de „furtuna secolului”: peste 100 l/mp, grindină cât o minge de tenis și oameni luați de vânt (Video)
ONU a votat pentru o nouă hartă a lumii, care arată dimensiunea reală a Africii. SUA s-au opus
Extrema dreaptă e la un pas de o premieră în Germania postbelică. Oamenii care se gândesc deja să plece: Acesta ar putea fi doar începutul
Transferuri spectaculoase la FCSB: Acord cu Drăguș, Muhar și Korenica
