Cronologia, misterele și faptele crizei dincolo de manipulări și mari emoții

Cronologia, misterele și faptele crizei dincolo de manipulări și mari emoții

PNDL 3 era un program extrem de important pentru dl Cîțu în perspectiva congresului PNL. 10 miliarde de euro la discreția primarilor din echipa câștigătoare. S-ar putea numi și o formă de mită politică.

USR-PLUS s-a opus nu unui program pentru dezvoltare rurală, ci faptului că nu există control pe distribuirea și folosirea banilor. Motiv pentru care pluseriștii au pus condiții.

Dar nu au acceptat, potrivit lui Dacian Cioloș, să le discute decât după ce–ar fi găsit o soluție pentru SIIJ, soluție care depindea de UDMR. Luni Florin Cîțu le-ar fi promis liderilor USR PLUS, privindu–i în ochi, spun surse prezente la discuții, că nu va pune PNDL 3 pe ordinea de zi fără să îi anunțe și fără a include condițiile lor.

Miercuri însă a făcut exact contrariul, punând USR PLUS în fața faptului împlinit, ceea ce a provocat boicotul miniștrilor USR PLUS. Ședință de guvern a fost suspendată și reluată luni seara, însă fără adoptarea PNDL3.

Marea problemă a proiectului de OUG nu era cvorumul pentru ședință de guvern - pentru că art 38 din Codul Administrativ permite ședințe de guvern cu majoritatea membrilor guvernului - ci avizarea. Mai precis lipsa avizului de legalitate sine qua non, pozitiv sau negativ, al ministrului Justiției.

Avea dl Ion pe ce să-l dea, negativ sau pozitiv?

Conform procedurii folosite de cel puțin 10 ani - lucru confirmat de mai mulți miniștri, inclusiv USR PLUS - proiectul pleacă de la ministerul inițiator, în speță ministerul Dezvoltării, în același timp către toți avizatorii, pentru că aceștia să își facă analiza.

Teoretic există un exemplar care circulă pe la toți pentru semnătură și ultimul semnează ministrul Justiției.

Practic, adesea, pentru celeritate, fiecare dă avizul negativ sau pozitiv pe exemplarul său, îl semnează, și exemplarele se reunesc în ședința de guvern.

Asta i-a cerut premierul să facă ministrului Justiției. Dar asta se întâmplă pe proiecte asupra cărora e pace și prietenie, nu pe politica faptului împlinit ca în cazul PNDL3.

Dan Barna spune că ministrul Justiției a fost sunat în seara scandalului de premier care i-ar fi cerut să avizeze, sub amenințarea revocării: ori semnezi ori te demit.

Dl Ion nu a semnat și a fost demis. Interimar a fost numit dl Bode că să avizeze rapid.

Când a primit ministrul proiectul spre analiză și avizare?

Este unul dintre mistere. Exista un document cu număr de înregistrare de la ministerul Dezvoltării care indica 25 august. Dl Ion spune că nu l-a primit. Vineri a apărut în presă un document datat 2 septembrie, acela care conținea restul semnăturilor, cel mai probabil cel pe care a avizat și dl Bode.

Bomba o aruncă fostul ministru Ana Birchall cu o provocare directă la Stelian Ion: “Vă solicit să mă contraziceți public, daca aveți curaj, și să răspundeți, tot public, daca ați știut sau nu, încă din data de 17 august, de observațiile direcției de avizare din MJ la proiectul OUG 'Anghel Saligny', venit în analiză la MJ în draft așa cum este practica în baza colaborării loiale interministeriale? Vă spun eu: ați știut încă din 17 august și nu numai că ați știut de aceste observații, dar ați și refuzat să le trimiteți inițiatorului OUG că să poată să le analizeze!” .

Data de 17 august e indicată și de premier care amenință cu un control al corpului de control la MJ. Dl Stelian Ion neagă, desigur.

Ce conține avizul?

USR PLUS susține că ar fi fost schimbat din negativ în pozitiv cu observații, de unde deducem totuși că el exista în minister, pentru că altfel nu avea ce să schimbe dl Bode. Și că pentru schimbare ar fi fost înlocuită șefa direcției de avizare cu cel care ocupase funcția anterior încă din mandatul dnei Birchall, Cătălin Oțel.

Dna Birchall are o alta varianta: “Domnule Stelian Ion, dacă se dovedește că avizul dat astăzi pe OUG "Anghel Saligny" are aceleași observații de fond pe care le știți și dvs. încă din 17 august aveți decența să vă dați demisia din Parlament și vă cereți scuzele pe care le datorați colegelor și colegilor din Direcția de Avizare din MJ?

A fost demis Stelian Ion pentru procedura pentru procurorii de rang înalt aflată în curs?

Ca să putem da un răspuns corect, este necesar să înțelegem în primul rând termenii corecți. Procedura de la minister nu este una de concurs, ci este una de selecție făcută strict de ministru așa cum prevedea legea inclusiv pe vremea lui Tudorel Toader.

Procedura a ajuns la finalul primei faze, adică depunerea candidaturilor, anunțate de dl Ion în chiar ziua revocării. Ceea ce urma era interviul candidaților în fața unei comisii. În funcție de prestația la interviu și orice alte criterii dorește domnia sa, ministrul și nimeni altul (cel puțin teoretic), decide pe cine propune sau dacă propune pe cineva și înaintează propunerile secției pentru procurori a CSM.

Aceasta îi audiază pe cei propuși, avizează într-un fel sau altul și trimite președintelui propunerile și avizul. Președintele decide, poate accepta sau refuza. Deci până la numire mai era cale lungă.

Revenind la întrebarea dacă procedura a avut legătură cu revocarea, Dan Barna este cel care, implicit, spune că revocarea nu a fost decisă pentru procedura procurorilor. Repet, potrivit dlui Barna, premierul i-a spus dlui Ion că îl demite dacă nu semnează avizul. Per a contrario, dacă semna nu îl revoca.

Dl Ion susține că suspendarea procedurii de selecție a procurorilor de către ministrul Bode, pe perioada interimatului, ar fi dovada că aceasta a fost miza. Adică, potrivit fostului ministru Ion, ar fi fost preferabil ca ministrul Bode, cu înțelepciunea și pregătirea în domeniu a domniei sale, și cu independența domniei sale, să facă selecția și să decidă pe cine propune și pe cine respinge?

Oare dovada că aceasta a fost miza nu ar fi fost, dimpotrivă, ca dl Bode să continue procedura și, de exemplu, să-i respingă pe toți și nicio propunere să nu ajungă la CSM, iar procedura să fi revenit la zero?

Este surprinzător, din punctul meu de vedere, că secția de procurori a CSM își dorea să pună în mâna unui ministru ca dl Bode decizia exclusivă și suverană pe propuneri.

Dar dacă aceasta era miza, cel mai simplu de salvat era prin numirea unui alt ministru USR PLUS până la încheierea procedurii. Faptul că nu au făcut-o arată că înșiși pluseriștii știu că miza au fost banii. Întrebat în mod direct, dl Ion nu a putut invoca în spijinul acestei ipoteze decât propriile impresii și opinii, nu acte și fapte.

De ce a încercat dl Ion să mute accentul de pe miza procurorilor?

Pe de-o parte, pentru că justiția este tema care înflăcăra electoratul USR-PLUS și pe care a crescut acest partid. Dacă ceva îl putea scoate în stradă, ea era.

Pe de altă parte, pentru ca în felul acesta să mute scandalul pe președintele Iohannis cu care ministrul se află deja în adversitate oficială confirmată de declarațiile ambilor.

Și din cauza acestei adversități dl ministru urma să fie înlocuit, probabil, după cele două congrese, în cadrul unei remanieri mai ample. Iar dl Ion probabil știa acest lucru.

Cine anume era de vina în relația dintre ministru și președinte?

Ar trebui discutat la rece și cât mai depersonalizat posibil.

Pe de-o parte, dl Iohannis a făcut numiri fundamental inacceptabile la precedenta rundă și mă gândesc în primul rând la dl Licu și dna Hosu. Este dincolo de orice discuție.

Este adevărat că ambii avuseseră avizele negative ale secției din CSM. Dar ar fi bine să nu uităm că ambii au avut parte și de aprecierea CSM. Dna Hosu cu un aviz elogios al aceleiași secții cu numai un an în urmă, dl Licu numit de aceeași secție procuror general interimar tot cu un an în urmă.

Pe de altă parte, instituțional, este greșită continuarea îndiguirii președintelui. Dacă astăzi consideri că e bine că ministrul să nu-i răspundă la telefon președintelui, după cum spun surse apropiate președinției. Dacă socotim că e firesc ca președintele să afle din presă despre declanșarea procedurii pentru numirea procurorilor șefi, ar trebui să socotim că va fi firesc să fie la fel și când ministrul va fi de la PSD sau, cine știe?, AUR.

Dacă socotim că președintele trebuie să fie obligat de avizul CSM, ar trebui să ne placă ce se întâmplă când secția de judecători a CSM o numește cu deplină putere președinte ICCJ pe dna Corbu, iar președintele nu poate să se opună.

Principiul corect este ca decizia finală să aparțină celui mai legitim demnitar al acestei țări și el este președintele, indiferent cum se numește și dacă ne place.


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇