Orice soluție de conviețuire ar găsi PNL, pe de o parte, și USR PLUS, de cealaltă parte, deficitul de autoritate al prim-ministrului Florin Cîțu s-a transferat și asupra unui guvern pe care președintele Klaus Iohannis l-a dat țării pentru a-i reforma sistemele de sănătate, justiție și educație.
E unul dintre motivele pentru care președintele lipsește cu desăvârșire din filmul acestor zile, nu are cu ce să contrabalanseze eșecul.
Solicitările ambilor parteneri au fost din capul locului maximale, așa că fiecare compromis ar însemna recunoștere implicită a propriei erori de poziționare.
Adică, pe de o parte, premierul Cîțu ar admite că nu a procedat corect în cazul Voiculescu și ar trebui să își asume explicit că nu se va mai atinge unilateral de miniștrii USR PLUS, ceea ce ar contraveni solicitării exprese a președintelui PNL Ludovic Orban: ministrul care își critică șeful e demis de îndată!
De altfel, e una dintre propunerile pe care vrea să le facă USR PLUS la întâlnirea coaliției de luni seară: premierul să se angajeze în scris că nu recidivează și că nu mai revocă discreționar un ministru USR PLUS. (În privința celorlalți, să decidă PNL, iar cu UDMR să fie încheiat, ca în orice război, tratat separat, dacă e cazul).
De cealaltă parte, USR PLUS ar admite că a exagerat cerând o compensație prea mare față de pierderea suferită: capul premierului contra capului unui ministru, ceea ce ar legitima precedentul și ar consimți dreptul premierului liberal de a scoate din Guvern ce ministru PLUS USR nu îi mai convine.
Punând totul dintr-o dată pe masă, cei doi parteneri au transformat negocierea în șantaj public și au făcut ca tema să fie nu documentul prin care era cerută investigarea modului de raportare a morților, ci plicul în care ar fi fost trimis (sau nu) documentul. Nu guvernarea, ci relația de putere.
Sigur, Guvernul nu este o instituție-simbol și nici o cooperativă urbană de cooperare, ci o echipă administrativă, cu structură ierarhică și proceduri, dar asta nu înseamnă că autoritatea e pur formală și nici că miniștrii fac parte din echipa personală a premierului. De aceea, răspunderea e solidară în Guvern și nu cade capul premierului ori de câte ori un ministru poate să cadă.
Ambele partide au înțeles însă că trebuie să facă un pas în spate în ceea ce privește răfuielile și calculele interne. Liberalii au făcut scut în fața lui Florin Cîțu, nu se arată dispuși să îl sacrifice și nu pentru că acesta are o autoritate solidă în partid ori pentru recompensele pe care le-ar putea da, ci pentru că precedentul ar fi păgubos pentru PNL.
Mai mult, liderii mai vechi din partid au nevoie de o temporizare, până în apropierea congresului.
Și plus-useriștii au făcut zid în jurul lui Vlad Voiculescu, mai mult sau mai puțin convinși, pentru că sunt de notat și tăcerile remarcabile: Cristian Ghinea și chiar Stelian Ion mai degrabă au tăcut, în vreme ce Cătălin Drulă, al cărui capital de imagine e în creștere după gestionarea crizei de la metrou, s-a exprimat în termeni irevocabili.
De altminteri, asta e marea problemă: cum ar mai putea fi posibil un guvern al cărui prim-ministru e considerat un zombie politic de către un ministru și, mai mult, o bună parte din Cabinet i-a retras sprijinul politic?
Citește pe același subiect și:
