În România, un protest antirestricții nu ar avea nicio justificare. De multă vreme ele funcționează ca recomandări, adică ceea ce ar trebui să și fie, de fapt. După atâta vreme, cred că fiecăruia ar trebui să îi fie deja clar și ce înseamnă boala, și care sunt beneficiile vaccinurilor, ale măștii, și care sunt activitățile cu riscuri.
Cine are instinct de conservare are grijă și știe ce are de făcut. Cine nu are instinct de conservare nu cred că îl poate căpăta cu forța. La noi, o majoritate a decis că prețul în morți e preferabil, a fost plătit și este în continuare, dar restricțiile au fost soft.
Și dacă erau mai dure, tot nu ar fi fost cine știe ce respectate. E o iluzie că poți să pui lângă fiecare om un polițist.
În Occident, majoritatea a decis că viața e valoarea supremă, măsurile au fost severe, și o minoritate se opune, în parte, ce să vezi?, daci liberi care au cărat primitivismul pe unde au ajuns. La noi, majoritatea a decis să se moară, s-a murit, nu văd de ce s-ar mai protesta.
Așadar, pe parte de pandemie nu cred că mai iese nimeni în stradă. Tensiunea care se acumulează însă în Romania este specifică țărilor sărace și mizerabil guvernate.
Peste tot energia s-a scumpit, însă România este singura țară din UE în care facturile și rostogolirea lor în toate prețurile pun probleme reale de subzistență zonei modeste și de sărăcire pentru clasa de mijloc.
Și nu este vorba numai despre populație. Este vorba, aș zice în primul rând, despre mediul de afaceri, care până în februarie a fost complet descoperit în fața unor facturi gigantice.
Nu a făcut nimeni un bilanț, dar sunt foarte multe firmele care și-au încetat activitatea cu efectele de rigoare asupra angajaților și a bugetului de stat. Închiderea celor mari, precum Azomureș, a fost știre. Dar sunt probabil mii de afaceri mici, de familie sau cu câțiva angajați, care s-au sufocat.
Sunt firme care folosesc energia în primul rând pentru încălzire și care se uită spre vară ca spre un liman, cel puțin temporar. Sunt firme care folosesc energia ca să producă și al căror consum nu e cu nimic mai mic vara.
Guvernul, coalițiile se comportă inept. Și aceasta, care bâjbâie, și cea trecută care abia prin iulie a inceput să discute de criza energetică din iarnă. Ambele păstrând același ministru catastrofal la Energie.
Compensarea funcționează pentru o minoritate, plafonarea a ajutat într-o măsură, dar numai populația, nu și mediul de afaceri. Ele se termină în aprilie. Și atunci? Pentru cetățeni consumul mai scade, dar pentru mediul de afaceri?
Scăderea TVA poate fi o soluție, dar fragilă, pentru că nu există nicio garanție că prețul va scădea pe măsura reducerii taxei. În general nu s-a întâmplat așa, mai ales dincolo de termenul scurt. Singurul efect cert al acestei măsuri ar fi reducerea veniturilor la buget, de unde trebuie să vină însă compensări și plafonări la valori foarte mari.
Soluția miraculoasă este considerată revenirea la prețul reglementat. Doar că în spatele reglementării s-au acumulat distorsiunile care fac specificul crizei energiei în România.
În plus, poți reglementa prețul din producția internă, dar pentru importuri, diferențele sunt foarte mari. Cine le acoperă și cât de mare e riscul să intrăm în schimb într-o penurie?
Nimeni nu reușește să ofere o proiecție coerentă, un plan articulat, nu doar pentru trecerea acestor luni, ci pentru o redresare sustenabilă.
Cât timp întrebarea este dacă reglementăm acum sau la toamnă, e clar că așteptarea este ca iarna viitoare să ne prindă cam la fel.
Soluțiile sustenabile nu pot să fie decât în acord cu regulile pieții libere, dar nimeni nu pare să le caute pe acestea.
O parte din populație beneficiază de subvenții pentru încălzire, așa cum e în București, o nedreptate în sine. Dar și ea resimte efectele din plin în absolut toate prețurile și în stabilitatea locului de muncă.
Sufocarea și mai ales lipsa unei perspective sunt motive - greu de contestat - pentru proteste masive. Foarte mare este riscul ca ele să fie capitalizate politic de populiști și extremiști.
Însă vina nu va fi a celor care vor protesta și nici a celor care vor capitaliza. Vina este și va fi a celor care au adus o majoritate a României la disperare. Vina este a celor care nu înțeleg că măsurile paliative, precum compensări, plafonări, reglementări, nu vindecă, ci anesteziază o vreme simptomele unor boli care avansează.