Retragerea doctorului Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Capitalei arată nu numai dimensiunea crizei din spatele spectacolului de ”stabilitate” al coabitării PSD-PNL. Ci e și un semnal de alarmă pentru aceste partide, că a apărut o nouă specie de alegător.
Un astfel de talmeș-balmeş politic – cu liste comune și candidați comuni – n-ar fi funcționat nici acum 25 de ani.
În mod normal, ecuația trebuia să fie simplă: oricine ştie că suma voturilor a două partide care luptă separat la alegeri e mai mare decât numărul voturilor obținute pe o listă comună; după alegeri, cele două partide se pot alia – exact așa cum au făcut-o PSD și PNL. Acest adevăr elementar a fost, însă, de această dată, ignorat, în baza faptului că nu partidele sau guvernarea în alianță au contat:
- interesul – și cel de partid și cel de guvernare – a fost sacrificat în interesul politicii pe persoană fizică:
- numai această formulă – cu listă comună și cu negocierea hărții României la caroiaj - putea ascunde faptul că PNL nu are mai mult de 12-14%, iar PSD a coborât sub 30%.
În ambele situații, și Marcel Ciolacu, și Nicolae Ciucă și-ar fi pierdut pozițiile în partide.
Coabitarea cu liste și candidați comuni a fost un experiment, care a avut la bază disprețul față de propriile electorate și detașarea de realitate: politica pe persoană fizică funcționează uneori, dar numai cu o condiție esențială: ”persoana fizică” să aibă o tracțiune și o popularitate mai mare decât partidul.
Așa a rezistat Traian Băsescu la două încercări de demitere din funcție – și a tractat singur și apoi a umflat un partiduleț ca PDL – și așa a fost aprobat de electoratul de dreapta chiar și când a ieșit și a impus ”soluția imorală” a alianței cu partidul lui Dan Voiculescu.
Așa s-a întors din istorie și a revenit la putere Ion Iliescu, după mandatul lui Emil Constantinescu, deși lumea îl știa drept ”tătucul patrulaterului roșu”.
Și unul, și celălalt puteau garanta și pentru partidele lor, și pentru orice candidat căruia i-ar fi pus mâna pe umăr – partidele se pliau după personalitatea lor pentru a căpăta credibilitate politică și tracțiune.
De această dată n-a funcționat:
E vreun candidat PNL care să capete credibilitate pentru să fotografiază cu Nicolae Ciucă lângă el? Și, totuși, coabitarea pe liste comune cu dușmanul ideologic s-a făcut pentru salvarea postului său în fruntea partidului. Partid care îl urăște – vorbim aici de cei 15-20 de lideri rezonabili și angajați ideologic, nu de pegra comunală trimisă să voteze la congres înlăturarea lui Ludovic Orban prin diversiunea Florin Cîțu, la cererea lui Klaus Iohannis.
E vreo organizație PSD pe care vizita în teritoriu a lui Marcel Ciolacu să o ridice cu măcar 1% în sondaje? Și, totuși, coabitarea pe liste comune cu dușmanul ideologic s-a făcut pentru salvarea postului său în fruntea partidului.
Citeşte integral opinia semnată de Cristian Grosu - Criza mascată: Politica pe persoană fizică. De la cazul Băsescu, la noul electorat pe Curs de Guvernare