Actualul primar al Sectorului 6 a câștigat anul trecut un al doilea mandat cu peste 70% din voturi, cea mai categorică victorie a unui candidat în alegerile din Capitală. Cele peste 100.000 de voturi luate în partea de vest a orașului l-au determinat să intre în cursa pentru Primăria Generală după ce poziția a devenit vacantă în urma plecării lui Nicușor Dan la Palatul Cotroceni. Ciprian Ciucu spune că vrea să rămână cel puțin 10 ani la cârma orașului.
10 citate reprezentative din interviul acordat spotmedia.ro de Ciprian Ciucu:
- Succesul unui mandat nu vine din campanie, ci din operațiunile administrative complicate pe care nu le vede nimeni.
- Bucureștiul are nevoie de un plan de urbanism general actualizat, făcut după 25 de ani de pauză.
- Cred că e prima dată când Bucureștiul poate avea un primar care știe exact cu ce trebuie să înceapă.
- Eu nu sunt de acord ca partidele să plătească presă — nici prin contracte directe, nici mascate. Presa trebuie să fie liberă, nu dependentă de partide. Dacă finanțezi presa, în momentul acela nu mai ai un control democratic autentic.
- Trebuie să fie ordine în capul primarului, ca să fie ordine în instituție.
- Nu vreau să fiu perceput ca omul cuiva, ci ca omul care are o viziune realistă, bazată pe experiență și pe rezultate.
- Un oraș nu se poate opri din dezvoltare, dar trebuie să știi cum s-o direcționezi.
- Primarii, în loc să se ocupe de termoficare, au făcut festivaluri și alte lucruri. Așa am ajuns să pierdem apa caldă în pământ.
- Doar dacă primarul general colaborează cu primarii de sector poate să schimbe ceva. Dacă e conflictual, nu va reuși.
- Trebuie să schimbi comportamentul de mobilitate al oamenilor — de pe auto individual pe transportul în comun.
Care este principalul motiv pentru care candidați la Primăria Capitalei, știind faptul că deja conduceți Sectorul 6, sunteți la al doilea mandat și ați obținut o victorie liniștitoare în alegerile de anul trecut?
Mă simt pregătit să fac acest pas. Am acumulat suficient de multă experiență administrativă, dar și politică, astfel încât, în următorii cel puțin șase ani, să fac din București proiectul vieții mele.
În acest moment știu exact de ce trebuie să mă ocup, cu ce trebuie să încep și cred că este și pentru prima oară când Bucureștiul poate avea un primar de sector care să aibă un parcurs administrativ, politic și profesional solid, ca să poată pune orașul în ordine.
Îmi doresc să fie o localitate bine așezată, ordine, curățenie, să existe proiecte și lucrări publice semnificative care să schimbe în bine viața oamenilor. Am o astfel de viziune, ea este foarte bine conturată. Știu exact care sunt proiectele pe care le voi propune bucureștenilor și vă voi vorbi despre ele în continuare.
Concret, cu ce vă veți începe mandatul în situația în care câștigați alegerile?
Întotdeauna mi se pune această întrebare: care este lucrul concret sau programul? E foarte ușor să zic care e: o să lansez imediat un plan de regenerare urbană pe zona centrului cultural și istoric, începând cu Bulevardul Magheru și Calea Victoriei.
Dar primul lucru, efectiv, cu care o să încep, va fi să analizez toate bugetele, toate proiectele pe care le are Primăria — care sunt organigramele, care sunt problemele și să încep să le prioritizez. Adică va fi o muncă eminamente administrativă, va fi și una contabilă: bugetul, bineînțeles, unde sunt probleme de finanțare, ce proiecte trebuie accelerate și așa mai departe.
Oricine spune o să rezolv problema traficului sau o să rezolv problema căldurii în primele 100 de zile — nu o să poată.
În primele 100 de zile este un proces de învățare prin care trebuie să treci. Evident, sunt mai bine pregătit, pentru că sunt deja primar și nu mai trebuie să învăț această ocupație, dar sunt o serie de instituții în subordinea PMB, undeva la 180 de agenții, administrații, companii municipale și sisteme întregi pe care trebuie să le analizez, având informație la prima mână.
Vă dau un exemplu: numai Administrația Spitalelor are în subordine 19 spitale, dar trebuie să vezi care este situația acolo, plus organigramele, funcțiunile — trebuie să fac o analiză să văd exact ce instituții trebuie să mai rămână și care nu. Va fi un proces de reformă semnificativ, care va viza administrația Bucureștiului, pentru că același lucru l-am făcut și la Sectorul 6. Când am venit, întâi am pus ordine în instituție. Dacă nu este ordine în instituție, nu are cum să fie ordine în oraș.
Și ca să fie ordine în instituție, trebuie să fie ordine în capul primarului.
Să vorbim despre trafic. Această problemă reprezintă principala nemulțumire a cetățenilor, conform sondajelor de opinie, studiilor și experților în urbanism.
Aș pune accentul nu pe ideea de trafic, ci pe ideea de mobilitate. Adică, cu alte cuvinte, primăria este datoare față de cetățeni să organizeze mobilitatea — care ce înseamnă, de fapt?
Când vorbesc despre trafic, vorbesc despre studii de trafic, despre valori de trafic, vin inginerii și măsoară câte mașini trec printr-un anumit loc. Și vorbesc despre pasaje, străpungeri, penetrații, prelungiri și așa mai departe. Când, de fapt, obiectivul este schimbarea comportamentului de mobilitate al oamenilor — trecerea de pe autoturismul individual pe transportul în comun.
Și nu doar pe transportul în comun, ci și pe transportul alternativ. În special metroul, în mediul urban mare, unde va trebui să avem și noi proiecte de investiții. În afară de metrou, tramvaiul, capacitatea de transport a STB-ului, benzile dedicate — toate trebuie consolidate.
Care este ideea? Trebuie să asiguri un transport public care să fie sigur, predictibil, adică să vină la timp, să fie bine conectat, să fie respectate orarele de circulație și să fie curat și plăcut. Să fie curat, să miroasă frumos în tramvai, în metrou, oriunde ești. Sau să te simți sigur pe bicicletă.
Ca să faci acest lucru, ai nevoie de o planificare foarte bine pusă la punct. Vă dau un exemplu: vine foarte multă lume în București, până în centru, cu mașina, și durează o oră sau o oră și jumătate să intre în oraș. Cum ar fi să avem un park & ride în afara Bucureștiului, în care omul vine cu mașina, cu o cartelă, intră în parcare și lasă mașina acolo, se urcă cu aceeași cartelă în STB, care are o bandă dedicată, și ajunge în centru nu într-o oră și ceva, ci în 20-25 de minute.
Trebuie să fie un sistem coerent, integrat, în care să existe și stimulente pentru transportul public, dar și măsuri restrictive pentru folosirea excesivă a mașinii personale. Numai așa poți rezolva problema traficului, să ai un oraș respirabil, civilizat, care funcționează.
A doua mare problemă pe care o acuză locuitorii orașului București este cea legată de apă caldă și căldură.
Este una dintre cele mai grele probleme sistemice și cu caracter istoric pe care le are orașul nostru. București are, în acest moment, al doilea mare megasistem centralizat de termoficare după Moscova.
În mod normal, fiecare primar trebuia ca pe parcursul anilor să bugeteze și să execute lucrări în valoare de 2-3% din rețea. Pentru că ea trebuie înlocuită permanent. Când a fost proiectată și executată, în anii ’60-’80, rețeaua a fost gândită să reziste 30-40 de ani, urmând ca lucrările de mentenanță și de înlocuire să fie programate anual.
Primarii, în loc să se ocupe de asta, au făcut festivaluri și alte lucruri, iar acum ne confruntăm cu o infrastructură învechită. În plus, sistemul a fost proiectat pentru a deservi o întreagă salbă de industrii de stat - pentru cogenerare, adică producerea de energie electrică și, ca produs secundar, agent termic. Acea industrie a dispărut, dar sistemul supradimensionat a rămas.
Conductele sunt foarte mari, foarte vechi și mâncate de rugină, iar apa se scurge literalmente în pământ. Subvenția se duce în pământ, la propriu, și afectează și solul, și siguranța construcțiilor.
Ce trebuie făcut acum este să redimensionăm sistemul. Este vorba, până la urmă, de fizică: dacă vrei să ajungă apa în toată rețeaua, trebuie folosite materiale mai rezistente, o presiune mai mare, iar presiunea depinde de volum. Magistralele trebuie redimensionate pe baza unor studii tehnice și modernizate cu materiale noi.
S-au pierdut foarte mulți bani de-a lungul anilor, dar acum există proiecte finanțate de Comisia Europeană și de Ministerul Dezvoltării pentru reabilitarea sistemului de termoficare. Este un proces care trebuie continuat, deși este neplăcut din cauza șantierelor din oraș.
Alternativa — centralele individuale de apartament — este mult mai periculoasă. Ele poluează foarte mult, cresc riscul de accidente și afectează calitatea aerului. Este mult mai eficient să avem un sistem centralizat, așa cum fac și orașele nordice, care investesc din nou în termoficare.
Pentru asta ai nevoie de cineva care să înțeleagă sistemul. Avantajul meu este că am fost și consilier general, nu doar primar, și am această memorie instituțională a diferitelor servicii publice. Deci trebuie continuate investițiile, reparațiile și modernizarea până se finalizează toți cei 800 de kilometri de rețea — ca orașul să devină, în sfârșit, rezistent și funcțional.
Ce se poate face din poziția de primar general pentru a proteja și extinde spațiile verzi? Care e viziunea dvs?
Aici, o să plusez. Nu doar că am o viziune diferită, dar am demonstrat că am aplicat o viziune diferită și am recuperat pentru București — este drept, doar în vestul orașului — undeva la 30-40 de hectare de spațiu verde.
Cum? Păi, în primul rând, am dărâmat chioșcuri și chiar un complex comercial care a funcționat de 30 de ani, ilegal — cel de la intersecția Blvd. Ghencea cu Brașov.
A funcționat 30 de ani fără autorizație de construire, fără autorizație de incendiu, fără autorizație pe zona economică. L-am dat jos — asta este — cu Poliția Locală și cu ADP-ul, și acum, acolo, este un parc.
Terenuri abandonate, care deveniseră gropi de gunoi, acolo am făcut Parcul Liniei sau digul Lacului Morii. Am scos camioane, tone de deșeuri de acolo, am asanat gropi de gunoi, pe care le-am transformat în spații verzi. Garaje care înainte ocupau, ilegal, iarăși, terenuri între blocuri — în Sectorul 6 nu mai vedeți așa ceva. Mai sunt foarte puține, mai sunt 102 cel mult, pe care le vom demola. N-am făcut-o până acum pentru că ne-au întârziat în instanță.
Întrebarea dvs bate și înspre urbanism. Da. În zonele centrale, în zona cultural-istorică a orașului, în zona protejată, pare că acestea sunt cele mai lăsate de izbeliște.
În zonele construite, adică unde ai o zonă construită, inclusiv cu blocuri comuniste, nu mai vii să le îndesești. Nu vii ca să afectezi țesutul urban. Îl regenerezi, dar altfel — nu prin turnuri, nu prin blocuri care să afecteze într-un mod arhitectural negativ țesutul urban.
Tot ce înseamnă parcuri, tot ce înseamnă ceea ce am spus mai devreme, trebuie absolut protejat și, mai mult, recuperat. Dar un oraș nu se poate opri din dezvoltare. Dezvoltarea trebuie să fie direcționată de către primărie, printr-un plan de urbanism general bine planificat, integrat, și o gândire a primăriei, pentru că până acum a fost direcționată de către dezvoltatori.
Primarii au semnat ca notarii și nu au avut o gândire în acest sens. Eu nu cred că trebuie să oprești dezvoltarea, pentru că dezvoltarea pleacă. Dacă o oprești aici, se duce în Ilfov și se creează probleme tranzitorii.
Deci aceasta este viziunea: nu oprești dezvoltarea, pentru că dacă o oprești, o împingi în afara controlului tău. O împingi în Ilfov. Și apare acest fenomen de împrăștiere, care este extrem de ineficientă energetic.
De exemplu, omul se duce cu mașina personală din București până în Săftica sau până în Cernica. Asta înseamnă trafic, energie și costuri. Este ineficient.
Dacă ești în mediul urban, poți să reglezi transportul în comun. Este sub controlul tău, ai un impact mai mic și asupra încălzirii globale. În plus, încălzești un bloc cu zece etaje mult mai ușor decât un cartier de case întins pe o suprafață uriașă. Blocul este de zece ori mai eficient energetic.
Am documentat acest fenomen de împrăștiere (urban sprawl), pentru că fiind primar, mă uit la materiale de urbanism. În 15-20 de ani, devine incredibil de greu de susținut economic — nu sunt suficienți oameni care plătesc taxe și impozite pentru a întreține utilitățile publice: strada, gazele, lumina, canalizarea. Nu este sustenabil.
Atunci, ce faci? Vrei să oprești complet dezvoltarea? Păi, uite ce probleme generează. Nu. Controlezi dezvoltarea, protejezi ce e de protejat — zonele protejate, centrul, zonele istorice, parcurile — dar dai drumul la dezvoltare în zonele neconstituite (zonele în care se poate construi).
Ce posibilități are un primar general să rezolve problema gunoiului, a diverselor modalități de colectare, sortare, depozitare?
De-a lungul timpului, din cauze care țin de evenimente istorice, Primăria Generală s-a derobat de responsabilitatea de a face managementul deșeurilor. Astfel încât compania de atunci, din anii ’90, n-a mai putut să susțină tot Bucureștiul. S-a dezintegrat cumva și s-a mers pe această competență de managementul deșeurilor la sectoare.
Au apărut un fel de oligopol în care fiecare sector a avut propria companie de salubrizare — sau, mai degrabă, companiile și-au împărțit sectoarele. Sunt primarul care a luat curățenia stradală de la operatorul istoric. Am înființat un serviciu propriu prin care facem curățenie stradală: am cumpărat utilaje, am angajat muncitori și acum îmbunătățim aceste fluxuri.
În Sectorul 6 cetățenii plătesc preluarea gunoiului. Sunt mai multe componente: colectare de la populație, sortare, tratare, depozitare la groapă (pentru ce nu poate fi reintrodus în circuitul economic) și componenta de curățenie stradală și deszăpezire.
În ceea ce privește managementul deșeurilor, până să creăm acest ADI — Asociația de Dezvoltare Intercomunitară — am făcut unul dedicat managementului deșeurilor. Până atunci, lucrurile stăteau așa: colectarea de la populație și sortarea erau făcute de primăriile de sector, iar tratarea și depozitarea de Primăria Generală, pe ideea că aceasta este proprietarul deșeurilor, iar noi doar administrăm serviciul.
Pentru că nu se întâmpla nimic la nivelul Primăriei Generale, primarii — de la partide diferite, PNL, USR, PSD, plus independenți — au făcut un ADI și au luat, prin această organizație, tratarea și depozitarea.
Ca să poți depozita gunoiul, ai nevoie de două soluții: ori ardere termică, ori depozitare. Arderea termică nu este acceptabilă social în București și este puțin probabil să vedem prea curând un incinerator funcțional din cauza temerilor legate de poluare. Depozitarea, în schimb, este soluția acceptabilă social, dar ea trebuie precedată de tratare mecanico-biologică.
Ca să poți trata, ai nevoie de sortare. Ca să sortezi, ai nevoie de precolectare selectivă, pe fracții. Vine mașina luni și ia hârtie și carton, marți ia plastic și metal, miercuri bio deșeuri și așa mai departe.
Sunt singurul care s-a apucat să facă un astfel de proiect în București. A mers extrem de greu, dar vrem să avem o mie de puncte de precolectare — îngropate sau supraterane. Ca să ai contract cu un operator care colectează de la populație, trebuie să ai înainte unul de sortare, pentru că te întreabă: „După ce am colectat, unde duc gunoiul?”
Deci alte achiziții, alte studii, alte contracte. Ca să ai contract de sortare, trebuie să-i spui sortatorului unde face tratarea — iar ca să ai contract de tratare, trebuie să ai contract de depozitare. Alte studii, alte proceduri de achiziții.
Este o întreagă nebunie. Ne aflăm în momentul în care am rezolvat curățenia stradală și deszăpezirea în Sectorul 6 și sunt aproape de final cu licitația pentru precolectare, după ce am rezolvat partea de tratare și sortare.
Succesul unui mandat vine în baza unor operațiuni administrative complicate, care nu se văd în campanie, dar fără de care nu poți construi un sistem funcțional. Dacă primarul nu se uită într-o direcție, dacă nu împinge, funcționarii nu fac mare lucru.
Trebuie să te ții de fiecare etapă: „Când e gata licitația? Când ai făcut studiul de compoziție? Ai procedurile de achiziție pentru firma care face studiul de mediu?” — toate aceste detalii contează.
Ca o concluzie, există posibilitatea ca un primar general să aducă un plus în gestionarea problemei gunoiului, dar doar dacă colaborează cu primarii de sector și dacă are capacitatea să înțeleagă întregul flux, de la precolectare până la depozitare.
Ce veți face pentru implementarea referendumului - buget unic, plan urbanistic unic, la nivelul Bucureștiului?
Referendumul trebuie să fie implementat. Întrebarea este cum.
Pentru că dacă este implementat numai așa cum a fost pusă întrebarea — ca în Consiliul General să se distribuie bugetul — eu vă spun că va fi imposibil pentru Consiliul General să înțeleagă toate proiectele de investiții de la toate cele șase sectoare.
Și o să fie o negociere, o să fie o târguială, o târguială ca în bazar: cine are mai mulți consilieri, cine are mai multă influență. Nu se va putea guverna coerent.
Cred că trebuie făcută înainte o reformă administrativă în Primăria Generală și în primăriile de sector, astfel încât să știm clar ce competențe are fiecare: ce face Primăria Generală și ce fac primăriile de sector.
Altminteri, dacă doar transferăm bani fără să clarificăm atribuțiile, vom crea un haos administrativ și un blocaj în domeniul investițiilor.
În contextul competiției electorale pentru Primăria București, Spotmedia.ro și-a propus să-i intervieveze pe principalii trei candidați intrați în importanta cursă politică.
Au fost făcute toate demersurile posibile și pentru realizarea unui interviu cu Daniel Băluță (PSD), primarul Sectorului 4. Până la această oră nu există o confirmare pentru această discuție.