”Nici eu, nici domnul Ciucă nu vrem să stricăm ceva ce funcționează dintr-o grabă sau dintr-o dată fixă. La ședința noastră nu s-a vorbit nici de rotație, nici de ministere, am vorbit fiecare ministru ce priorități are și am vorbit în ansamblu de programul de guvernare.
Eu nu spun că ieșim de la guvernare (dacă nu va fi desemnat premier – n.red.). Ce mă interesează pe mine și pe colegii mei, în mod deosebit, e să nu facem aceleași greșeli și să confundăm Guvernul României cu un guvern al coaliției.
Sunt foarte sigur (că voi fi premier al României – n.red.). Nu știu dacă pe 26 mai… Nu s-a stipulat în protocol dacă pe 26 intru premier sau prin ce proceduri”, a declarat Marcel Ciolacu la Antena3 de la Sinaia, unde a avut loc reuniunea PSD a începutului de sezon politic.
Este deci foarte clar că dl Ciolacu nu ia în calcul ruperea coaliției, indiferent de circumstanțe. Și e absolut logic să fie așa din mai multe motive.
La nivel intern, bineînțeles că treaba merge cât timp pe chestiunile cheie, cum e majorarea indemnizațiilor primarilor și președinților de CJ, armonia e totală.
Apoi, în condițiile date – război, criză, impredictibilitate de toate felurile - cine pleacă plătește decontul abandonării țarii pentru interese personale. Au în față soarta USR, care după plecare nu a capitalizat vreun procent pe seama proastei guvernări.
Dar și decontul extern, pentru că poziția României în raport cu războiul e specială.
În plus, PSD a mai experimentat plecarea în Opoziție înainte de alegeri în 2009 și nu i-a plăcut rezultatul.
Dl Ciolacu spune că își dorește să fie premier. Cred că acesta este obiectivul principal al domniei sale, dar nu știu dacă acum sau după alegeri, pe care să le câștige la scorul oferit de poziția avantajoasă de Opoziție în cadrul Puterii.
Funcția maximă implică și maximă erodare, personală și a partidului, inevitabilă mai ales într-o asemenea perioadă.
Marea problemă a domniei sale este că partidul îl împinge spre funcția de premier, unii pentru orgoliul PSD, alții ca să-l piardă.
Partidul va avea congres anul acesta, mai la toamnă înțeleg. PSD este și el împărțit în tabere care îl pot ataca pe Marcel Ciolacu, dacă nu revendică funcția de premier.
Dl Ciolacu susține că în ședința PSD de la Sinaia „nu s-a vorbit nici de rotație, nici de ministere, am vorbit fiecare ministru ce priorități are”.
Deci să înțelegem că, în logica protocolului actual, și-au prezentat prioritățile dnii Cadariu de la Turism și Romașcanu de la Cultură. Pentru că dnii Câciu de la Finanțe, Grindeanu de la Transporturi și Neacșu de la SGG mai au câteva luni până ar trebui să predea mandatele.
Dacă nu s-a vorbit despre rotativă, ci despre prioritățile ministerelor, înseamnă că schimbul lor nu este luat serios în calcul?
Adevărul e că degeaba iei premierul, dacă pierzi SGG, Finanțele și Transporturile, unde PNL să-și planteze oamenii fix când se încinge campania.
Mi-e în același timp greu să cred că Marcel Ciolacu nu știe care e temperatura din PNL, care nici măcar nu concepe să accepte rotativa doar în privința premierului și să lase PSD-ului perlele coroanei.
Nicolae Ciucă a fost, de altfel, nevoit să le promită duminică liberalilor că așa ceva nu se va întâmpla: ori rotativa cum a fost convenită, ori deloc.
Cât despre marele program de guvernare pe care îl anunță Marcel Ciolacu, el marchează, de fapt, începutul campaniei electorale pentru 2024.
În rest, după cum recunoștea însuși președintele PSD, indiferent cine va fi premier, coaliția rămâne aceeași, majoritatea la fel, deciziile se iau la fel.
Dacă liberalii sunt de acord cu planurile PSD, se poate face de acum, dacă nu sunt de acord, și nu văd cum ar putea să fie dacă nu vor să se sinucidă electoral, nu se va putea face nici dacă Marcel Ciolacu va fi premier.
Ca să rezumăm, PNL nu poate accepta decât rotativa în forma negociată deja, ca să preia ministerele forte.
PSD ar avea mai degrabă interesul să nu aibă loc rotativa deloc, ca să păstreze ministerele forte și să rămână Opoziția din Guvern, dar Marcel Ciolacu este presat spre șefia Guvernului și de orgolii, și de cei care vor să-l piardă.
Ce vrea Klaus Iohannis? Liniște, confort și cât mai puțină bătaie de cap. În plus, știe că, la o adică, poate fi suspendat și demis fulger și cu scor istoric la referendum.
Dar România e țară NATO la granița războiului. Dacă situația din Ucraina se va agrava din nou, după cum arată mai toate semnele, nimeni nu va avea chef de tumbe la București și abandonarea rotativei va fi inevitabilă.