Cine se înscrie în luptă pentru jinduitul post de Avocat al Poporului

victor.pitigoi
Senior Editor
“A fura idei de la cineva este plagiat. A le fura de la mai mulți este cercetare” (Murphy)

După lupte seculare, care au durat câteva luni bune, doamna Renate Weber a fost revocată miercuri din funcția de Avocat al Poporului.  Pa și pusi!

Râvnitul fotoliu este liber. Pentru cine se pregătește? Evident, pentru un politician, de vreme ce va fi propus de partide, nu de altcineva. Oho-ho, câți așteaptă discret, să fie recompensați de protectorii lor pentru meritul de a fi băut până acum cafeluțe numai cu cine trebuie!

Acum vreo opt ani, PSD+ALDE, majoritari fiind, l-au scos din manșetă pe Victor Ciorbea, ca să-l așeze pe scaunul jinduit de Avocat al Poporului, fără altă motivație decât numai cea ajunsă legendă: „pentru că putem”.

Gonit ca nepriceput de la palatul Victoria și șutat ca neavenit de la vârful PNȚCD, țărănistul Ciorbea s-a aciuat confortabil într-un post călduț, susținut de foștii adeversari deveniți prieteni, pesediștii. Ce dulce sună zicala latină, întoarsă ulterior de-a-ndăratelea chiar de ei înșiși: „ubi bene, ibi patria”!

Acum vreo doi ani, majoritarul PSD a așezat-o pe același râvnit fotoliu de Avocat al Poporului pe doamna Renate Weber, fostă liberală, fostă aldistă și devenită brusc simpatizată pesedistă. Conform aceleiași motivații românești și aceleiași zicale latinești.

Zilele trecute, noua alianță majoritară a revocat-o din funcție pe vechea simpatizantă pesedistă, după analizarea raportului de activitate, dezbătut în Parlament.

Până la un punct, mi se pare corect, dar mă întreb dacă astăzi tot PSD ar fost majoritar – Doamne ferește! – și dacă ar fi fost dezbătut în Parlament exact același raport de activitate, o mai vedeam, oare, revocată din funcție pe respectiva doamnă Weber, sau era felicitată pentru excelenta ei activitate?

Nu încerc să susțin cauza respectivei doamne, ba am convingerea ca a funcționat mai curând ca Avocat al pesedeului, decât al Poporului, dar înțeleg cum simte domnia sa pe suflet: fără îndoială, i se pare imoral să nu-i fi ajutat la nevoie pe cei de la care primise o mână de ajutor, tot la nevoie.

În înțelepciunea lor, predecesorii spuneau: Amicus certus in re incerta cernitur. Adică, pe românește, prietenul la nevoie se cunoaște. Putea oare doamna Weber să dea cu piciorul în atâta înțelepciune strămoșească?

Oricum, fosta A.P. a devenit istorie, iar actuală Alianță își pregătește un candidat comun. Nu se știe încă numele, dar cu certitudine va fi ori liberal, ori userist, ori udemerist. Domnul Orban, acest Dragnea al vremurilor noi, păstrează misterios numele candidatului favorit, dar a precizat, el, în numele tuturor: un singur candidat va fi susținut solidar de toate partidele. Toți pentru unul și unul pentru toți – am citat din „Cei Trei Muschetari”.

Hai, că-i mișto – scuzați-mi termenul exotic, dar altul mai precis n-am găsit. Va să zică, a fost șutată politiciana vinovată de păcatul partizanatului politic, dar se caută în loc tot un politician. Pardon, dar nu există politician nepartizan – noblesse oblige, deh!

Și atunci, ce am făcut?

În opinia mea – și cred că de departe nu numai a mea – Avocatul Poporului ne apără în egală măsură pe toți: pesedești, liberali, useriști, udemeriști și marea masă a celorlalți, oameni fără opțiuni politice. Ce credibilitate poate avea în fața unuia ca mine, simplu cetățean și nimic altceva, un A.P. devenit independent și echidistant a doua zi după ce și-a dat demisia din partidul în care militase poate decenii și de la care s-a procopsit cu tot felul de funcții, demnități și alte recompense?

Știu, vor spune unii că sistemul nu e diferit de cel existent demult în țări evoluate,  de la care – chipurile – am luat noi exemplul. Mi se pare o logică perversă. Noi suntem altceva decât respectivele ”țări evoluate”. Suntem balcanici, trebuie să recunoaștem. Nu se compară cutumele europene consolidate, obiceiurile din Franța sau Marea Britanie, consuetudinile din Germania sau SUA cu ceea ce facem noi aici, pe valea Dâmboviței.

Năzuim să devenim o societate europeană avansată, facem pași voioși înainte, dar n-am ajuns încă acolo. Suntem în faza când principiul integrității unii îl înțeleg numai puțin, iar alții deloc. Suntem campionii europeni într-ale corupției și educației precare. Avem cel mai mare număr de analfabeți. România a ajuns pepiniera fetelor răpite și duse în Occident să se prostitueze.

Înainte ca regulile devenite cutume în alte părți să fie aplicate aidoma la noi, societatea trebuie pregătită. Ce garanție avem că o persoană din cadrul PNL, USR sau UDMR, susținută muschetărește de întreaga coaliție, va deveni echidistantă de îndată ce va demisiona din partidul unde slujise aproape toată viața? Niciuna.

Mă întreb retoric: ne obligă vreo lege să alegem viitorul Avocat al Poporului numai și numai din cei angajați politic? 

Avocatul Poporului nu are nicio legătură cu majoritatea parlamentară. El trebuie să corespundă numai condițiilor profesionale specificate în Legea 35/1997, republicată în 2018, aceleași condiții precum ale judecătorilor CCR și anume:

„pregătire juridică superioară, înaltă competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 18 ani în activitatea juridică sau în învăţământul juridic superior” (Legea 47/1992, art. 61, al. 3).

Și mă întreb iarăși: unde găsim omul cu cea mai înaltă competență profesională? În vreun partid politic, sau poate în altă parte?

Experiența de până acuma nu confirmă că în partide. Dar există instituții care, sub aspect profesional, se situează mult deasupra acestora. Ce ziceți de Academia Română? Nu acolo ar trebuie căutate personalitățile cele mai integre și de o înaltă competență profesională? Nu cumva cei mai mulți de acolo n-au fost niciodată angajați politic? Nu cumva ei n-au obligații? Nu cumva ei reprezintă o excelentă garanție a independenței și echidistanței?

Dar magistratura? Nu acolo au ajuns numeroși juriști de marcă, personalități de seamă, oameni care s-au dedat cu pasiune științei dreptului, profesioniști recunoscuți în lumea juridică, dar care n-au șanse să ajungă A.P. pentru că nu se regăsesc în niciun partid?

Dar mediul universitar? Rămâi impresionat parcurgând biografiile unor profesori sau conferențiari cu activitate prestigioasă nu numai didactică, ci și în cercetare sau magistratură. Simți că integritatea multor personalități din mediul universitar este în afara oricărui dubiu.

Dar barourile din întreaga țară? Cred că în fiecare județ își exercită cu cinste indeletnicirea de avocat, înalți profesioniști ai dreptului, prețuiți în lumea juriștilor. Numele lor nu ne sunt cunoscute nouă nu pentru că nu s-ar ridica la anumite sandarde profesionale, ci doar pentru considerentul meschin că, dacă nu ești politician, nu faci rating.

Mi se pare foarte generos acest bazin al personalităților de cea mai ridicată  reputație. Cu toate acestea, s-ar părea că, în faza actuală, nimeni nu caută persoana de un profesionalism ireproșabil, cu integritatea în afara oricărei banuieli,  niciodată angajată politic și fără obligații de niciun fel, ca să-o propună pentru înalta funcție.

Decidenții noștri caută numai muschetarul care să corespundă clasicului criteriu cavaleresc „toți pentru unul și unul pentru toți”. Să fie votat de cei interesați în problemă. Ați reținut cu ce se lăuda joi domnul Orban? Cu faptul că cel propus va fi votat de toți reprezentanții alianței.

Este corect și acest deziderat, dar l-a auzit, oare, cineva pe domnul Orban lăudându-se că a descoperit un ireproșabil profesionist și omul integru, a cărui echidistanță este mai presus de orice bănuială? Eu n-am auzit.

Mai mult, observ, în felul cum îl caută Alianța aflată la putere pe un viitor Avocat al Poporului, că nici nu interesează profesionalismul și integritatea, ci numai împărțirea prăzii. Rog să-mi fie scuzat termenul brutal, dar mi se pare la obiect.

Circulă informația că, după ce șefia Guvernului și cea a Camerei Deputaților le-au revenit liberalilor, iar Senatul useriștilor, ar fi obligatoriu ca Avocatul Poporului să revină, conform algoritmului, celei de a treia forțe din Alianță, UDMR.

Citind printre rânduri, deduc că, pentru unii, algoritmul este mult mai important decât profesionalismul, probitatea, integritatea sau neangajarea persoanei pentru care se pregătește jinduitul scaun.

Navigând pe internet, găsesc într-un site oficial francez condițiile pe care le îndeplinește acolo Ombudsmanul – termen internațional pentru A.P. Iată prima din ele:

„Este o instituție independentă față de Guvern și are, ca princiaplă preocupare, rezolvarea  reclamațiilor prezentate de cetățeni sau de cei care îi reprezintă. Ombudsmanul este  neutru din punct de vedere politic,  corect,  imparțial și poate  sugera reforme și recomandări”.

Rețin „neutru din punct de vedere politic”. Asta nu vi se pare că impune ceva mai mult decât să-ți dai demisia din partidul pe care l-ai slujit toată viața și să te desparți de el pentru că e mai grasă cioara din gard?

Alte informații relevante pe subiect:


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇