Niciodată un scrutin electoral nu s-a terminat atât de confuz, precum cel din 27 septembrie.
Rezultatele finale, care trebuiau comunicate în termen de 48 ore de la închiderea urnelor, le-am aflat cu țârâita: ba doar pentru Capitală, ba doar pentru primarii din țară și abia sâmbătă, 10 octombrie, a apărut pe site un document stufos, datat 9 octombrie, semnat și ștampilat de BEC și întitulat „ALEGERI LOCALE – REZULTATE FINALE 27 SEPTEMBRIE 2020”
Treisprezece zile, lungite parcă anume ca să le dea un răgaz confortabil protestatarilor nemulțumiți de rezultate, în cap cu Firea vs Nicușor Dan, cu Tudorache vs Clotilde Armand, sau cu Popescu-Piedone vs întreaga lume, toți cu sabia scoasă din teacă și niciunul cu vreo ramură de măslin, așa cum fac înfrânții la olimpiade, când își felicită cavalerește adversarii.
Citește și:
Nu-mi permit să insinuez mai mult, dar nu pot trece cu vederea triumful cu care unele Antene prietene au folosit din plin acest răgaz, etalând niște imagini, ca de pe vremea filmului mut cu Stan și Bran, confuze, dar suficiente ca să sugereze că adversarul a fost prins cu mâța în sac, deși telespectatorul vede doar sacul, iar mâța, nu!
Nu se adună mere cu pere
Dar să revenim la rezultatele finale din septembrie, publicate la 10 octombrie. Foarte pe scurt, respectivele rezultate se prezintă cam astfel, pentru principalii competitori:
Numărul mandatelor de primar: PSD – 42,88%, PNL – 38,79%, iar restul alte partide.
Numărul mandatelor de președinți ai C.J: PSD – 39,02%, PNL – 36,59%, iar restul alte partide.
Numărul mandatelor de consilier județean: : PNL – 35,37%, PSD – 27,01%
Numărul mandatelor de consilier local (comună, oraș, sector, municipiu): PNL – 35,54%, PSD – 34,64%
În București, cum se știe, câștigător detașat a rămas Nicușor Dan, revendicat de mai multe partide, iar învinsă Gabriela Firea. Învinsă fiind, n-a revendicat-o nimeni, dar a măgulit-o din curtoazie Marcel Ciolacu, pentru decizia „de a merge singură, pe picioarele ei, și de a-și asuma acest risc de a se lupta cu toată lumea”.
Pe țară, ai zice că este un fel de fifty-fifty, dacă n-ai observa că statistica numără strict aritmetic.
Cu alte cuvinte, dacă primarul de la Cluj, adunat cu cel de la București, fac în total doi primari, atunci automat primarul de la Oțoțoaia plus cel de a Lehliu-Gară fac în total tot doi primari. Din punct de vedere statistic, egalitatea e perfectă.
Este ca și cum ai aduna mere cu pere încercând să obții rezultatul exprimat în prune.
Victoria în alegeri o revendică toți
Înțeleg greu de ce le-a trebuit vreo două săptămâni celor de la BEC, pentru numărarea voturilor la niște locale. Altădată rezultatele finale se dădeau în 2-3 zile.
Ba observ că, și de rândul acesta, tot 2-3 zile le-au trebuit domnilor de acolo să anunțe rezultatele parțiale după numărarea a vreo 96% din buletine. Numai la restul de vreo 4% s-au poticnit, fără nicio explicație.
Intuiția îmi spune că, totuși, explicații trebuie să existe. Ele pot fi legate de unele contestații apărute după vizionarea filmului mut la Antena3, după difuzarea unor elucubrații ale domnului Dan Tudorache, căruia i s-a acordat timp de antenă cam la discreție sau după amenințările nemulțumitei Firea, hotărâtă să se judece în tribunale cu adversarii politici.
Oricum, comunicarea oficială de la BEC a durat atât de mult, încât factorii politici n-au mai avut răbdare s-o aștepte și s-au pronunțat „avant la lettre”, contând pe cifre provizorii, aflate „pe surse”.
Domnul Ciolacu a numărat de-a valma primarii din întreaga țară și s-a apucat să declare cu mândrie patriotică „noi am câștigat alegerile locale” și „noi suntem cel mai mare partid din România”.
Domnul Ludovic Orban a numărat mandatele de consilier și a rezultat, corect, că alegerile le-au câștigat liberalii. Iar președintele Klaus Iohannis, ferindu-se de prea mult avânt, n-a asteptat nici dânsul rezultatele finale, ca să declare sec și mai puțin punctual: „alegerile le-a câștigat dreapta”.
Cum se pierd alegerile, după victorie
Electoratul nu pare să-și fi schimbat opțiunile
Până la urmă, omul de pe stradă se întreabă pe drept cuvânt: cine a câștigat aceste alegeri? Le-au câștigat, oare, toți?
Mi-e teamă că, dimpotrivă, nu le-a câștigat nimeni. Jocul de-a aritmetica, atât de drag pesediştilor, ia în calcul majoritatea numărului de primari, dar nu pune în ecuație și majoritatea celor care i-au ales.
La scrutinul parlamentar, va fi mult mai vizibilă decât la cel local prezența votanților, respectiv a susținătorilor lui Dan de la București, ai lui Boc de la Cluj sau ai lui Fritz de la Timișoara.
Numai aceștia trei au adunat voturi de la o populație de vreo trei milioane locuitori, 15% din populația întregii țări. Iar numitorul lor comun nu este acela că ar aparține unui anumit partid: numitorul lor comun este mai mult orientarea politică, decât partidul politic: sunt forțe antiPSD.
Electoratul nu și-a schimbat opțiunile, a rămas orientat pe aceeași direcție, ca și în mai sau în noiembrie anul trecut și recent, în septembrie. Electoratul nu se pronunță categoric pentru un anumit partid preferând să se poziționeze spre altă direcție, decât spre stânga compromisă. Sub acest aspect, cred că însuși președitele Iohannis exagerează când proclamă victoria dreptei.
Victoria este a forțelor antiPSD. Înțeleg că PNL este un partid de dreapta, dar domnul Orban, numai cu personalitatea sa de om politic și cu formațiunea condusă de dânsul, nu poate aduna sufragiile necesare pentru o guvernare strict liberală.
PSD nu se lasă ușor învins. Ca să-l învingă, adversarilor li se cere mai mult decât entuziasmul de tipul „haideți să haidem” al domnului Orban. Este momentul ca și USR să demonstreze că s-a poziționat clar de partea dreptei și – Doamne ferește – nu cochetează în ascuns și cu stânga.
Se observă la orizont un nou partid-balama
Nu este ușor pentru domnul Barna. După experiența localelor, domnia sa trebuie să fi înțeles realitatea. Dar nu-i destul s-o înțeleagă dânsul. S-ar putea ca, „la firul ierbii”, simpatiile și , mai ales antipatiile, să fie greu de stăpânit.
Rămâne o piatră de încercare pentru domnul Barna să inducă și pe plan local ideea că soarta USR depinde în mare măsură de felul cum va ști să-și alinieze forțele alături de marea echipă a forțelor antiPSD.
Experiența arată că, în politica dâmbovițeană, nu trebuie neglijat PMP. În opinia mea, micuțul partid fondat de domnul Băsescu a câștigat la alegerile din Capitală maximum din ce putea câștiga: 9,09%.
Nu vreau să ofensez pe nimeni, dar acest procent este aproape cât jumătate din cel al USR (30,91%) și aproape un sfert cât câștigătorul absolut PSD (38,18%) – bineînțeles, rapoartate tot la Capitală.
Ca o ironie și fără pretenția de comparație, îmi permit să observ că ALDE, partidul cu pretenții al domnului Tăriceanu, este menționat în documentul BEC cu performanța precisă de 0,00%.
Pe scurt, PMP nu este neglijabil, are un portdrapel mai puternic decât mulți alții, iar domnul Băsescu știe precis că singura lui șansă de a menține partidul în spațiul politic este distanțarea de stânga politică.
Intuiesc că formațiunea fostului președinte poate deveni oricând partidul-balama, capabil să le asigure liberalilor o majoritate confortabilă. Suficientă ca să frâneze fanteziile PSD, fără să ajungă la discreția cuplului USR-PLUS.
Nicușor Dan anunță că nu va exista un al treilea viceprimar, de la PMP
Un bilanț simplu arată că, în jurul PNL, se va putea forma la parlamentarele din decembrie o majoritate covârșitoare, cu care acesta să se impună fără drept de apel unui PSD cvasi-izolat, dacă domnul Orban va avea înțelepciunea necesară să atragă colaboratori, nu să-i lase indiferenți.