Reținerea geopolitică a Beijingului face parte dintr-un joc pe termen lung. China așteaptă ca America să se prăbușească.
Acum, când Statele Unite sunt sfâșiate de politica internă, de alienarea aliaților și, încă o dată, consumate de un război în Golful Persic, pare a fi un moment oportun pentru China să preia controlul asupra conducerii globale.
Cu toate acestea, Beijingul a evitat să profite de aceste conflicte printr-o poziție publică puternică. În loc să înfrunte Statele Unite și să apere Iranul, un partener strategic de lungă durată în regiune, China a oferit doar sprijin indirect și a rămas în mare parte pe tușă.
Reținerea Chinei nu ar trebui văzută ca un semn de slăbiciune. În schimb, Beijingul așteaptă momentul potrivit, poziționându-se ca alegerea perfectă pentru a umple un vid de conducere atunci când Statele Unite se vor prăbuși, scrie The Atlantic.
Profeția unui membru al elitei comuniste chineze
În discuțiile private și în abordările publice liderii Chinei și consilierii lor descriu adesea SUA ca fiind „în declin, dar periculoase” – o putere aflată în stadiu avansat, predispusă la izbucniri de agresiune în speranța de a-și opri prăbușirea.
Încă din anii '90, în perioada de apogeu a puterii unipolare a Statelor Unite, analiștii chinezi deja teoretizau declinul Americii.
Wang Huning, pe atunci un academician puțin cunoscut, a fost inspirat de călătoriile sale prin SUA să scrie cartea „America Against America”, în care descria o națiune afectată de fragmentare socială, inegalitate și disfuncții politice.
Șocat de problemele legate de lipsa de locuințe, dependența de droguri, violența rasială, diviziunile sociale și standardele scăzute de educație, Wang a concluzionat că America conținea semințele propriei distrugeri.
Wang este acum membru al Comitetului permanent al Biroului Politic, format din șapte persoane, vârful puterii în Partidul Comunist Chinez. De asemenea, e un consilier apropiat al președintelui chinez Xi Jinping și un arhitect al planurilor strategice ale țării, amintește publicația.
Temele pe care Wang le-a identificat cu zeci de ani în urmă - decăderea socială a Americii, inegalitatea economică și paralizia politică - sunt esențiale pentru discursul oficial al Chinei despre Statele Unite.
De aceea, China consideră că cea mai sigură cale către puterea internațională nu este printr-o confruntare directă, ci prin răbdare. De ce ar risca Beijingul să intre într-un război sau să conteste conducerea americană în Orientul Mijlociu sau în altă parte, când Statele Unite se epuizează în mod evident, din punct de vedere militar, financiar și politic?
Misiunea Chinei, așadar, nu este să profite acum de momentul favorabil, ci să pună bazele viitorului pe care și-l dorește.
Asta înseamnă consolidarea Partidului Comunist prin reducerea vulnerabilității țării la presiunea externă. Autosuficiența este linia directoare clară a celui mai recent plan cincinal al partidului. China acționează pentru a se asigura că depinde cât mai puțin de restul lumii și că lumea depinde mai mult de China.
Grație investițiilor și subvențiilor masive de stat, companiile chineze urcă în lanțul valoric industrial în diverse sectoare, inclusiv vehicule electrice, energie curată și infrastructură de telecomunicații.
Statul chinez consolidează, de asemenea, alternativele interne la tehnologiile străine, cum ar fi semiconductorii, software-ul și avioanele.
Ambiția nu este doar de a câștiga cotă de piață, ci de a zădărnici eforturile străine de a împiedica ascensiunea Chinei prin limitarea accesului la resurse și materiale cruciale.
Lumea pe care o proiectează China
China se pregătește în liniște pentru o perioadă în care greutatea sa economică și priceperea tehnologică o vor transforma în centrul de greutate al afacerilor globale.
Liderii Chinei proiectează o lume care se bazează în mare măsură pe inteligența artificială chineză, este alimentată de tehnologiile chinezești de energie curată și în care aplicațiile informatice chinezești îmbunătățesc rezultatele medicale, educaționale, vocaționale și de guvernare din întreaga lume.
Această strategie economică face parte dintr-o mare viziune geopolitică. În loc să răstoarne complet ordinea internațională de după cel de-Al Doilea Război Mondial, Beijingul încearcă să o împingă să reflecte mai bine preferințele chineze.
Liderii chinezi au susținut de mult timp că ordinea internațională existentă reflectă în mod restrâns prioritățile occidentale, că restul lumii e mult mai interesat de creșterea economică decât de așa-numitele valori universale și libertăți individuale.
Fiind atât o putere majoră, cât și o țară care încă se identifică cu lumea în curs de dezvoltare, China se consideră în mod clar bine poziționată pentru a conduce o nouă ordine globală.
Beijingul este iritat și de rețeaua de alianțe de securitate a Americii, considerându-le în detrimentul său. Liderii Chinei au susținut, în schimb, că alianțele de securitate sunt niște relicve ale Războiului Rece care mai mult divizează și inflamează tensiunile decât să rezolve provocările de securitate.
În loc să acționeze într-o lume în care Washingtonul se află în centrul unei rețele de alianțe în Asia și în alte părți, Beijingul e dornic ca țările să acorde prioritate intereselor materiale în detrimentul afinităților ideologice. Acest lucru, cred liderii chinezi, i-ar permite Chinei să înlocuiască SUA în centrul unei noi hărți a parteneriatelor practice.
America e greu de dărâmat
China a respectat această strategie cu o disciplină impresionantă. Cu toate acestea, planurile se bazează pe presupuneri care s-ar putea dovedi parțial incorecte.
China pariază că declinul Americii va continua. Dar Statele Unite și-au revenit după perioade cumplite de diviziune și îndoială (cum ar fi după scandalul Watergate și războiul din Vietnam) și ar putea foarte bine s-o facă din nou.
Agenda economică a Beijingului, axată pe exporturi, s-ar putea lovi și ea de limitele sale. Pe măsură ce firmele chineze își înlocuiesc concurenții într-o gamă tot mai mare de sectoare economice, guvernele străine răspund prin ridicarea de bariere pentru a-și proteja producătorii interni - în SUA, Uniunea Europeană, India, Indonezia și Mexic, printre altele.
În loc să acționeze ca un magnet care atrage alte țări mai aproape, forța motrice a exporturilor chineze ar putea sfârși prin a distruge industriile din întreaga lume dezvoltată și, în acest proces, să alimenteze resentimentele și furia împotriva Beijingului.
Presupunerea Chinei că vecinii vor deveni mai respectuoși pe măsură ce devin mai dependenți economic de China merită, de asemenea, analizată.
În ciuda capacității militare impresionante și a ponderii economice tot mai mari a Beijingului, Tokyo și Taipei nu s-au lăsat convinse de viziunea Chinei de a controla Taiwanul, Insulele Senkaku/Diaoyu și apele înconjurătoare. Dacă alte țări asiatice sfidează în mod similar cerințele Beijingului de a-i respecta regulile, strategia bazată pe răbdare a Chinei începe să pară puțin mai puțin solidă.
China are problemele ei
Între timp, o mare parte din economia internă a Chinei stagnează.
Investițiile agresive ale Beijingului în producție și tehnologie i-au asigurat supremația în aceste industrii, dar au creat și o spirală deflaționistă în care oferta de bunuri depășește cu mult cererea.
Creșterea economică încetinește. Datoria internă este în creștere. Tranziția către o economie mai avansată, bazată pe tehnologie, produce tensiuni sociale, inclusiv o rată record a șomajului în rândul tinerilor.
Creșterea longevității populației și scăderea ratei fertilității promit, de asemenea, o criză demografică în care tot mai puțini adulți apți de muncă vor susține tot mai mulți pensionari.
Aceste tendințe complică planurile Chinei pentru creștere economică și securitate națională.
Cu toate acestea, liderii Chinei rămân încrezători că provocările cu care se confruntă America sunt mai severe decât ale lor. Ei fac un pariu pe termen lung că Statele Unite accelerează un declin care va necesita un rol mai central și mai puternic al Chinei într-o nouă ordine mondială.
Dacă acest pariu va fi rentabil depinde în mare parte de ceea ce vor face Statele Unite în continuare, conchide The Atlantic.
T.D.
Ludovic Orban: Declarație „deplasată și ruptă de realitate” a președintelui. Ar trebui să dea mandat PSD pentru formarea guvernului
FC Barcelona devine campioană în Spania după victoria cu Real Madrid
Dominic Fritz: Nu mi se pare că ar fi o strategie greșită să facem anticipate. Până la urmă, poporul este suveran
SUA poartă negocieri secrete pentru deschiderea de noi baze militare în Groenlanda
