Dacă Donald Trump ar încerca intenționat să piardă războiul comercial cu China, e greu de spus ce ar face diferit. Tactica sa economică pare să întărească poziția geopolitică a Beijingului, să-l încurajeze militar și să erodeze atât economia, cât și influența globală a Statelor Unite, se arată într-o analiză The Atlantic .
La începutul lunii, administrația Trump a crescut tarifele vamale pentru toate bunurile chinezești la 145%. Răspunsul Chinei a fost prompt: tarife de 125% pentru produsele americane și o serie de măsuri țintite. Este un război comercial în toată regula, un joc periculos de represalii, fiecare parte încercând să o forțeze pe cealaltă să cedeze.
- Taxele pe care Trump le-a impus Chinei au ajuns la 145%. Bursele europene „duduie”, cele din SUA s-au întors pe roșu
- China mărește tarifele pentru mărfurile din SUA la 125%, dar anunță că nu va mai riposta la manevrele lui Trump
Trump crede că este în avantaj. „Exportăm la ei o cincime din cât ne exportă ei nouă, deci ei pierd mai mult”, a declarat secretarul Trezoreriei, Scott Bessent. Doar că această logică e inversată: faptul că economia americană este dependentă de produsele chinezești este o slăbiciune, nu un atu.
Economia globală, made in China
China nu e doar principalul furnizor al SUA pentru multe categorii de produse – este furnizorul global dominant. Potrivit datelor colectate de prof. Jason Miller (Michigan State University), China produce:
- peste 70% din bateriile litiu-ion, aparatele de aer condiționat și vasele de gătit ale lumii
- peste 80% din telefoanele mobile, electrocasnice și jucării
- aproximativ 90% din panourile solare și din mineralele rare procesate, esențiale pentru telefoane, mașini și echipamente militare
SUA nu pot pur și simplu să mute producția în altă parte. Crearea unor alternative interne ar dura ani, dacă nu decenii: ar presupune fabrici noi, lanțuri de aprovizionare și formarea unei noi forțe de muncă.
În schimb, China este puțin dependentă de SUA- importă doar o mică parte din produsele sale din America, și cele mai multe (soia, sorg) pot fi obținute ușor din alte surse. Beijingul poate redirecționa exporturile spre Europa sau Asia de Est și poate stimula cererea internă prin subvenții și ajutoare de stat.
Această asimetrie i-a oferit Chinei, spune economistul Adam Posen, o „dominare în escaladare”, având capacitatea de a provoca mai mult rău decât poate să i se facă.
China s-a pregătit, SUA s-a hazardat
Beijingul nu a fost luat prin surprindere. Războiul comercial început de Trump în 2018, cu tarife medii de 20%, l-a convins pe președintele Xi Jinping că trebuie să fie pregătit pentru o confruntare economică de durată. De atunci, China a investit masiv în energie, agricultură și semiconductori, reducându-și dependența de importurile americane și diversificându-și piețele de export.
Beijingul a dezvoltat și arme economice ofensive:
- a interzis exporturile de metale rare (folosite în mașini, telefoane, submarine)
- a demarat investigații antitrust împotriva unor giganți americani, precum DuPont și Google
- a sistat toate afacerile cu Boeing, principalul producător american de avioane
Mai mult: China ar putea interzice companiilor precum Apple și Tesla să mai opereze pe piața chineză. Iar „opțiunea nucleară” - vânzarea unei părți semnificative din cele 760 de miliarde de dolari în titluri de stat americane - ar putea destabiliza piețele globale.
„China este pregătită pentru acest conflict”, afirmă Yeling Tan, profesor de politici publice la Oxford. „Se pregătește de ani de zile”.
Arma secretă a Americii: Aliații. Dar Trump i-a respins
Teoretic, SUA ar putea câștiga un război economic cu China, dacă ar face totul perfect. Însă, potrivit experților, administrația Trump face totul exact pe dos.
America are un avantaj strategic: aliații. Un bloc economic format din SUA, Europa, Canada, Japonia și Coreea de Sud ar putea izola China și i-ar limita opțiunile comerciale. Dar, pentru a funcționa, acest plan ar necesita:
- investiții coordonate în industrii strategice
- o rețea birocratică internațională care să monitorizeze lanțurile de aprovizionare
- o implementare graduală a tarifelor
- și o strategie clară de ieșire din conflict
Trump a făcut contrariul. În loc să investească în industrie, a încercat să elimine programele începute sub Biden. În loc să coopereze cu aliații, i-a amenințat și taxat. În loc de claritate, a livrat haos – schimbând mesajul economic de la o zi la alta.
Chiar dacă acum ar încerca să construiască o coaliție anti-China, este probabil prea târziu. Ce țară ar accepta sacrificii economice în numele unui „aliat” care și-a tratat partenerii cu dispreț și inconsecvență?
Votanții s-ar putea răzgândi
Rezultatul unui război comercial nu e dat doar de daunele provocate, ci și de cât poate suporta fiecare cetățean în parte. În mod interesant, alegătorii americani sprijină ideea de a fi duri cu China (sondajele arată o susținere majoritară pentru impunerea de noi tarife).
Problema? Tarifele impuse în primul mandat Trump au fost moderate și n-au afectat prea tare prețurile. Cele actuale vor aduce scumpiri masive și penurii, iar inflația este deja principala preocupare a alegătorilor.
Trump riscă să plătească politic pentru consecințele propriilor decizii. Dacă economia încetinește și inflația explodează, experții avertizează asupra unui posibil scenariu de tip „stagflație” - combinația toxică dintre prețuri în creștere și șomaj.
Iar Trump a arătat deja că are o limită: și-a „suspendat” recent politica tarifară globală în fața tulburărilor de pe piața obligațiunilor, o greșeală strategică majoră, care i-a arătat adversarului exact unde cedează.
China poate aștepta. Trump, nu
Xi Jinping nu are alegeri. Nu are termene. Nu are presiune democratică. Trump, în schimb, da.
„Beijingul știe să aștepte”, spune Dan Wang, cercetător la Hoover Institution. „Poate nu la infinit, dar sigur mai mult decât un ciclu electoral”.
Este foarte probabil, deci, ca Trump să fie forțat să dea înapoi. Fie printr-un acord simbolic care să-i salveze imaginea, fie printr-un complex de excepții tarifare care, în cele din urmă, golesc de conținut întreaga politică. În ambele cazuri, SUA se va fi auto-rănit economic, fără să obțină câștiguri clare.
Între timp, China câștigă. Spania tocmai a anunțat că vrea relații mai strânse cu Beijingul. UE reia negocierile comerciale pentru mașinile electrice chinezești. Japonia și Coreea de Sud redeschid discuțiile pentru un acord comercial cu China. Vietnam a semnat zeci de parteneriate economice săptămâna aceasta, în timp ce Xi face un tur diplomatic în Asia de Sud-Est.
Și poate cel mai îngrijorător: o China care demonstrează că poate rezista unei blocade economice devine mai tentată să își asume riscuri geopolitice, inclusiv militare. Dacă sancțiunile nu mai sperie, descurajarea dispare. Iar în acel moment, un conflict comercial ar putea deschide calea pentru un conflict real, militar.
Iar ironia e cruntă: Trump a criticat ani de-a rândul „războaiele dezastruoase” purtate de America. Acum, conduce unul.