Ca prăbușirea Rusiei să se întâmple este necesar ca Ucraina să obțină o victorie totală, adică să își recâștige toate teritoriile ocupate. Doar în acest caz impactul asupra societății ruse, asupra camarilei de la Kremlin va fi suficient de puternic ca să provoace un tsunami care să cutremure nu doar scaunul lui Putin, ci întreaga organizare socială.
Orice altă situație, fie ea și numai păstrarea Crimeii de exemplu, nu va genera un impact suficient de puternic ca să provoace colapsul ideii imperiale și mișcări antagonice suficiente ca Rusia să ajungă pe marginea prăpastiei.
Dacă Ucraina va recâștiga tot ce ocupă Rusia în prezent, deci dacă Rusia va fi înfrântă, iar Putin înlăturat de la putere, este posibil ca Rusia să devină neguvernabilă, armatele oligarhilor și armatele statului – a Ministerului de Interne, a Ministerului Apărării, a FSB – pot intra în concurență și pot fi folosite în lupta pentru putere dacă nu există un consens asupra urmașului lui Putin.
Dar, dacă oligarhii și apartnicii vor ajunge la o înțelegere asupra urmașului, este foarte posibil ca șocul înfrângerii din Ucraina să fie absorbit.
Dacă cineva dorește ca Rusia să nu se prăbușească, trebuie să ia în considerare acest scenariu și să se pregătească de impact. Armata va suporta rușinea înfrângerii și comandanții militari nu vor avea un cuvânt greu de spus în acest scenariu. Mai degrabă FSB are capacitatea de a se organiza și de a se impune într-o atare situație.
FSB a controlat oligarhii la ordinele lui Putin, deci îi cunoaște pe aceștia, le știe slăbiciunile și îi poate controla în continuare dacă își propune asta. Narîșkin este un om puternic și va avea, în opinia mea, rolul principal într-un asemenea scenariu.
Faptul că Gazprom își adună o armată privată, pe model Wagner, ne spune că șefii gazului vor să fie apărați într-o eventuală luptă de putere post Putin. Mai mult, ei vor să se implice și să aibă un cuvânt de spus în ce privește desemnarea succesorului.
Oligarhii doresc să își păstreze averile și să beneficieze în continuare de privilegiile pe care le-au avut pe vremea lui Putin. Ei vor fi gata să susțină pe oricine le va garanta că în ce îi privește lucrurile nu se vor schimba.
Dar săptămânal mor oligarhi, fie pentru că nu contribuie la efortul de război cum dorește Putin, fie că în particular își exprimă dezaprobarea în ce privește politica dictatorului. Nemulțumirea în rândul lor este în creștere, iar numărul celor uciși crește și el dramatic.
Ca să își apere averile și să își mențină puterea, mulți vor fi tentați să investească banii în armate personale, pe model Wagner. Pe față ca să le pună la dispoziția lui Putin, în realitate ca să fie protejați de puterea acestora.
Aici este posibil ca FSB să facă un joc politic puternic, permițând oligarhilor pe care îi controlează să se înarmeze și sabotând eforturile celor pe care nu-i agreează. Sub pretextul că trebuie să țină situația sub control, Narîșkin are șansa să-l adoarmă pe Putin și să își crească puterea prin armatele interpușilor.
Problema este că într-o asemenea situație lucrurile pot scăpa de sub control cu ușurință pentru că necunoscutele pot fi multe. Deocamdată lucrurile nu se mișcă puternic în jurul Kremlinului, nu avem parte de cutremure, pentru că Putin încă este la control. În jurul lui lumea cârtește doar, oala nu a dat încă în clocot pentru că ucrainenii nu au ațâțat focul îndeajuns.
Putin mizează pe înghețarea frontului măcar în forma actuală pentru a rămâne la putere. Cât frontul este înghețat, nimeni din cercul lui de putere nu va face nimic. Deocamdată camarila așteaptă să vadă cum vor decurge lucrurile, dacă Putin va pierde sau nu războiul. Iar autocratul știe asta, de aceea, sacrifică viețile a zeci de mii de recruți, ca să mențină frontul cel puțin așa cum este acum.
Dar poate că cineva la Moscova nu crede în destinul lui Putin și în planurile sale. Poate că serviciile secrete înțeleg mai bine pericolul și vor să securizeze viitorul statului rus fără să provoace o luptă cu Putin.
Aici intervine China, cu planul ei de pace, aparent chiar împotriva dorințelor lui Putin.
Este posibil ca chinezii să fi înțeles situația de la Kremlin, este posibil ca ei să aibă mai multe informații decât serviciile occidentale asupra dedesubturilor încrengăturii de putere din jurul lui Putin. Este posibil ca chinezii să știe mai bine ca vesticii care sunt șansele lui Putin de a prelungi războiul, de a face față unei ofensive ucrainene.
China are interes ca Rusia să iasă slăbită din conflict, dar nu-i folosește la nimic ca statul rus să facă implozie, ca în Federația Rusă să aibă loc un soi de război civil care să ducă la dezmembrarea statului.
De aceea, China intervine în jocul politic, de aceea, Xi Jinping a pus la cale planul de pace, de aceea, chinezii insistă că războiul se va termina vara aceasta, pentru că, dacă ofensiva ucraineană va fi minoră și nu va afecta hotărâtor actuala geografie a regiunilor ocupate, un armistițiu l-ar salva pe Putin.
China nu dă acum arme Rusiei, dar, dacă se va ajunge în situația ca Rusia să se îndrepte spre colaps în război, va risca relațiile economice cu SUA și UE și îl va ajuta pe Putin să egaleze situația de pe front.
De aceea, diplomația chineză a ieșit cu declarații atât de războinice. China amenință SUA și UE să lase Rusia să rămână cu ce are, iar președintele Xi va prezenta punctul de vedere chinez europenilor.
Culmea este că s-ar putea să găsească partizani ai ideii de pace economică în Europa contra teritorii cedate Rusiei. Dacă Xi Jinping a trecut la atac la baionetă însemnă că la Kremlin lucrurile nu stau deloc bine și că este posibil ca cercul de putere din jurul lui Putin să-și conștientizeze neputințele și să se teamă de înfrângere pe front și de urmările sale.
Salvarea lui Putin este pentru președintele chinez un imperativ la fel de puternic și de actual precum Taiwanul. În plus, diplomația chineză, pusă într-un serios con de umbră de problemele cauzate de pandemie și de posibile consecințe negative asupra comerțului cu SUA și UE, trebuie să reacționeze ca să nu devină pe plan mondial irelevantă.
Iar forțarea unei păci în Ucraina în favoarea Rusiei ar fi pentru Beijing o victorie uriașă.