În aplauzele unei majorități iresponsabile, posibilitatea exmatriculării elevului din învățământul obligatoriu, deci inclusiv din ciclul primar, a revenit în proiectul legii educației.
Și mai trist este că o singură voce s-a opus vehement acestei aberații. O profesoară, fostă secretar de stat în ministerul Educației din partea PNL, eliminată pentru că era în conflict cu gruparea Alexe de la Iași, organizație de care aparține.
“Mai ‘experților’ din Parlament, chiar nu vă este rușine de asemenea amendamente? Să exmatriculezi un copil cu vârstă cuprinsă intre 6-10 ani, și ce să facă? Să umble pe străzi? Să fie ținut în arest? Dar un amendament, cum poate fi protejat acest copil de mediul violent, de sărăcia de acasă nu ați gândit? Dar la cum atrageți profesorii în sistem în medii vulnerabile care să se ocupe de educația lui, v-ați gândit?”
Dna prof. Popa a revenit apoi cu încă o postare în care pune degetul pe cauza acestei aberații:
“Un parlamentar mi a explicat că acest amendament aduce voturi. (…) Atunci le propun să scoată toate examenele, că vor fi și mai multe voturi!”
Pentru o majoritate captivă în nostalgia educației comuniste, bazată pe represiune și eliminarea simptomelor tocmai pentru a nu discuta despre cauzele decăderii școlii, ale valului de violențe din aceste instituții, politicienii execută fără niciun discernământ și chiar cu plăcere. Execută în urletele și amenințările liderilor sindicali, care ignoră faptul că un profesor pe care elevii nu-l respectă cel mai probabil poartă o parte din vină, cel puțin, pentru această situație. Și asta pentru că ajunge la catedră fără să fie antrenat pentru interacțiunea cu copiii.
Și ce rezolvăm cu exmatricularea? Profesorii nu mai trebuie să-și bată capul, nu mai observăm că nu sunt consilieri școlari, copiii cuminți scapă de elementul perturbator din clasă. Dispare de pe radar problema.
Dar copilul problemă nu dispare. Îl vor și vom întâlni pe stradă, înrăit și irecuperabil, apoi în pușcării a căror supraaglomerare o plătim și de unde va ieși “supracalificat”. Peste niște ani, copilul azi exmatriculat va fi cel care va ucide, va tâlhari, va viola.
Sau poate nu va deveni infractor, dar fără educație va deveni un client al asistenței sociale continue, deci un cost pentru societate.
Astăzi a provocat probleme în școală, le mutăm în stradă, unde devin mai grave pentru că este pierdută orice șansă de recuperare a acelui copil.
Poate și dacă rămânea în școală, evoluția era aceeași. Dar cu o abordare corectă și complexă, profesor, consilier, psiholog, asistent social, exista o șansă de recuperare. O șansă de o valoare inestimabilă pentru societate.
Dar nimeni nu are chef să își bată capul cu cauzele. De ce acel copil este unul problemă? În general răspunsul este în familie și deci tot în direcția aceea ar trebui să se concentreze și efortul, repet, comun, de salvare.
Pot exista și explicații sociale, efectele sărăciei extreme și ale discriminării pe acest criteriu sau altele, etnice, sexuale, religioase, comisă adesea chiar de copii, adesea la îndemnul părinților lor. Pot fi afecțiuni psihiatrice sau neurologice nediagnosticate pentru că părinți ingnoranți/săraci/absenți fizic sau emoțional le-au ignorat.
O să se învețe minte după exmatriculare! Serios? Unde? Pe stradă? Atâta ne duce capul? Să eliminăm simptomele, pentru că ceea ce nu vedem nu există.
O altă manifestare a aceleiași mentalități simpliste este și convingerea că dacă România TV ar fi interzisă, toate scârnăviile promovate de această, am mai spus, latrină media ar dispărea.
Retragerea licenței nu ar aduce decât victimizare, care ar da aripi și mai extinse mesajelor promovate de România TV (dar și de Realitatea TV), în epoca internetului atotputernic, a rețelelor sociale, a telefoanelor smart, a youtube, a podcasturilor.
Da, există o categorie captivă doar tv-urilor. Și pentru ea va exista însă imediat ofertă de înlocuire. Când a fost închis OTV, efectul a fost unul singur: aproape toată presa s-a otevizat pentru că modelul a fost de maxim succes.
Nu mai discut despre precedentul periculos. Când intri în jocul retragerii licențelor, nu ai nicio garanție că el nu va ajunge în mâna partenerilor/stăpânilor politici ai celor care astăzi sunt închiși, pentru că roata mereu se învârte.
Soluția este la celalalt capăt, la public, la ce îngurgitează el, la exigențele lui, la ofertele alternative și credibilitatea lor.
Și așa revenim la primul subiect – școala. Acolo e soluția, dar nu prin exmatriculări.
Ci prin profesori bine pregătiți și plătiți pe măsură, desigur, prin sisteme de suport pentru copiii cu diverse probleme, sociale, familiale, medicale, prin ambiția de a nu lasă pe nimeni în urmă și de a găsi soluții adecvate.
Altfel, toți cei abandonați se vor întoarce măcar cu voturile lor, ca masă de manevră, împotriva societății.