Președintele Iohannis se declară îngrijorat de ascensiunea euroscepticismului, ajuns în România la cotele cele mai înalte din Europa, atât potrivit sondajelor interne, cât și potrivit Eurobarometrului, după ce românii au fost cei mai euroentuziaști dintre europeni.
Un recent sondaj CURS arată că 56% dintre români consideră că majoritatea dintre noi am avut mai mult de pierdut decât de câștigat din aderarea la UE și 53% consideră că noi avem mai multe obligații în UE decât alți europeni.
Doar că dl Iohannis eludează în bună măsură cauzele acestui fenomen.
Da, este vorba, după cum spune domnia sa, și despre ratarea Schengen, deși scăderea a început înainte de episodul din decembrie. Dar și această speță este inclusă în cauza mare pe care președintele nu vrea să o rostească pentru că face parte din ea: politicul incompetent și ticălos de la București toarnă toate propriile eșecuri în capul UE pentru a scăpa de decontul responsabilității.
Da, am ratat Schengen în decembrie din cauza poziției inflexibile a Austriei. Dar până în decembrie 2022? Pentru că nici alte țări europene, între care Olanda și Germania, nu aveau încredere în noi. Iar esența spațiului Schengen este tocmai încrederea: am încredere în tine să păzești și frontiera mea și să emiți vize și pentru mine.
Da, tehnic suntem în regulă demult. Pe hârtie. SCOMAR, tehnica de vârf pe hârtie, era scos din priză tocmai când veneau tonele de cocaină din mare. Noroc cu barca răsturnată a traficanților. Și, ce să vezi?, nici până azi nu se știe cine l-a scos din priză în acea noapte.
De ce și-a permis Austria să joace cu noi cartea migrației? Pentru că politicul nostru ne-a făcut vulnerabili, mereu trași de brațe și împinși de picioare precum sacul de cartofi, ca să reușim, să intrăm, să ne calificăm. Ceea ce Bucureştiul spera să se întâmple și acum. Și-a permis știind că toți se țin de nas când vine vorba nu de români, ci de conducătorii lor mincinoși și primitivi.
Și ca să acopere asta, partidul dlui Iohannis a declanșat o isterie naționalistă și anti-europeană demnă de AUR, iar acum se miră ipocrit de efecte.
În chestiunea despăgubirilor fermierilor pentru importurile de grâu din Ucraina, însuși dl Iohannis s-a rățoit la CE. Că sistemul nu e corect conceput. Și cam când și-au dat seama de asta? Au anticipat, solicitat corecții sau au stat ca oile dragi dlui Daea să ni se dea, că suntem băieții buni de la granița cu războiul?
În plus, mecanismul este gândit ca despăgubire, deci sumele primite sunt proporționale cu prejudiciul suferit. Cum calculul a fost automat, fără târguială, fix ceea ce Bucureştiul și reproșează, înseamnă că, prin comparație cu Polonia și Bulgaria, ori nu au existat prejudicii mari, ceea ce fermierii infirmă, ori Ministerul Agriculturii nu a știut să le dovedească.
Subvențiile pentru agricultura ecologică și pentru secetă nu au ajuns la fermierii români din cauza erorilor și întârzierilor Ministerului Agriculturii, spune Dacian Cioloș.
Dar dl Daea era prea preocupat să se lupte la baionetă cu făina de greieri și să acrediteze fake news-ul cu obligativitatea de a mânca insecte, ca să mai fie atent la asemenea detalii.
Crearea sau întreținerea tipului de fake-news din care fac parte "greierii' nu este ceva nou. Vă aduceți aminte, poate, de spaima că UE ne va interzice priveghiul decedaților, că în magazine nu vor mai fi permiși decât castraveți și roșii cu anumite dimensiuni și alte asemenea tâmpenii colosale din perioada preaderare și imediat după.
Iar televiziunile alimentate copios din bani publici de Guvern și de partide, prin subvenții, nu pierd nicio ocazie să promoveze falsuri de tip „greieri” și să titreze gros: „românii umiliți de UE”, „umilirea României”. Toate pentru a acoperi răspunderea celor care pun banul pe masă.
Ceea ce a fost mai rău în criza Covid nu a venit de la UE. Dacă alte țări au avut condiționări legate de vaccinare, România nu a avut așa ceva. A avut însă internarea obligatorie, o marcă românească traumatică, a avut spitale Covid care stăteau goale în timp ce oamenii nu își mai puteau trata alte patologii.
Chiar și în chestiunea vaccinurilor, până la urmă, Guvernul României a decis, justificat sau nu, câte vaccinuri să comande și a ales vaccinarea militarizată.
România are la dispoziție o mulțime de bani europeni. De la aderare, am contribuit la bugetul UE cu 21 de miliarde de euro și am încasat 63 miliarde, cu mult mai puțin decât am fi putut.
În acest moment, spune fostul comisar Corina Crețu, România are la dispoziție în total 80 de miliarde de euro și nu a fost în stare să folosească decât 150 de milioane. Cei 46% din sondajul CURS la asta ar trebui să se gândească atunci când spun că România beneficiază puțin de pe urma UE.
De ce e așa? Pentru că politicul nu e în stare să facă proiecte și reforme. Din lipsă de voință politică, din incompetență, din dezinteres pentru banii mai greu de furat, un mix de cauze.
Pe de altă parte, dacă mergeți prin țară veți vedea puzderie de panouri cu PNDL-ul binefăcător. Câte vedeți cu UE, deși multe obiective sunt realizate cu bani europeni? Foarte puține, pentru că politicul preferă să capitalizeze și ceea ce nu merită.
De aceea, avantajele pe care România le resimte sunt mai mici decât ar putea fi și chiar mai mici decât în realitate.
Da, creșterea preturilor la energie și, de aici, inflația au fost potențate de război, dar în bună măsură sunt efectele politicului inept.
Nu ai cum avea prețuri mici la energie dacă nu stimulezi investițiile în domeniu. Cum să ai buget echilibrat când te împrumuți cu două mâini, mai ales pentru cheltuieli cu pomenile electorale? Și cum să diminuezi inflația, când ea este o taxă suplimentară de adunat bani la buget?
Trebuie să reformăm sistemul de pensii nu pentru că Uniunea hapsână are ceva cu noi și vrea să ne chinuiască, ci pentru că altfel sistemul ne va cădea cu totul în cap.
UE nu e perfectă, nici CE, avem probabil cea mai slabă garnitură de lideri de la crearea organismului european, dar integrarea europeană și la NATO au fost cele mai bune lucruri care i s-au întâmplat României din 1989. Cine vrea să imagineze o Românie fără ele poate da o raită prin Republica Molodova, nu doar la Chișinău, ci și prin alte locuri.
Iar periclitarea lor este un pericol pe care niciun politician cu minimă conștiință și responsabilitate nu ar trebui să îl provoace, indiferent de avantajul politic. Dar se pare că de la vârful statului până jos trebuie să ne obișnuim cu un nou nivel de ticăloșie.