Ceea ce s-a întâmplat pe litoral în vacanța de Sfânta Maria, când a fost nevoie de folosirea forței și s-a ajuns la bătaie cu jandarmii pentru ca oamenii să nu intre în apa furioasă care deja ucisese mai multe persoane, nu este numai despre raportarea la regulă, cronic deficitară în România.
Așa cum nu este nici alianța din Satul de Vacanță de la Mamaia dintre vânzătorii de mâncare prinși cu nereguli și cumpărători împotriva agenților ANPC.
După cum spunea șeful ANPC, citat de Info-Sud-Est.ro, „o parte a societății este bolnavă” și încurajează tipul de comerț care se face în Satul de Vacanță. „Sunt aceiași părinți ce se tăvălesc pe jos că li s-au îmbolnăvit copiii și reclamă hotelurile la care stau sau restaurantele prin care au trecut la un moment dat”.
Așa cum nu este doar despre raportarea deficitară la regulă nici felul în care se șofează în România și din cauza căruia orice călătorie are ceva de sport extrem, iar numărul victimelor în accidente rutiere este cel mai mare din UE.
În toate aceste situații este despre viață și moarte. Nu e nevoie de regulă și amendă ca să înțelegi că marea furioasă ucide, mai ales când nu ești vreun mare înotător, precum doamna care se deplasează cu cadrul, doborâtă de valuri pe mal. Și mai ales după ce ai văzut întâmplându-se asta.
Nu e nevoie de regulă ca să înțelegi că mâncarea stricată sau pregătită/depozitată în mizerie îmbolnăvește și chiar ucide. Nu e nevoie doar de regulă ca să te prinzi că, dacă intri într-o depășire fără să poți vedea dacă pe sensul opus vine sau nu ceva, poți să mori și/sau să omori.
Sigur că există din comunism și a crescut în pandemie reflexul neîncrederii în orice informație livrată de autorități. Dar dincolo de el, ceea ce cred că ar trebui să prevaleze este instinctul de supraviețuire: să nu faci lucruri care să te ucidă, mai ales când ești avertizat că te pot ucide, când vezi că au ucis sub ochii tăi.
Oare când ne-am pierdut în număr atât de mare acest instinct fundamental? Și de ce? De când am ajuns să ne valorizăm noi înșine viața atât de puțin încât să conteze mai mult cați bani am dat pe o zi de cazare la mare decât să rămânem întregi și sănătoși? Ce mutație stranie ne transformă în sinucigași veseli?
Vedem același fenomen la cumpărături. Coșurile sunt pline de tot ce se știe și se tot repetă că e mai rău. Și nu, nu e de sărăcie. De sărăcie cumperi alimente mai ieftine și mai sățioase. Dar nu de sărăcie umpli coșul cu băuturi dulci, cu cipsuri unsuroase, cu tot felul de dulciuri pline de E-uri și coloranți, junk food. Și marea majoritate a acestor produse sunt destinate copiilor, de unde numărul 1 în UE la obezitate infantilă.
Așa și votăm majoritar, împotriva noastră, ingurgitând nemestecate toate promisiunile toxice, ca un soi de junk food politic, toate aberațiile, cu un minim efort de gândire și o maximă descărcare emoțională. Tot ceea ce livrează AUR este pe acest tipar junk, cu un succes evident. Și după cum votăm, așa trăim.
Dacă noi nu dăm cine știe ce pe propria viață, de ce ar face-o alții? Probabil că doar atunci când ne vom valoriza mai mult propria viață, ea ne va deveni mai bună.