Cu apa am o legătură veche și complicată ca o lungă relație cu o femeie frumoasă, inteligentă și capricioasă căreia vrei să-i câștigi dragostea, dar nu reușești întotdeauna, fiind momente în care apari în fața ei slab, neajutorat, stârnindu-i mila.
În astfel de situații poți să-ți pierzi viața. Se moare destul de des și din prea multă dragoste.
Pe parcursul a peste patru decenii de la momentul în care am fugit cu mai mulți copii din fața blocului din Berceni la Ștrandul Tineretului, am salvat trei persoane de la înec, una dintre ele fiind sora mea mai mică, fiind salvat și eu o dată.
Mama, speriată de fuga mea la ștrand, aveam 11 ani, m-a luat frumos de mână și m-a dus la același ștrand, dar de data asta înscriindu-mă la cursurile de înot.
Toată vara, zi de zi, am mers la bazin unde făceam exerciții, progresând destul de repede. După o lună, pe la jumătatea verii, am fost selectat pentru echipa de polo, la categoria mea de vârstă.
În bazinele de la „Tineretului” am făcut primele serii lungi de crawl, simțind plăcerea de a fi mângâiat de răcoarea nesfârșită a lichidului cu parfum de clor, dar și de oboseala care urca în corp în ritmul mișcării brațelor.
Înotam mult, eram destul de rezistent, dar n-am continuat antrenamentele, întrerupându-le după începerea școlii.
Pentru mama era suficient că știam să înot bine, restul n-a mai contat. Am rămas cu pasiune pentru tăierea apelor. În fiecare vară traversam lacurile Herăstrău, Băneasa, luându-mă la întrecere cu colegii, înotam la bunici, în Târnava, dar și la mare, de câte ori aveam ocazia.
Dar cu toată bucuria mișcării, pe parcursul anilor, am fost mereu uimit de rapiditatea cu care poți fi înghițit de ape chiar dacă ești un bun înotător.
În acest mediu fluid, nenatural pentru oameni, în care trebuie să faci eforturi pentru a respira și a te menține la suprafață, regulile supraviețuirii sunt diferite.
Cel mai puternic om de pe pământ, cel mai musculos și cu cea mai multă forță, la fel ca și cel mai bogat sau influent muritor se pot duce rapid la fund dacă nu știu să-și coordoneze mișcările brațelor cu cele ale picioarelor și dacă nu au deprinderile și antrenamentul de a rămâne la suprafață.
Puterea, în apă, nu are nicio legătură cu cea de pe pământ. La fel de ușoară cum e intrarea de pe mal în mare e și trecerea de la viață la moarte în valurile furioase ale oceanului sau în vârtejul unui râu.
Vestea că patru oameni s-au înecat în aceeași zi la Mamaia a fost șocantă, dar evenimentul tragic e unul dureros de repetitiv.
În fiecare an, un număr de persoane își pierd viețile în stațiunile de pe litoral pentru că nu respectă indicațiile salvamarilor și confundă adaptabilitatea lor de pe pământ cu convingerea că pot stăpâni marea. Nu fac altceva decât o mare eroare de judecată care-i duce la moarte.
Când înoți și întâlnești un curent contrar direcției în care te deplasezi, creierul începe să trimită semnale de alertă, constatând că nu înaintezi. De aici și până la instalarea panicii nu mai e decât un pas sau, mai exact, câteva secunde.
Chiar și înotătorii buni, neobișnuiți cu apele deschise, au probleme în a-și controla pulsul și a scăpa din tentaculele fricii.
Un înotător experimentat și pregătit fizic nu va intra niciodată în luptă directă cu valurile și cu curenții, ci se va lăsa purtat de apă, controlându-și respirația și folosind forța mării în favoarea sa.
Asta înseamnă, uneori, să te depărtezi de țărm, să plutești în derivă, cruțându-ți puterile și căutând o soluție de a ajunge la mal într-o zonă în care curenții nu mai sunt atât de puternici.
Dar pentru asta trebuie să-ți învingi creierul și spaimele atavice de apă, care te însoțesc pe tot parcursul vieții.
Cei care cred că dacă și-au plătit o cameră la hotel cu mic dejun asta include și capacitatea de a învinge furia valurilor se înșală cumplit.
Într-o înregistrare publicată pe rețelele sociale, câțiva turiști strigau către salvamarii care încercau să-i oprească să intre în apă că au dreptul s-o facă pentru că au cheltuit bani pentru concediu și e normal să se bucure de valurile mării.
Mulți susțin că astfel de persoane care dau dovadă de iresponsabilitate ar trebui lăsate să se înece.
Personal, nu sunt de acord. Cred că există suficiente reguli pentru a le opri și pentru a le face să conștientizeze pericolul, dar problema majoră e că reprezentanții statului nu au puterea și determinarea să le aplice.
Cu toate că au plătit cazarea la mare, după cum susțin, astfel de indivizi ar trebui să plătească și amenzi, iar dacă protestează și reacționează violent, ar trebui reținuți și puși sub acuzare.
Astfel, pe de-o parte, ar fi salvați de la moarte, iar pe de alta, pedepsirea lor ar deveni un exemplu și pentru alți inconștienți.
Am parcurs, în antrenamente și în cursele de triatlon la care am participat de-a lungul anilor, peste o mie de kilometri. Am înotat în Marea Nordului, în Mediterană, în Marea Neagră și în zeci de lacuri din România și Europa, întotdeauna fiind conștient de puterea de seducție a apei, de atracția mortală din adâncuri.
Din păcate, zecile de persoane înecate în fiecare vară, pe litoral, sunt și un efect tragic al ineficienței sistemului nostru de educație.
Cred că dacă mama, o persoană care nu știe să înoate, nu ar fi conștientizat importanța acestei deprinderi și nu ar fi apelat la un instructor, aș fi fost lipsit atât de bucuria plutirii, dar și de înțelegerea pericolelor din ape.
Înotul e un sport scump atât pentru cei care vor să-l învețe, nu prea poți de unul singur, ai nevoie de un profesor, dar și pentru stat. E nevoie de bazine, de lacuri curate și de amenajări speciale, iar toate costă.
E important ca de la vârste fragede copiii să învețe să înoate, astfel realizează că e nevoie de efort și răbdare pentru a te menține la suprafață, dar și că nu întotdeauna poți învinge valurile.
Astfel, un sistem de educație dezvoltat va reduce numărul celor care fac asocieri greșite, punându-și viața lor, dar și pe a altora în pericol.
Luni a fost o zi neagră pe litoral. Unii oameni s-au înecat în valurile agitate ale mării, iar alții au ajuns la spital. În fiecare an, aceste tragedii se repetă fără a exista soluții magice pentru prevenirea lor.