Cât mai contează premierul Ciucă. Legea gravitației în politică

Cât mai contează premierul Ciucă. Legea gravitației în politică

Unul dintre subiectele centrale ale anului trecut a fost despre limitele puterii premierului în cadrul unei coaliții. Ba chiar precedenta coaliție s-a rupt, pentru că premierul a demis un ministru fără acordul partidului din care acesta făcea parte.

Și iată că istoria, ironică, ne-a pus în situația contrară, a premierului care nu mișcă în front în cadrul unei coaliții și nici măcar în interiorul propriului partid pe care, teoretic, îl conduce.

Prin fața dlui Ciucă numai cine nu vrea nu face tumbe politice. Cel mai flagrant caz e al dlui Budăi care iese periodic cu declarații despre creșterea pensiilor, în timp ce dl Ciucă lansează pe surse ultimatumuri despre asemenea ieșiri nediscutate.

În orice guvern normal, un autentic premier ar fi dat demult afară un asemenea ministru fără comentarii, explicații și negocieri. Pentru că în orice guvern normal coaliția de guvernare face politicile generale, programul de guvernare, cu premierul în capul mesei, iar cel nu doar îndrituit, ci de-a dreptul obligat să mențină disciplina guvernamentală este premierul.

Un premier căruia un ministru îi joacă pe masă pentru că, având susținerea partidului, se simte intangibil, este un premier complet inadecvat și inutil. Un guvern în care se întâmplă așa ceva este disfuncțional.

Și lovitura de grație pentru credibilitatea premierului a venit chiar de la președinte, care i-a tăiat până și comentariile pe care își permitea să le mai facă pe surse: „Se întâmplă ca un politician dintr-o parte sau din cealaltă parte să încerce să se profileze pe o temă de mare actualitate, câteodată înainte să se consulte cu partenerul de coaliție. Dar asta nu este niciun fel de catastrofă.”

Dar dl Ciucă nu este nici măcar un autentic președinte de partid. PNL este împărțit în mici feude controlate fiecare de câte un baronaș, dintre care cel mai bine plasat este urmașul direct al lui Brătianu, Lucian Bode, la rândul său un ministru de paie sub doi bocanci grei, al lui Bogan Despescu și, mai nou, al dnei Ferencz, mâna lungă de la Cluj.

Ca să nu mai vorbim despre declarațiile dlui Rareș Bogdan, la întrecere populistă cu Marcel Ciolacu. Este foarte posibil că ele să fi fost menite să protejeze cumva imaginea premierului, care să fie scutit de replica pe care PNL voia să o dea PSD. Centrul imaculat cum ar veni. Dar, în fapt, nu a reușit decât să pună reflectorul pe nevolnicia politică a premierului.

Singurul motiv pentru care dl Ciucă are titulatura de președinte PNL este funcția de premier, pe care o ocupă tocmai pentru că este complet neputincios în exercitarea ei, un încasator pentru deciziile adevăratului premier, Marcel Ciolacu.

Iar vânătoarea pornită împotriva tinerilor liberali care au lansat "plăcuța suedeză" la adresa PSD este de o ipocrizie fără margini. Este cu siguranță lamentabil că viitorul liberalilor nu găsește nimic mai bun de făcut dacă nutrește o reală aversiune față de aliați.

Dar „plăcuța suedeză” ca zicere politică a fost validată, la vremea lansării sale, de însuși președintele României. Opinie politică a numit-o cel de la care PNL își ia lumina. S-a stins lumina?

Mai avem o situație contra naturii politice. Nicușor Dan este un primar singur pe lume. Faptul că era independent politic a fost un atu electoral: vine tehnocratul și se rezolvă toate.

Doar că un tehnocrat într-o funcție politică este ca un maratonist fără picioare sau un pianist fără mâini. Geniali să fie și nu au nicio șansă.

Că primarii oamenii politici de până acum au fost mai mult ineficienți nu invalidează regula de mai sus, ci arată că oferta politică și alegerile electoratului au fost nefericite. Dacă mergând în picioare ne împiedicam, cădem și ne spargem capul, soluția nu este ca de acum să mergem în mâini.

Într-o democrație reală, soluțiile nu pot să fie decât politice. Iar politica are reguli precise, cam la fel ca legea gravitației.

Funcția politică poate fi ocupată eficient numai de oameni politici și, cu cât ea este mai importantă, cu atât omul politic trebuie să fie el însuși mai important în partidul său, pentru a avea autoritatea de a închega majorități cu care să-și ducă la bun sfârșit proiectele.

Premierii trebuie să aibă putere deplină în exercitarea funcției pentru a aplica deciziile luate de coaliție la ale cărei dezbateri și hotărâri stă în capul mesei. Un premier nu poate fi obligat să lucreze cu un ministru pe care nu îl dorește.

Orice premier asupra căruia planează o acuzație care vulnerabilizează grav ori o clarifică fără dubiu extrem de rapid, ori pleacă. Chiar dacă e nevinovat, a rămâne în funcție cu sabia lui Damocles deasupra capului vulnerabilizează întreg guvernul și întreg actul guvernamental.

Președintele de partid trebuie să aibă legitimitatea recunoscută în mod real de majoritatea partidului său, pentru a avea autoritate.

Legile politicii sunt ca legile gravitației, nu le poți eluda oricât te-ai strădui să le reinventezi. Iar aceste reinventări avortate costă scump.


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇