„Toate dezastrele care se întâmplaseră Americii în ultima vreme sunt cauzate de trădătorii din Departamentul de Stat, de la Hollywood și din presă. Și când poporul american tremura de frică, s-a oferit să protejeze America, dacă i se da autoritatea să îi descopere și judece”.
Cu mult înainte ca Putin să decidă agresiunea la scară largă a Ucrainei, cu tancuri, trupe, bombardamente, torturi și violuri genocidare, ucrainenii erau desemnați în Rusia ca fiind banderiți, ceea ce însemna că sunt dușmani care trebuie curățați moral și fizic.
Același termen, remarcă scriitoarea Sofi Oksanen, era folosit și de sovietici, când se refereau la estonieni, o națiune pe care o voiau lichidată. Tehnica de a eticheta dușmani care-ți pun în pericol identitatea este una facilă, utilizată de Kremlin amplu, folosind pentru asta instrumente culturale, devierea memoriei și pervertirea sensului. Propaganda se bazează pe această viciere a sensului, decuplarea limbajului de realitate, de unde insistența de a distorsiona termenii și de a folosi etichete repetitive.
Genocidul din Rwanda a fost pregătit prin etichetarea populației tutsi ca fiind subumană, propagandă amplă repetată de presa locală și care i-a făcut pe oameni să creadă că, ucigând în toate felurile dușmanii, prin tortură, crimă și viol, sunt de fapt într-o cruciadă de apărare a propriei identități.
În zilele noastre, cetățile identitare inventate și prezentate ca fiind sub asediu nu sunt neapărat etnice, dar tehnicile de asmuțire asupra celuilalt, a cărui alteritate trebuie percepută ca fiind monstruoasă, sunt aceleași: eticheta, decuplarea limbajului de realitate și pervertirea sensului, manufacturarea fricii identitare, asmuțirea și ura de masă.
Misoginismul ca armă de război: acasă și în afara țării
Într-unul dintre studiile în care analizează utilizarea identităților secundare în operațiunile de propagandă, Samantha Bradshaw descrie cum Rusia a manufacturat și utilizat narative anti-feministe, pentru a influența electoratul american.
În spatele strategiei se aflau infamele GRU și IRA (Internet Research Agency), care au țintit cu predilecție publicul conservator, pentru că au constatat că acesta tinde să răspândească narațiunile toxice și fake news-urile mult mai mult decât publicul liberal.
De ce au fost folosite fake news-uri care corelau drepturile femeilor și feminismului cu pericole la adresa identității majoritare? Cui folosea să portretizezi femeile ca fiind jihadiste, doar pentru că Linda Sarsour, una dinte activistele care au organizat Marșul Femeilor din 2017 era musulmană?
Miza nu erau femeile, nici comunitatea musulmană, ci polarizarea în jurul amenințării identitare. Era nevoie de o vrăjitoare pentru rug și, așa cum arată Sofi Oksanen (De două ori în același râu. Războiul lui Putin mpotriva femeilor),
Rusia are o întreagă tradiție în a utiliza misoginismul ca armă atât în interior, cât și în afară. Kremlinul a vrut să obțină o stare de asediu în rândul americanilor conservatori, polarizarea, tribalizarea în jurul identităților secundare (date de sex, religie, cultură și așa mai departe).
Cine poate deveni vrăjitoare
Femeia bătrână din capătul satului, pe care nu o vede nimeni în prim-plan și care nu are autoritate în comunitate devine inamicul în fața căruia identitatea pe care ești făcut să o crezi esențială pentru tine e în pericol.
Iată mecanismul, explicat de Noah Yuval Harari, în interviul pe care mi l-a acordat acum câțiva ani:
„Problema e cum îi faci pe oameni să se teamă de asemenea grupuri. O faci prin răspândirea de "fake news"-uri despre aceste grupuri și făcându-i pe oameni să creadă în conspirațîi ridicole.
Ca instrument politic, religia se bazează pe frică, în vreme ce „fake news"-urile promit un fel de salvare. În ambele cazuri, mai întâi îi faci pe oameni să le fie frică de un mare pericol, care ar putea fi complet imaginar.
Apoi, când oamenii sunt îngroziți, le spui că există o ieșire, o salvare: doar să aibă încredere în religia noastră, doar să îl voteze pe liderul nostru și atunci totul va fi în regulă.
Poate cel mai bun exemplu al unor astfel de dinamici este "vânătoarea de vrăjitoare". De mii de ani, vânătoarea de vrăjitoare a urmat același pattern testat. Începe cu o figură a autorității care indică anumiți membri vulnerabili ai societății, îi face să arate mai puternici și mai periculoși decât sunt în realitate, pentru că mai apoi să se ofere să protejeze societatea contra lor.
Astfel, iată imaginea unei femei bătrâne care trăiește pe culmile unui sat medieval și căreia îi place să hrănească pisici. Într-o zi, preotul local vine și îi avertizează pe săteni că această femeie bătrână - pe care ei o știu de ani de zile, că pe o excentrică inofensivă - este de fapt o vrăjitoare puternică, aliată a diavolilor și demonilor. Toate dezastrele care s-au întâmplat în sat în ultima vreme - boli, seceta, morți inexplicabile - sunt cauzate de această vrăjitoare. Ea i-a blestemat pe oameni, le-a făcut farmece și a invocat demoni, pentru a face rău satului.
Și când satul tremură de frică, preotul le oferă oamenilor protecție contra vrăjitoarei, cu condiția că ei să îl urmeze și să îi permită să o judece și să o ardă pe vrăjitoare.
Același lucru s-a întâmplat cu faimoasa vânătoare de vrăjitoare anti-comunistă din Statele Unite, din 1950. Senatorul McCarthy i-a avertizat pe americani că unii dintre colegii și vecinii lor - care au înfățișarea unor oameni obișnuiți - sunt, de fapt, trădători comuniști. Sunt aliați ai rușilor, vând secrete KGB-ului și încearcă să distrugă societatea americană din interior.
Toate dezastrele care se întâmplaseră Americii în ultima vreme - cum ar fi chiar pierderea Chinei, în favoarea comunismului - sunt cauzate de trădătorii din Departamentul de Stat, de la Hollywood și din presă. Și când poporul american tremura de frică, senatorul McCarthy s-a oferit să protejeze America de comuniști, dacă i se da autoritatea să îi descopere și judece.
Ce caracterizează vânătoarea de vrăjitoare e că grupul indicat pentru a fi persecutat este de regulă foarte slab și nu poate rezistă persecuției: femei bătrâne singuratice, evrei, homosexuali, comuniști americani.
Trolii care răspândesc fake news-urile urmează motto-ul „divide et impera". Fie în Statele Unite, în Făanța sau în România, acești troli încearcă să găsească acele probleme care polarizează societatea - și o inflamează.
Trolii nu pot crea frică și ură din nimic. Dar când descoperă acele lucruri de care oamenilor le este frică și pe care deja le urăsc, devine atât de ușor să apese pe acele butoane emoționale relevante și să provoace o și mai mare furie.
Dacă, de pildă, îți este teamă de imigranți, trolii îți vor arată o poveste contrafăcută despre cum imigranții au violat o localnică și, cum deja ești predispus să crezi o astfel de poveste, nici măcar nu te vei deranja să ii verifici autenticitatea.
Dacă, în schimb, crezi că oamenii care se opun imigrației sunt toți niște fasciști idioți, atunci trolii îți vor arată o poveste despre cum rasiștii ucid imigranți, iar tu o vei crede. Trolilor nu le pasă în mod necesar de imigrație. Ei doar folosesc un dispozitiv pentru a divide societatea și pentru a distruge sistemul democratic din interior”.
Noul Soros: USAID și listele ideologice
A părut absurd ca președintele Donald Trump să numească politica de diversitate drept cauză a tragediei aviatice din Washington. Asta, dacă nu erai în publicul țintă care este făcut să creadă că aparține vital unei comunități aflate sub asediul transexualilor, feministelor și altor minoritari identitari, în general a woke-iștilor care au pus mâna pe USAID, programul de asistență financiară externă a SUA și au purces la convertirea sexuală a lumii.
Pentru cei care trăiesc sub acest asediu de o perioadă bună, cuvintele acestea spun cu totul altceva decât realitatea frustă, și anume povești despre inamici bine „înarmați”, care le-au murdărit viețile și au infectat lumea.
Tocmai pentru că este o țintă facilă, această narațiune a fost preluată de Rusia și amplificată cu violență, ducând la etichetarea individualizată a dușmanilor care trebuie lichidați din spațiul public - intelectuali, scriitori, jurnaliști, personaje publice în general.
I-a folosit imediat și lui Viktor Orban la Budapesta, care a și anunțat că toți jurnaliștii care au lucrat în instituții media finanțate din fonduri străine vor fi numiți, insinuând că ar trebui tratați ca agenți străini.
A apărut și la București o listă, un construct aberant, un talmeș-balmeș care arată că scopul e inducerea sentimentului că există printre noi vrăjitoare din cauza cărora cumpărăm portocale aduse din Grecia, suntem perdanți ai tranziției, nu avem un sistem de educație echitabil și calitativ și în general am pierdut marile curse din viață.
Proporțiile trebuie păstrate, între Rusia, China, Iran și modelele iliberale, dar tocmai aici e și unul dintre marile pericole: democrația nu moare peste noapte și în niciun caz nu moare într-o mare bătălie, ci mai degrabă este compromisă cu strategii de câștigare și menținere a puterii învățate de la autocrați.
„Este vorba despre practici autocratice. Nu vorbim despre autocrație, ci de practici non-democratice. Presupun că întrebarea care se pune este: câte astfel de practici poți accepta până când realizezi că ai deja alt model politic?", se întreabă Peter Pomerantsev, în interviul pentru spotmedia.ro.