Instabilitatea va fi regula până la alegerile parlamentare din 2028, iar cel mai important obiectiv pentru liderii politici responsabili din țară ar fi să evite venirea AUR la putere, o formațiune care ar duce la izolarea țării, la fel cum s-a întâmplat în anii ’90 după mineriade.
Citate relevante:
- Moral, primul pas spre împăcare trebuie făcut de președinte. Strict instituțional, trebuie să-l facă liderul Opoziției, adică Ilie Bolojan. Dar după tot ce s-a întâmplat – inclusiv gestul nefericit al lui Nicușor Dan de a nu-i mulțumi lui Bolojan la finalul mandatului de premier, un gest pe care putea să-l facă fără a ieși din zona de echidistanță – cred că semnalul trebuie să vină de la Palatul Cotroceni.
- Ilie Bolojan și Nicușor Dan trebuie să se așeze la o masă și să discute despre viitorul țării. Nu ca aliați formali, nu ca o coaliție declarată, ci ca oameni care au, în esență, același obiectiv: să împiedice un partid extremist să ajungă la putere.
- Din perspectiva mea, cel puțin în prima parte a mandatului, Nicușor Dan a tratat PSD cu prea multă bunăvoință. Cine cunoaște PSD știe că nu te poți baza pe el ca pe un partener stabil – și că-ți va înfige un cuțit în spate exact în momentul în care te aștepți mai puțin.
Ești o persoană care a lucrat în cadrul instituției prezidențiale și știu că ai manifestat întotdeauna un respect deosebit față de aceasta. Din perspectiva crizei politice actuale, ce poate face un președinte și ce nu poate face?
Cred că președintele putea face mai multe înainte de izbucnirea crizei, dacă alegea să se implice mai activ prin pârghiile pe care le are.
Acum suntem la momentul în care moțiunea a trecut, Guvernul a căzut și ce-i rămâne de făcut este să negocieze astfel încât să țină cont de interesele fiecărui partid, dar mai ales de cele ale României. Mă refer la un guvern cât mai stabil, care să-și asume continuarea reformelor. Și, firesc, trebuie să țină cont și de propriul interes politic - acesta există în orice decizie a oricărui actor politic.
Concret, președintele va trebui să facă o nominalizare pentru funcția de premier. Iar electoratul se va uita cu atenție la această alegere, cu atât mai mult cu cât vorbim de o societate extrem de divizată.
Nu mai suntem într-o situație normală, în care câteva bazine electorale coexistau relativ pașnic. Acum avem un veritabil război între două tabere - suveraniștii, pe care eu îi definesc mai degrabă ca pe niște conservatori latenți, ostili schimbărilor, și tabăra reformatoare. Niciuna dintre ele nu mai e dispusă să vadă nuanțe. Totul apare în alb și negru. Cenușiul a dispărut, iar acest context nefericit complică enorm misiunea președintelui.
Cum crezi că va evolua această criză? Există șanse ca persoana desemnată să obțină votul de învestitură?
Declarația președintelui Nicușor Dan sugerează că ia în calcul un premier independent, susținut probabil de PSD. Am mai avut experiențe de acest tip. Eu nu cred că aceasta va fi prima variantă pusă în joc. Cred că este mai degrabă un balon de testare, un scenariu de rezervă.
Din punctul meu de vedere, dacă privim lucrurile la rece, prima nominalizare va fi un premier din interiorul PSD. De ce? Pentru că un premier tehnocrat, oricât de competent ar fi, va guverna cu frâna de mână trasă. Miniștrii nu-l vor asculta, nu va avea autoritate politică, nu va avea „bățul", ci doar „morcovul". PSD va putea juca același joc schizofrenic pe care-l cunoaștem: dimineața stai la masă cu premierul și transmiți mesaje de bună guvernare, seara îl critici la televizor.
Mai mult, avem urgențe reale: suntem în cursă contra cronometru pe atragerea banilor din PNRR, pe programul SAFE. Interesul național obligă la un guvern cu puteri reale. Un premier tehnocrat, în condițiile unui guvern minoritar PSD-UDMR, ar putea rezista cel mult trei luni.
S-a vorbit și despre o formulă mixtă: PSD face guvernul, celelalte trei partide îl votează la învestitură, după care se negociază proiect de lege cu proiect. E o schemă viabilă?
Teoretic, da. Dar eu cred că PSD lucrează simultan și la un alt scenariu: să rupă un grup de parlamentari PNL, să ofere unul-două posturi de ministru și să construiască astfel o majoritate proprie. Am mai văzut acest film cu ALDE.
Dacă creezi o fractură în PNL, dacă aduci câțiva parlamentari de partea ta, pui presiune pe întregul partid și îl destabilizezi. Planul PSD nu s-a oprit după cele trei eșecuri în tentativa de a-l dobora pe Bolojan - bugetul, demisia imediată, retragerea miniștrilor. A ajuns la moțiune. Planul va continua.
Vom duce această criză din guvern în guvern până în 2028?
Toate datele arată că este mai probabilă o succesiune de guverne instabile decât un guvern solid care să ducă legislatura la capăt.
Coaliția actuală s-a destrămat. Întrebarea nu este dacă vom mai avea crize, ci cât de des.
Dacă PSD intră la guvernare într-o formulă minoritară, va fi obligat să facă față, pe de-o parte, unui AUR care continuă în opoziție pe propriul drum și, pe de altă parte, unui Bolojan care tocmai a ieșit din Palatul Victoria și știe exact situația economică, știe ce reforme au fost planificate și ce a rămas nefăcut.
Bolojan nu va fi un opozant care se va manifesta, în primul rând, politic. Va fi un opozant tehnic, care va pune la disecat fiecare măsură. Și consistența tehnică este cel mai solid argument din spatele unui discurs politic.
Care e, de exemplu, diferența de abordare față de Parlament și față de puterea politică în general a lui Nicușor Dan față de Traian Băsescu, un președinte pe care-l cunoști, pentru care ai lucrat?
Traian Băsescu a fost un președinte jucător. Nicușor Dan este, deocamdată, mai mult un sfătuitor, un arbitru.
Băsescu înțelegea politica din interior - fusese șef de partid, știa să mobilizeze, să atace, să negocieze. Și avea un partid puternic în spate. Nicușor Dan a ales să se distanțeze atât de PNL, cât și de USR, ceea ce l-a lăsat fără o ancoră politică solidă.
Din perspectiva mea, cel puțin în prima parte a mandatului, Nicușor Dan a tratat PSD cu prea multă bunăvoință. Cine cunoaște PSD știe că nu te poți baza pe el ca pe un partener stabil - și că-ți va înfige un cuțit în spate exact în momentul în care te aștepți mai puțin.
Băsescu a ales și lupta în plan comunicațional. Nicușor Dan a preferat să nu o facă. Trebuie însă să fim corecți: Nicușor Dan e în primul an de mandat, are un context extern mult mai complicat decât cel din 2004, iar România nu mai este văzută ca acel campion entuziast care bate la porțile Uniunii Europene.
În acest context complicat, se poate face ceva împotriva corupției?
Da, cred că da. Una dintre greșelile majore ale mandatului Iohannis a fost că a luat piciorul de pe accelerație în domeniul anticorupției.
Oamenii, dacă nu au certitudinea că cei care fură plătesc, acumulează frustrare și tensiune. Dacă le ceri sacrificii fiscale, vor să vadă și un minimum de dreptate socială.
Președintele are acum un procuror general și un șef al DNA despre care toată lumea vorbește bine - profesioniști, oameni din sistem.
Dacă primesc libertatea să-și facă treaba, cred că și-o vor face.
Se fac negocieri politice în ceea ce privește nominalizarea procurorilor? Sigur. A negociat și Băsescu și a ajuns la Kovesi și la Alina Bică. Realitatea nu e niciodată atât de curată pe cât ni-o imaginăm, dar rezultatele pot fi bune.
Cum arată dinamica dintre Nicușor Dan, Ilie Bolojan și George Simion și cum va evolua din perspectiva alegerilor parlamentare din 2028?
Aceasta este, din punctul meu de vedere, întrebarea cea mai importantă a momentului. Pe electoratul reformist, unde există doi lideri naturali - Nicușor Dan și Bolojan -, s-au creat clivaje care se adâncesc. Pe de altă parte, PSD și AUR acționează practic în echipă, fiecare folosindu-l pe celălalt ca instrument de presiune.
Cel mai rău scenariu posibil este ca tabăra reformistă să meargă divizată la alegerile din 2028.
Dacă PNL și USR se rup între ele, dacă Nicușor Dan acționează în detrimentul unuia sau altuia, PSD câștigă fără să facă mare lucru.
De aceea cred că, la un moment dat, Bolojan și Nicușor Dan trebuie să se așeze la o masă și să discute despre viitorul țării. Nu ca aliați formali, nu ca o coaliție declarată, ci ca oameni care au, în esență, același obiectiv: să împiedice un partid extremist să ajungă la putere.
Cine trebuie să facă primul pas?
Moral, președintele. Strict instituțional, ar trebui să-l facă liderul Opoziției, adică Bolojan. Dar după tot ce s-a întâmplat - inclusiv gestul nefericit al lui Nicușor Dan de a nu-i mulțumi lui Bolojan la finalul mandatului de premier, un gest pe care putea să-l facă fără a ieși din zona de echidistanță - cred că semnalul trebuie să vină de la Palatul Cotroceni.
Nu ajută pe nimeni un conflict persistent între președinție și principalul partid de opoziție reformist. Nu ajută electoratul, nu ajută România și, în cele din urmă, nu-l ajută nici pe Nicușor Dan însuși.
Nicușor Dan are nevoie de Bolojan. Și Bolojan are nevoie de Nicușor Dan. Cu cât se întârzie conștientizarea acestei necesități, cu atât profită mai mult cei pe care amândoi ar vrea să-i oprească.
Nou test de sânge pentru diagnosticul bolii Alzheimer, autorizat în UE
Președintele Poloniei, mesaj tranșant la București: Nu există NATO fără SUA
Băsescu, după Summitul B9: Europa își poate apăra singură securitatea în 5-7 ani. „Nu o mai fac americanii, o facem noi pentru noi”
Transferuri la FCSB: Buget fără precedent și plan concret
