Asta cu Ordonanța care stabilește tarifele la energia electrică pentru anul 2022 este atât de încurcată, încât mi se pare greu să înțelegi ce scrie acolo, dacă nu ți-ai dobândit încă titlul de doctor în facturologie.
Sunt un simplu licențiat și, probabil de aceea, n-am prea înțeles algoritmul din Ordonanță, desfășurat în vreo nouă articole, zeci de paragrafe și poate sute de aliniate, atât de multe și complicate, încât eu, cu modestul meu nivel, nici să le număr ca lumea n-am reușit.
Dar ordonanțele nu sunt făcute ca să le înțeleagă numai unii, iar alții nu. Sit lex omnibus intelligatur (legea să fie înțeleasă de toți) – statua juristul Trebonian, pe vremea împăratului Justinian I (sec. VI d.Hr.).
Toți înseamnă și unul picat la BAC, și altul care n-a depășit câteva clase elementare, sau chiar altul fără nicio clasă – în cazul (foarte frecvent, de altfel), când părinții n-au avut bani de ghete, ca să-l trimită la școală.
Dacă toți cetățenii țării sunt obligați să respecte legea ad litteram, atunci este mai mult decât firesc ca acea lege să fie pe înțelesul tuturor. Ar fi ridicol, chiar cinic, să-i ceri omului respectarea legii, să-l amendezi sau să-l condamni penal dacă nu o respectă, iar legea să fie ceva la care te uiți nedumerit și cam ca la poarta nouă.
Așadar toți, fără nicio excepție, cu BAC sau fără BAC, cu ghete sau sau fără ghete, trebuie să înțeleagă perfect Ordonanța, și subsecvent să descifreze factura venită la plată. Oi fi eu mai greu de cap decât alții, dar n-am reușit nici măcar să citesc Ordonanța până la capăt.
Întruct paginile nu sunt evidențiate pe monitor, le-am măsurat la metru, cu mausul: lungimea este fix 25 metri, inclusiv anexele, cam cât lățimea bulevardului Magheru.
Această Ordonanță, lungă cât este bulevardul de lat, stabilește tarifele la energia electrică și prevede că, după ce un beneficiar a închis anul 2022, și a constatat că, prin categoria în care se incadrează, nu a beneficiat de plafon pentru consumul din acest an, având un consum de peste 300 de kilowați oră în 2021, dar și-a redus consumul în 2022 și a coborât sub plafon - în baza consumului din 2022, va primi înapoi, prin februarie 2023, banii plătiți în plus.
Auzi chestie, îl pui pe om să dârdâie pe întuneric toată iarna, ca să se incadreze în plafon, iar spre primăvară, când și ziua e mai lungă, și soarele mai cald, îți iei banii înapoi, ca să fiți chit!
Să mă iertați, dar pe mine mă bate gândul că nu Guvernul a elaborat complicatul algoritm explicat în Ordonanță, ci „băieții deștepți” din energie, anume ca să n-o înțelegem, să plătim ca proștii și să așteptăm primăvara viitoare, când vom primi înapoi banii, numai după ce „băieții deștepți” i-au rulat cum le-a venit lor mai bine.
Nu vi se pare că asta-i ca un fel de împrumut creditat de noi cu sula-n coaste și fără dobândă?
Nu știu cât este de legal ca o simplă Ordonanță să oblige populația la creditarea furnizorilor de energie cu un împrumut pe câteva luni bune și fără dobândă, în loc să-și suporte furnizorul cheltuielile, din fondurile sale proprii, cum pare logic și normal.
Mutatis mutandis, odată precedentul creat, mâine-poimâine ar putea pretinde și cei de la telefoane tot felul de plăți în avans, cu „reglementarea” la anu’, ba ar veni și gunoierii cu cine știe ce alte pretenții și facturi enorme în avans, plus cei de la gaze, încălzire și tot așa.
Precedentul creat este o chestie foarte periculoasă. Ne putem pomeni cu un haos de nedescris pe întreaga economie, plus deteriorarea relației dintre furnizori și beneficiari, ceva ce funcționează corect, decent și netulburat de multe decenii.
Ferească Dumnezeu să ajungem acolo! Parcă îi văd pe guvernanți și pe liderii coaliției dând vina pe criza generală, pe încălzirea globală, pe inflație, pe scumpiri și pe războiul din Ucraina – care se apropie vertiginos de noi.
Recunosc, suntem într-o situație delicată, după ce prețurile au explodat în energie, iar Guvernul caută soluții pentru a proteja populația vulnerabilă. Dar ce fel de protejare este asta, când cei vulnerabili strâng cureaua cât pot ca să facă economie, în timp ce profitorii le iau banii grămadă toamna, cu promisiunea că-i vor restitui la primăvară?
Dacă furnizorul are nevoie de finanțare pentru a-și desfășura activitatea, nu are decât să solicite și să obțină un credit. Dar nu beneficiarul trebuie să-l crediteze din banii lui și cu dobândă zero, ci numai banca finanțatoare, cu dobândă la zi și conform legii.
A obliga beneficiarul prin Ordonanță să-și crediteze furnizorul ar fi un mod de a eluda banca și a-i trata cu un nedisimulat dispreț pe clienții beneficiari. Din toamnă până în primăvară, ei vor plăti facturi astronomice și poate se vor împrumuta (cu dobândă), ca să le poată plăti, fără niciun alt motiv, decât complexitatea în calculul facturilor.
Care calcul este complicat numai pentru că Ordonanța e așa cum o știm, iar viteza de lucru a specialiștilor IT-iști, puși să refacă toate softurile, pentru ca acestea să poată opera facturile, este incomparabil mai mică decât viteza cu care Guvernul scrie Ordonanțe în neștire, sub pretextul că, aproape de fiecare dată, găsește soluție.