• Stabilirea prețului energiei funcție de gazul natural este o convenție.
Actualmente prețul energiei electrice este stabilit în funcție de prețul celei obținute din gaz. Indiferent ce explicații pot da unii sau alții despre chestiunea asta, trebuie pornit de la zero, adică trebuie subliniat și repetat până înțelege fiecare că stabilirea prețului energiei electrice totale în funcție de prețul celei obținute pe gaz natural este o convenție, este o regulă.
Această regulă a fost acceptată pentru că producătorilor și traderilor din energie le este convenabil să tranzacționeze energie mai scumpă, iar furnizorilor le este mai convenabil să socotească facturile așa.
Nu populația este vinovată că e obligată de situația socială și economică să producă vârfuri de consum. Trebuie să acceptăm că aceste vârfuri sunt consecința modului nostru de a face economie și ca atare nu trebuie sancționată populația pentru asta.
Dacă acceptăm această idee, ajungem brusc la faptul că prețul la energie mărit nu trebuie suportat de populație direct, prin mărirea aberantă a prețului facturilor.
Sistemul actual a fost suportabil la prețuri mici ale gazului, acum, după mărirea prețului, regula aceasta face mai mult rău decât bine. Pentru simplul motiv că plătim scump nu doar ce este cu adevărat scump, ci plătim scump tot, lucru evident incorect.
• Cum ar fi corect să se stabilească prețul la energie.
Orice regulă are avantajul că, atunci când nu mai este folositoare, este aruncată la coșul de gunoi. Regula stabilirii prețului energiei pe baza celui a gazului nu mai este folositoare, gata, trebuie înlocuită cu alta.
Corect ar fi ca prețul la energie să fie stabilit pe baza mediei ponderate a celorlalte prețuri la energie produse din toate sursele, raportate la cantitatea de energie vândută. Astfel prețul de vânzare ar scădea considerabil.
S-ar putea obiecta că în situația asta energia scumpă ar fi dezavantajată și nu s-ar putea vinde. Falsă problemă, ar fi suficient ca furnizorul să plătească celor ce vând energie scumpă diferența necinstită încasată de cei ce produc energie ieftin.
Astfel, toți cei ce vând ar avea acoperit prețul de producție, iar cei ce cumpără nu ar mai avea parte de prețuri astronomice. În această situație, traderii și furnizorii ar avea de mișcat niște sume de bani între ei, dar cu actualul sistem informatic asta nu ar fi o problemă.
Evident că acest preț mediu ar trebui calculat lunar sau anual, pentru a putea acoperi mai bine diferențele dintre costurile energiei în funcție de proveniență.
• Prețul energiei electrice nu mai are nimic de-a face cu realitatea economică.
Este acest lucru o reglementare? Sigur că este, dar reglementarea asta are de-a face cu realitatea, reglementarea asta n-ar permite creșteri enorme de prețuri pe baza chefului sau ,,temerii” unor producători sau traderi.
În situația actuală, în care prețul la gaz este, potrivit unor specialiști, rezultatul ,,panicii” că la iarnă riscăm să rămânem făra gaz, avem de-a face cu o piață în care prețul energiei nu mai are nimic de-a face cu realitatea economică.
De aici vin idei care tind să stăvilească lăcomia jucătorilor de pe piață, ba prin supraimpozitarea profiturilor, ba prin plafonări de prețuri, ba prin decuplarea prețului energie de prețul gazului.
Fiecare țară procedează cum crede, dar aceste soluții nu atacă principala cauză a creșterii prețului la energie, cea a regulii care ,,obligă” toată piața să vândă de parcă ar produce energie doar pe gaz, nu și din surse mai ieftine.
• Și jucătorii din energie și statul se comportă imoral.
Reticența UE de a schimba modul de calcul al prețului la energie nu are de-a face numai cu ,,regula” sacrosantă a neintervenției statului în economie, cu credința ,,reglării” pieței în funcție de cerere și consum.
Toată această mentalitate liberală învechită de auto-gestionare a pieței este valabilă într-o piață normală, funcțională și, mai presus de asta, corectă, cinstită.
Ce-i cinstit în ce fac acum traderii care profită de regula stabilirii prețului la maximul pe care îl impune gazul?
Oamenii aceștia gândesc nu ca niște antreprenori, nu ca niște capitaliști care doresc să conserve piața și să o dezvolte, ci ca niște speculanți de secol XIX.
Mai mult, statul, ca entitate culegătoare de impozite, profită de pe urma creșterii prețurilor pentru a-și umple bugetul. În opinia mea, și jucătorii din energie și statul se comportă imoral.
Nu avem nevoie nici de lipitori și nici de lacrimile de crocodil ale guvernanților care dau de la buget subvenții cetățenilor. Avem nevoie de o piață de energie în care prețul să fie stabilit corect, în funcție de costuri, nu de bunul plac sau de interesele de moment ale unora sau altora.
• Prețul maxim stabilit pe gaz va împinge economia spre criză.
Subvenționarea prețului energiei electrice este o găselniță prin care statul returnează cetățenilor ceva din diferența dintre prețul mediu la energie electrică, cel corect și moral și prețul maxim perceput, cel incorect și imoral.
Bine ar fi ca în locul unor asemenea inginerii financiare să se treacă rapid la calculul corect al prețului la energie, cel bazat pe realitatea economică, nu pe specularea situației energetice europene cauzată de contextul economic și politic.
De un an trebuia făcut acest lucru, dar jucătorii din energie și statele și-au dat mâinile pe sub masă ca să beneficieze de avantajele măririi prețurilor. Rezultatul este scăderea puterii de cumpărare a populației, deci scăderea consumului, iar acest rezultat va împinge economia spre criză și societatea spre polarizare.
Dacă vom lăsa piața să se ,,auto-regleze”, nu vom obține vreun rezultat pozitiv decât pe termen mediu, vom avea nevoie de ceva ani buni ca lacomii jucători din energie să fie aduși la normalitate. Dacă vom adopta regula calculului prețului la energie în funcție de adevăratul preț de cost, dacă vom trece la paradigma prețului mediu, vom regla piața mult mai repede. Spre beneficiul consumatorilor, adică al majorității.