În întreaga Europă, guvernele caută modalități de a-și proteja consumatorii de creșterea facturilor la energie, după ce piața a fost lovită de războiul Rusiei din Ucraina.
Recentele explozii care au avut loc la conductele Nord Stream 1 şi 2 din Marea Baltică au arătat clar cât de puține țări europene se pot baza acum pe importurile de gaze rusești.
15 dintre cele 27 de țări ale UE doresc un plafon la nivel european care să limiteze prețul gazului, dar există puține perspective de unitate înaintea summit-ului liderilor din UE care va avea loc vineri la Praga, scrie BBC.
Germania se opune planului și a pregătit un pachet de sprijin de 200 de miliarde de euro pentru a-și proteja afacerile și consumatorii, sumă mult mai mare decât își poate permite orice altă țară din UE.
Doi comisari europeni, din Franța și Italia, au cerut mai multă „solidaritate”. Nu este de așteptat ca şefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, să vină vineri cu o propunere fermă. Dar a spus, miercuri, că Uniunea Europeană ar trebui să introducă o plafonare temporară a preţului la gazele naturale până când va putea fi adoptat un nou index al preţurilor.
Von der Leyen a mai afirmat că va explica într-o scrisoare adresată liderilor din UE faptul că ar trebui introdus un sistem comun de achiziţie a energiei.
Ar putea funcționa o plafonare?
Săptămâna trecută, statele membre UE au căzut de acord asupra diferitelor măsuri pentru protejarea consumatorilor, inclusiv taxe excepționale pe profiturile excedentare realizate de companiile de combustibili fosili și o taxă pe profiturile excedentare realizate de producătorii de energie electrică non-gaz.
De asemenea, au convenit asupra unei reduceri obligatorii de 5% a consumului de energie electrică în orele de vârf. Este un început, dar nu pe termen lung.
Multe guverne au introdus deja plafoane la prețurile pe care consumatorii le plătesc pentru energie. Acum, Comisia Europeană spune că a cerut celor 15 țări care doresc un plafon la nivelul UE să prezinte propuneri.
Grecia spune că dorește o limită a prețurilor la toate gazele, nu doar la gazul rusesc, dar nu una care să fie scăzută artificial și care ar destabiliza piețele.
„Cu prețuri suficient de mari, furnizorii își vor trimite în continuare gazul în Europa, iar consumatorii vor avea în continuare motive să-și reducă cererea”, spune premierul grec Kyriakos Mitsotakis.
Spania și Portugalia au deja un plafon pentru gazele utilizate pentru generarea de energie electrică, o măsură convenită de UE în luna iunie. Acest lucru a redus costurile cu electricitatea angro, iar gospodăriile au economisit în medie cu 24,4% la facturile lor, potrivit unui studiu.
Nu este clar dacă acest lucru ar putea funcționa la scară largă, dar Franța consideră că ar putea contribui la reducerea costurilor cu electricitatea fără a crește consumul de gaz.
Italia dorește să se concentreze pe înlocuirea actualului hub de gaze TTF din Olanda, unde prețurile au devenit din ce în ce mai volatile. Criticii spun că hub-ul nu poate evalua în mod corespunzător valoarea de piață a GNL (gaz natural lichefiat) și poate adăuga 30% la prețul unor mărfuri care devin rapid din ce în ce mai importante în Europa.
Comisarul UE pentru Energie, Kadri Simson, spune că s-au început lucrările pentru dezvoltarea unui „indice complementar al prețurilor UE” pentru GNL, dar a ridicat și perspectiva impunerii unui plafon de preț exclusiv gazului rusesc.
Ministrul Climei din Polonia, Anna Moskwa, spune că lucrează cu alte țări la o propunere de acoperire a prețurilor angro la gaze, dar nu a dat detalii.
Germania nu este singura care se opune ideii de plafonare. Danemarca, Austria și Țările de Jos sunt de asemenea împotrivă.
Norvegia, care a devenit cel mai mare furnizor de gaz al UE de când Rusia a tăiat aprovizionarea, susține că impunerea unui preț maxim la prețurile angro la gaz nu ar rezolva principala problemă a prea puținului gaz în Europa.
Ce este în neregulă cu pachetul de sprijin al Germaniei?
Planul de sprijin german, anunțat în ajunul unei reuniuni a UE de săptămâna trecută, a fost criticat de mai mulți parteneri UE.
„Nu ne putem împărți în funcție de bugetele noastre naționale, avem nevoie de solidaritate”, s-a plâns prim-ministrul italian, Mario Draghi.
O parte din planul german este o „frână” a prețului gazului, ceea ce ar însemna că Berlinul va subvenționa prețul real de pe piață. Această măsură este foarte diferită de o limită a prețului plătit furnizorilor la care fiecare țară din UE s-ar înscrie.
Riscul principal, așa cum spune think tank-ul european Bruegel, este că pachetul german de sprijin ar putea perturba condițiile de concurență echitabile în Europa, afacerile germane având șanse mult mai mari de a supraviețui crizei energetice decât, să zicem, afacerile italiene.