La mai bine de doi ani de război pe scară largă în Ucraina, conceptul de „linii roșii” a devenit cuvântul cheie în retorica oficialilor ruși. Aceste „linii roșii” reprezintă avertismente și limite pe care fiecare parte le impune pentru a preveni escaladarea conflictului și pentru a stabili granițe clare în sprijinul și acțiunile militare.
Președintele rus Vladimir Putin avertizează în mod repetat Occidentul cu privire la „liniile roșii” pe care Rusia nu le va accepta în războiul ruso-ucrainean. Însă, pe măsură ce războiul se prelungește, ceea ce poate și ceea ce nu poate o parte din conflict sau alta devine din ce în ce mai neclar.
Discrepanțele în aplicarea „liniilor roșii”
Pe de o parte, pentru Rusia nu este o linie roșie să atace ținte civile aflate în zone rezidențiale ucrainene, acțiuni care au dus la distrugeri masive și pierderi de vieți omenești. Aceste atacuri au fost frecvente și devastatoare, vizând infrastructura civilă și nu cea strict militară, așa după cum ne spun „regulile războiului”.
În același timp, Ucrainei i se interzice să se apere folosind arme occidentale pe teritoriul rusesc. Această interdicție a fost impusă de statele NATO pentru a preveni escaladarea conflictului într-o confruntare directă între Rusia și alianța occidentală. Totuși, această asimetrie ridică întrebări serioase privind echitatea și eficacitatea restricțiilor impuse.
Ucraina vrea de la partenerii europeni ca aceștia să trimită, cel puțin, instructori pe teritoriul țării, pentru a accelera acest proces de instruire și de antrenare a soldaților pe infrastructura modernă NATO, deoarece aceasta ar facilita logistica și comunicarea.
Trebuie explicat, totuși, că nicio țară europeană nu este de acord să trimită soldați pe câmpul de luptă, deoarece asta ar însemna că ar intra într-un război direct cu Rusia, iar acest scenariu nu este posibil în momentul de față.
Iar în războiul „liniilor roșii” dezbaterea de pe urma declarației președintelui Franței, Emmanuel Macron, care nu neagă că ar vrea să trimită trupe terestre, crește și mai mult posibilitățile Ucrainei în acest război, dar și adaugă încă un strat de escaladare între Rusia și Occident. Deși ar fi vorba despre un număr limitat de trupe terestre franceze, o intervenție a Franței, Poloniei ori țărilor baltice (toate au enunțat această posibilitate) ar putea, totuși, să reducă presiunea asupra Ucrainei în război.
Schimbarea paradigmei
La începutul invaziei rusești în 2022, linia roșie a fost clar stabilită: Occidentul nu trebuia să trimită arme letale Ucrainei. Acest tip de sprijin militar era perceput ca o provocare directă la adresa Rusiei, care ar fi putut escalada rapid într-o confruntare între NATO și Rusia. Prin urmare, inițial, statele NATO au fost foarte precaute în furnizarea de echipamente militare avansate.
Pe măsură ce conflictul a evoluat, și percepțiile asupra liniilor roșii s-au schimbat semnificativ.
Acum, de exemplu, discuțiile sunt mult mai avansate și se concentrează pe antrenarea piloților, dar și pe livrarea de avioane de luptă F-16 către Ucraina, ceea ce reprezintă un pas major față de restricțiile inițiale privind armele letale. Această schimbare reflectă modul în care strategiile de război și necesitățile tactice ale Ucrainei au determinat o reevaluare a acestor limite.
Și secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a reiterat apelul ca statele aliate să permită Ucrainei să lovească teritoriul rus cu armele furnizate, ceea ce l-a enervat și mai mult pe președintele rus.
Această declarație a venit la aproape o săptămână după un apel similar, care a generat discuții intense în cadrul Alianței. Stoltenberg a argumentat că este momentul să se revizuiască anumite restricții pentru a le permite ucrainenilor să se apere mai eficient, mai ales în lumina noilor progrese ale trupelor ruse în regiunea Harkov.
ASTĂZI PE SPOT:
Mai multe state membre NATO, printre care Marea Britanie, Franța, Polonia, țările baltice și țările nordice, au anunțat la unison că susțin dreptul Ucrainei de a se apăra. Aceste țări consideră că sprijinul activ pentru Ucraina este esențial pentru a contracara agresiunea rusă și pentru a susține integritatea teritorială a Ucrainei.
Între a amenința cu „consecințe grave” și realitățile de pe front
În contrast, alte state, precum SUA și Germania, au manifestat rețineri, temându-se de riscul unui conflict direct cu Rusia. Totuși, până la urmă, președintele american Joe Biden a permis tacit Ucrainei să folosească arme furnizate de SUA pentru a lovi anumite ținte din Rusia, dar doar în zona regiunii Harkov.
Această schimbare subtilă în politică reflectă o recunoaștere a nevoii Ucrainei de a-și apăra teritoriul și de a contracara avansurile rusești, mai ales că Statele Unite sunt și principalul furnizor de ajutor militar pentru Ucraina.
Kremlinul, neducându-și ofensiva din Harkov până la capăt, a răspuns rapid, într-o maniera de răzbunare la aceste evoluții, acuzând NATO că „provoacă” Ucraina să prelungească războiul, iar dacă ar fi după Rusia, ucrainenii ar trebui să se predea.
Vladimir Putin a avertizat țările europene membre ale NATO cu „consecințe grave”, dacă vor permite Ucrainei să folosească armamentul occidental pentru a ataca teritoriul rus, de exemplu, a arătat cu degetul la unele state NATO „mai mici, dar dens populate”.
Aceste amenințări subliniază tensiunile crescânde dintre Rusia și Occident, fiecare parte încercând să-și protejeze interesele și să-și definească clar liniile roșii. Totuși, se pare că acestea se disipează, iar conceptul care până acum ajuta Rusia cu șantajul său începe să nu mai funcționeze.
Totuși, în ciuda sincopelor în aprovizionare și a restricțiilor impuse de aliații occidentali pentru Kiev, armata ucraineană continuă să își facă treaba cu rezultate remarcabile pe câmpul de luptă.
În ultimele 24 de ore de la momentul scrierii articolului (2 iunie), Rusia a suferit cele mai multe și grele pierderi într-o zi pe frontul din Ucraina, inclusiv 1.080 de militari, 25 de tancuri, 33 de vehicule blindate de luptă, 49 de sisteme de artilerie și 6 baterii de apărare aeriană. Aceste pierderi substanțiale subliniază intensitatea și eficiența ofensivelor ucrainene, în ciuda provocărilor logistice și a restricțiilor impuse de aliații occidentali.
În concluzie, este imperios necesar să abordăm în acest articol și unele dintre cele mai presante întrebări care stau pe buzele tuturor:
- Cum s-au modificat „liniile roșii” de la începutul acestui conflict?
La debutul conflictului, „liniile roșii” se limitau la trimiterea de armament letal către Ucraina. În prezent, dezbaterile se axează pe furnizarea de sisteme de lansare a rachetelor cu rază lungă de acțiune, indicând o schimbare profundă în dimensiunea confruntării inițiate de Moscova.
Aliații occidentali ai Ucrainei recunosc din ce în ce mai mult necesitatea de a opri expansiunea Rusiei cu orice preț. Într-unul dintre scenariile optimiste ale războiului, este doar o chestiune de timp până când Ucrainei i se vor acorda toate resursele și sprijinul necesar pentru a respinge forțele rusești dincolo de granițele sale, respectându-se astfel dreptul internațional.
Totuși, pentru ca acest lucru să se întâmple, ucrainenii trebuie să depună mai mult efort în a convinge și au nevoie de mai mult timp, dar și de rezultate mai bune pe front.
- Ce presupune eliminarea restricțiilor privind folosirea armelor occidentale pe teritoriul rusesc?
Relaxarea restricțiilor asupra tipurilor de arme ce pot fi folosite de către Ucraina ar putea risca o escaladare a conflictului, având potențialul de a duce la un angajament direct între NATO și Rusia.
De asemenea, o astfel de măsură ar putea declanșa reacții neprevăzute din partea Kremlinului, deși Vladimir Putin, deși imprevizibil, se confruntă cu limitările propriilor resurse și nu este în poziția de a angaja un conflict direct cu NATO, nici măcar de a susține un război prelungit împotriva unui singur stat, precum Ucraina.
Iar dacă ne dorim cu adevărat ca Ucraina să câștige războiul, aceasta trebuie să fie sprijinită și potențată mai mult; acesta, însă, este un risc pe care ar trebui să ni-l asumăm.
- Cum reacționează Rusia la permisiunile și deschiderea tot mai mare a NATO pentru Ucraina?
Rusia acuză NATO de incitare a Ucrainei să prelungească lupta și amenință cu „consecințe grave” în cazul utilizării armamentului occidental pentru atacuri pe teritoriul rusesc. Vladimir Putin, în stilul său caracteristic, sugerează chiar posibilitatea unui conflict nuclear dacă echilibrul de forțe dintre Ucraina și Rusia devine egal.
Acest lucru ne duce la următoarea întrebare retorică: cât timp va mai putea Occidentul să fie subiectul șantajului rusesc, cât timp ne vom lăsa intimidați de liniile roșii imaginare ale lui Putin?
Acest editorial a apărut prima dată pe site-ul publicației din Republica Moldova – Agora.md