În după-amiaza zilei de 12 martie, din senin, Klaus Iohannis vine la tribuna Palatului Cotroceni și anunță că „am decis să intru în competiție pentru funcția de secretar general al NATO”.
Declarația sa a provocat șoc, neîncredere și uimire, fiind percepută ca bizară, mai ales că Mark Rutte, pe atunci încă prim-ministrul Olandei, primise susținerea pentru această poziție din partea Franței, Germaniei, Marii Britanii și SUA.
„Îmi asum această candidatură în numele României cu toată responsabilitatea, iar această decizie are la bază performanța României, experiența acumulată pe parcursul celor două mandate de președinte…, înțelegerea profundă a provocărilor cu care se confruntă NATO, Europa, și în special regiunea noastră, și angajamentul meu ferm față de valorile și obiectivele fundamentale ale NATO”, a mai declarat Klaus Iohannis.
În opt luni, președintele care declara că înțelege profund provocările cu care se confruntă NATO a ratat obținerea oricărei poziții în structurile de conducere euro-atlantice, a compromis procesul electoral din România în urma unui atac hibrid declanșat de o entitate străină, iar țara noastră a devenit o vulnerabilitate NATO pe flancul estic al alianței în contextul grav al războiului din Ucraina.
România este o țară stabilă, o țară solidă și sigură! Direcția europeană rămâne singura noastră cale reală de dezvoltare, iar toate forțele politice democratice au obligația de a lucra împreună pentru a păstra nealterat acest parcurs.
Klaus Iohannis, 12 decembrie 2024, la patru zile după ce Curtea Constituțională a anulat alegerile prezidențiale din cauza interferențelor străine
Întrebarea pe care și-o pune o mare parte din opinia publică e dacă instituțiile statului au știut de atacul hibrid, au făcut tot ce era omenește posibil pentru a-l opri, dar au fost învinse sau au fost luate prin surprindere?
După o serie de interviuri cu oameni politici, experți în probleme de securitate și foști angajați ai serviciilor de informații, putem spune că ne aflăm în a doua situație - instituțiile politice și cele de siguranță națională au fost luate prin surprindere de atacul hibrid și creșterea fulgerătoare a susținerii pentru candidatul Călin Georgescu.
Cei intervievați nu au vrut să-și dezvăluie identitatea din cauza situației complicate, vorbind sub protecția anonimatului.
„Noi nici în ziua de azi nu știm în România care e cea mai gravă amenințare la adresa securității naționale. Din acest motiv niște lucruri vor fi tot timpul aproximative și ni se vor întâmpla situații de acest gen”, a declarat pentru Spotmedia.ro o persoană care cunoaște îndeaproape dinamica relațiilor dintre mediul politic și cel al agențiilor de siguranță națională.
De exemplu, România are o strategie de apărare, dar nu are o agendă. Adică după ce se stabilește și se publică strategia, fiecare instituție „o ia, o bagă în sertar și continuă să facă același lucru ca și până atunci”.
Acest lucru se întâmplă pentru că nu există o decizie a sistemului politic de a ierarhiza pericolele la adresa României în funcție de analize aplicate, dar și de a transmite instituțiilor o astfel de agendă pe care trebuie s-o urmeze pe parcursul anului pentru a descuraja amenințările și a proteja țara.
Se știu pericolele, dar nu se acționează
De exemplu, aliniatul 8 din „Strategia Națională de Apărare” se referă la posibile modificări în ce privește atacurile hibride: „Evoluțiile din domeniul tehnologic determină diversificarea şi creșterea complexității riscurilor şi amenințărilor de securitate, precum atacurile cibernetice, activitățile specifice domeniului informațional (acțiuni ostile/de influență derulate în spațiul public, dezinformare, răspândirea de știri false/fabricate etc.) şi posibile efecte nocive şi destabilizatoare ale importului unor tehnologii cu uz civil în cadrul acțiunilor asimetrice şi hibride, generând noi provocări de securitate”, se arată în documentul oficial.
Dar aceste riscuri, chiar dacă au fost identificate, nu au fost urmate de măsuri pentru a le descuraja sau îndepărta.
Strategia de apărare a ajuns în fișete, iar toată lumea a continuat să se comporte ca și cum nimic nu s-a schimbat în lume, deși la graniță, de aproape trei ani, se desfășoară un război.
„O ierarhizare a amenințărilor, pe lângă comunicarea între instituții, analize și studii, are nevoie și de finanțare”, a declarat sursa specializată, consultată de Spotmedia.ro.
De multe ori, constrângerile bugetare descurajează și ele realizarea unor modificări de acțiune ale instituțiilor, în timp ce decizia finală se află la partidele care formează majoritatea parlamentară.
Disfuncționalități grave la guvern și președinție
Pentru a prezenta sugestiv lipsa de responsabilitate instituțională în ce privește siguranța României, precizăm că prim-ministrul Marcel Ciolacu a intrat în campania electorală pentru alegerile parlamentare și prezidențială fără consilier de stat pe probleme de „afaceri strategice și politică externă”, asta în timp ce Guvernul României este garant al desfășurării corecte a procesului electoral.
Măsura fără precedent luată săptămâna trecută de Curtea Constituțională a României de a anula rezultatele primului tur al alegerilor prezidențiale, pe fondul acuzațiilor de interferență rusească, reprezintă un moment de referință în arena tot mai agitată a politicii est-europene.
Consiliul Editorial The Guardian, cotidian britanic
Nicolae Comănescu, cel care a deținut poziția de consilier de stat pe probleme de politică externă și afaceri strategice, a fost numit în poziția de ambasador al României în Olanda, în data de 5 noiembrie.
În data de 12 decembrie, Nicolae Comănescu era încă trecut pe site-ul guvernului în poziția de consilier al prim-ministrului, timp de o lună, perioada campaniei electorale și alegerilor, nefiind numită o altă persoană.
Dar chiar dacă ar fi fost numită, cum ar fi putut cineva să acționeze eficient în decurs de câteva zile de la preluarea unui post atât de important, să poată oferi o perspectivă corectă și rapoartele necesare premierului pentru a lua decizii în situații atât de grave cum au fost atacurile hibride la adresa României?
În situația descrisă apare și manifestarea superficială a președintelui care face numiri fără a se gândi la consecințe, în mijlocul campaniei electorale.
Cazul expus e doar un exemplu concret cu privire la disfuncționalitățile instituțiilor politice care au favorizat deturnarea procesului electoral din România.
De asemenea, aici se adaugă criza din SRI, o instituție care de un an și jumătate funcționează fără director civil, dar și cea din SIE, în care șeful serviciului a călătorit, în plină criză de siguranță națională, folosind un avion privat, la cel puțin o cursă de Formula 1.
Europa s-a speriat de vulnerabilitatea României
„Ministerul Apărării Naționale, pentru că legislația e veche și prost făcută, se cramponează de ideea că nu acționează pentru că e pace și nu un conflict militar. O serie întreagă de lucruri pe care trebuie să le facă, nu le face din acest motiv. Dar premisa principală a războiului hibrid e exact aceea că dispare distincția dintre pace și război”, a declarat un expert în strategii de apărare, sub condiția anonimatului, pentru Spotmedia.ro.
S-a observat că MApN a putut să acționeze atunci când situația a devenit extrem de gravă, iar pe TikTok s-a desfășurat o campanie de răspândire intensă de informații false în zilele de 8 și 9 decembrie, cum că forțe militare ale României se pregătesc de război.
Atacul hibrid din România a provocat o imensă îngrijorare la nivel european și NATO.
Pentru prima dată s-a putut observa o perturbare majoră a unui proces electoral democratic prin promovarea fulgerătoare a unui candidat necunoscut pe rețelele sociale și transformarea unei campanii ostile în voturi.
Călin Georgescu, cu două săptămâni înainte de primul tur al alegerilor prezidențiale, era un necunoscut în peisajul politic românesc.
Apoi, cu zeci de milioane de euro și folosirea unor rețele de influenceri și comunicare create anterior, respectivul a obținut 22% din voturile exprimate, terminând pe primul loc.
Fără o criză profundă la nivel de Guvern, partide politice, președinte și servicii de informații, o astfel de operațiune nu era posibilă.
„Experiența României ar trebui să tragă un semnal de alarmă și în alte părți ale Europei. Partidele radicale sunt deja experte în alimentarea nemulțumirilor alegătorilor față de grupurile centriste tradiționale cu privire la chestiuni precum imigrația sau costul vieții”, se arată într-un articol scris de Consiliul Editor al cotidianului britanic „Financial Times”.
„Dar România și Moldova sunt doar cele mai recente țări în care rețelele de socializare au fost exploatate de actori externi care doresc să încline balanța în favoarea candidaților preferați”, mai subliniază editorii importantului ziar.
„Platformele trebuie să înăsprească moderarea conținutului politic, așa cum prevede legislația Uniunii Europene. Vechile norme privind finanțarea partidelor și publicitatea trebuie urgent actualizate pentru a face față noii realități - în caz contrar, instanțele din alte părți s-ar putea confrunta în curând cu dileme similare celor din România”, anunță Financial Times.