Deși numărul kilometrilor de autostradă terminată anual nu este mai impresionant decât în trecut, trebuie să recunoaștem că s-a lucrat în 2022 mai intens în acest domeniu decât altădată. Există perspectiva ca, în viitorul apropiat, să apară și kilometraje mai impresionante.
Se lucrează concomitent la magistralele Ploiești-Suceava, Sibiu-Pitești, Pitești-Craiova, Cluj-Borș, la centurile ocolitoare ale unor localități, inclusiv la cea din jurul Capitalei. Se vede și din avion că execuția autostrăzilor a prins viață, iar explicația mea este simplă: componenta liberală a coaliției s-a impus cu privire la finanțarea prioritară a autostrăzilor.
Simpla intuiție îmi spune că, dacă PSD ar fi fost singur la guvernare, lucrările ar fi bătut pasul tot pe loc, iar banii s-ar fi dus pe măsuri populiste, ca pe vremea ministrului Răzvan Cuc (PSD), care obținuse performanța de zero kilometri, într-un an din mandatul domniei sale.
În loc să aprecieze efortul prin care Ministerul Transporturilor este acum asigurat cu fonduri de investiții, domnul Sorin Grindeanu, ministrul de resort, face pe victima, plângându-se că „Au stat foarte bine la dat din gură mulți din predecesori, dar nu au fost în stare nici măcar să închidă un proiect sau să semneze un contract”.
Să fim înțeleși, domnul Grindeanu are pentru ce să dea din gură astăzi doar datorită faptului că predecesorii săi au pregătit în trecut studii, au elaborat documentații, au obținut avize și au aprobat proiecte, respectiv au făcut ceva ce trebuie acum continuat.
Pentru toate acestea, actualul ministru instalat în fotoliul Transporturilor ar trebui să le mulțumească predecesorilor săi și poate nu atât lor, cât specialiștilor în domeniu, tehnicienilor din posturi nepolitice care au trudit la elaborarea documentațiilor sau la obținerea acordurilor și avizelor, care au pregătit cu migală hârtiile, ca să aibă ministrul pe ce pune semnătura.
Înscăunat în fruntea ministerului ca să continue acolo lucrările începute de alții, nu ca să inventeze el apa caldă, ministrul Grindeanu dă din gură (sintagma îi aparține) în felul următor: „Trebuie să existe infrastructură de transport în România și care să fie la nivel european. Dar ca să ai aceste proiecte, trebuie să ai pașii parcurși. Din păcate, n-au fost”.
Hai, că nici Bulă n-ar fi fost în stare să născocească mai multă platitudine decât cea din afirmația că în România trebuie să existe infrastructură de transport la nivel european și că nu poți obține proiecte dacă nu parcurgi mai întâi pașii necesari! Parcă a vorbit Trahanache, Farfuridi sau simpaticul Dandanache, nu Grindeanu.
Cât privește asta, cu închisul proiectelor, treaba e mai complicată decât pare și nu-l văd pe prim-vicepreședintele PSD închizând vreunul în mandatul domniei sale (mă refer la magistrale complete: București-Nădlac, București-Borș, București-Siret, Ungheni-Tg. Mureș).
Unele din ele au ajuns în faze avansate de execuție doar datorită faptului că huliții predecesori ai dlui Grindeanu au parcurs toți pașii preliminari necesari, au avut proiecte, au executat lucrări și chiar au dat în exploatare sutele de kilometri cu care se laudă domnia sa, când amintește că, până acum, numărul total al kilometrilor de autostradă din România se scriau cu trei cifre, dar din 2023 încolo se vor scrie cu patru.
Tot lăudându-se cu câte contracte a semnat de când s-a instalat la guvernare, domnul ministru face o remarcă de tot râsul: „Vorbim de 30 de ani de Sibiu-Pitești. De 30 de ani. Până anul acesta n-au fost semnate contracte pe loturile 2, 3 și 4, adică loturile care traversează munții”.
Adică, înțeleg eu, lucrurile stau cam în felul următor: în timp ce predecesorii domniei sale n-au semnat contracte pentru că, probabil, li se terminase pasta în pix și nu se mai învârtea bila de la vârf, dânsul a scos stiloul, le-a semnat fără dificultăți și pentru asta așteaptă felicitări. Punct ochit, punct lovit!
Poate nu m-aș fi oprit la acest detaliu, dacă nu-mi aminteam de o anecdotă, de altfel binecunoscută. Cică doi bețivi stăteau la o masă în crâșmă. Unul din ei încerca să împungă cu scobitoarea o măslină, dar nu reușea. Măslina nu se lăsa împunsă și țâșnea de fiecare dată, ca vie, într-o direcție oarecare. Cel de alături, mai treaz fiind, i-a luat scobitoarea din mână, a împuns măslina „din prima” și i-a dat-o: na! La care celălalt: merci, ți-a fost ușor, după ce am obosit-o eu.
Stimate domnule Sorin Grindeanu, toate aceste lucrări de autostrăzi sunt măsline începute de alții. Ele au ajuns în farfuria dvs, ca să le continuați, după ce v-ați asumat trecutul cu activ și cu pasiv. Acceptând postul de ministru, ați acceptat să urmați în bune condițiuni tot ce era început de alții.
Dacă simțeați că nu sunteți în stare, puteați să nu vă băgați. Dacă v-ați băgat, apoi trebuie să continuați tel quel până la capăt, nu să-i judecați pe predecesori, pentru ce n-au făcut ei.
Așa că, vorba unui pesedist intrat în legendă, ciocu’ jos, nea Sorine, ciocu’ jos! E prea de tot să spuneți că „Noi, în 2022, am ajuns să semnăm cât în cinci ani, urmând ca, în perioada următoare, să fie puse în practică”.
Poate ați ajuns să semnați „cât în cinci ani”, nu vă contrazic, dar n-ați fi semnat nimic dacă niște predecesori nu s-ar fi trudit timp de cinci ani și poate chiar mai mult, la pregătirea documentațiilor, la elaborarea memoriilor, la întocmirea studiilor de fezabilitate, de impact, de eficiență și de tot ce mai trebuie, inclusiv avize și autorizații, pentru ca să declanșeze licitațiile și să semneze contractele.
Dacă ați ajuns să semnați contracte, înseamnă că ei, predecesorii, au muncit din greu și cu spor, ca să aveți ce semna, atunci când veniți și găsiți totul gata pregătit, nu să le disprețuiți munca lor. Nimeni nu v-ar fi împiedicat să refuzați postul, dacă ceva nu v-ar fi convenit sau altceva vi s-ar fi părut incorect.
Dar sunt și cazuri mai neplăcute, când contractele deja semnate sau licitațiile deja finalizate cu bine de predecesori au fost anulate în 2022, din motive diverse. Ceva n-a fost în regulă, iar echipa Grindeanu, atât de harnică atunci când este vorba de paiul din ochiul vecinului, nu s-a priceput sau n-a vrut să repare problema amiabil, pentru ca lucrările să poată continua, nu să fie compromise.
Presa semnala zilele trecute că 15 proiecte de infrastructură rutieră, licitate sau contractate, s-au pomenit în 2022 cu licitațiile sau cu contractele anulate. Cincisprezece proiecte, nu unul. Numărul lor pare să confirme faptul că nimeni n-a încercat rezolvarea amiabilă, fiind mai ușor să anulezi decât să trudești ca să repari.
Nu intru în detalii, anulările erau poate motivate, dar mi se pare cel puțin ciudată situația când domnul ministru, atât de dur la țintirea predecesorilor care nu semnaseră niște hârtii, devine de-a dreptul permisiv când este vorba de propria administrație și propriii oameni, care au lăsat pe butuci 15 proiecte, nu unul.
Mi se pare cel puțin incorect să dai cu praștia în predecesori, pe motiv că n-au semnat contracte până în 2022, în timp ce organele ministerului au ratat, chiar în anul 2022, proiecte precum drumul expres Craiova-Lugoj, modernizarea drumului de mare interes turistic Bâldana-Târgovoște-Sinaia sau multe altele, despre care s-a scris în presă, dar n-am să revin, întrucât nu acesta este obiectul celor de față.
Obiectul celor de față este impresia pe care o lasă participarea domnului ministru al Transporturilor la investițiile din domeniu exact în stilul fabulei Musca la Arat a poetului Alexandru Donici.
* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
POST SCRIPTUM
Circulă zvonul că, după rocada de la vârful Guvernului, din mai 2023, domnul Grindeanu urmează să devină președinte al Camerei Deputaților, domnul Ciucă președinte al Senatului, iar la Ministerul Transporturilor s-ar pregăti să vină altcineva.
Parcă-l văd pe acest altcineva plângându-se că predecesorul dădea din gură, în loc să facă treabă, dar noroc că a venit el la pupitru etc. etc.