Are cineva ac de cojocul doamnei senator Șoșoacă?

Victor Pițigoi
Senior Editor
“A fura idei de la cineva este plagiat. A le fura de la mai mulți este cercetare” (Murphy)

Se vede cu ochiul liber că s-a umplut paharul. De când a ajuns senator, doamna Diana Iovanovici-Șoșoacă își permite neînchipuite derapaje de pe culoarul bunului simț, căci de bunele maniere nici vorbă nu poate fi.

Dar cel mai grav este că forțează nota ca să-și facă remarcată prezența în spațiul public, să apară inopinat printre minerii din Valea Jiului și, tot nechemată, la evenimentul nedorit de la Institutul „Marius Nasta” din București.

2021 vine cu discounturi de până la 50% la principalele categorii de produse și servicii de care afacerea ta are nevoie. Obține oferta AICI!

Nu mai suntem în campanie electorală. Ne aflăm în sesiune, obligația parlamentarilor este să fie prezenți în sala de ședințe, să elaboreze și să depună eventualele propuneri legislative proprii, să le analizeze pe ale altora, să participe activ la dezbateri și să voteze în cunoștință de cauză, așa cum îi îndeamnă pe ei propria conștiință.

Pentru a-și putea îndeplini această nobilă misiune, senatorii și deputații tocmai au beneficiat de o binecuvântată și odihnitoare vacanță, își desfășoară activitatea în cel mai mare și luxos palat administrativ din țară și aproape chiar din lume, beneficiază de ispititoare indemnizații, de sume forfetare, decontarea tuturor cheltuielilor atunci când domniile lor au mandat să se deplaseze în diverse locuri din țară sau din străinătate.

Cu acest gând, apare o întrebare elementară: de la cine avea mandat senatoarea independentă Șoșoacă să se prezinte în Valea Jiului, amenințând de acolo Capitala cu o nouă mineriadă („Era rumoare în București că îi aduce Șoșoacă pe mineri în București, aș fi putut să fac asta dacă voiam, să știți”)?

Și de la cine avea mandat tot domnia să se prezinte în toiul nopții la Institutul „Marius Nasta” și să forțeze intrarea expunându-se la situația jenantă de a fi oprită de bodyguarzi?

Nu cunosc răspunsul la întrebări, dar e ușor de intuit: doamna Șoșoacă nu avea mandat de la nimeni. Nu putea să aibă, întrucât rezolvarea prin negocieri a problemelor din Valea Jiului este un atribut al Guvernului, iar cazul de la Institutul „Marius Nasta” îl privește tot pe Executiv.

Doamna Șoșoaca s-a afișat peste tot ca senator, exponent al Legislativului.  Executivul și Legislativul sunt două din cele trei puteri independente ale statului.  Nu vi se pare că s-a băgat – pardon de expresie – ca musca-n lapte?

Cât de puternică e Diana Şoşoacă?

Ce caută o senatoare acolo unde n-a trimis-o nimeni?

Domnia sa nu s-a prezentat ca simplu cetățean, care își exprimă punctul de vedere propriu, în baza dreptului la opinie.

De fiecare dată și-a afișat cu insistență calitatea de senator, atrăgând chiar atenția asupra faptului că cine n-o va trata ca atare va avea de suferit.

Nu știu cum să calific acel moment penibil, când managerul de la „Marius Nasta” i se adresează cu „doamna Șoșoacă”, iar dânsa îi răspunde cu o replică penibilă pentru secolul în care ne aflăm: „Eu sunt doamna senator Șoșoacă”.

Da? De ce doamna senator și nu Excelență sau chiar Măria Ta? Ar suna interesant: eu sunt Măria Mea, doamna senator, adică, mai exact, Excelența mea Șoșoacă. 

Este clar pe ce apasă doamna senator; pe faptul că nu vorbește niciodată în nume propriu, ci numai în numele unei instituții respectabile, care n-a mandatat-o însă să se ducă nicăieri și pe care, firește, nu o reprezintă acolo unde se duce, etalându-și titlul de senator.

Ca persoană cu studii juridice, doamna Șoșoacă știe precis ce înseamnă să te dai drept cine nu ești, respectiv să te prezinți în numele unei instituții care nu te-a mandatat anume. Asta se numește impostură.

Este greu de înțeles cum de tolerează respectiva impostură instituția din care face parte doamna Diana Șoșoacă și cum de se complace președintele Senatului, doamna Anca Dragu, să asiste la un spectacol  grotesc și de răsunet, fără să sancționeze aspru derapajul în cauză.

Mi-am permis să citesc Regulamentul Senatului și nu am descoperit acolo mecanismul pe măsură pentru o asemenea sancțiune. Dar nu este rolul meu să-l descopăr. Acesta este rolul președintelui instituției și numai al lui.

Iar, în cazul în care Regulamentul nu a avut în vedere o situație precum cea creată, apoi tot doamnei Anca Dragu îi revine obligația să inițieze corectarea situației și să pună ordine în derapajele unui senator.

N-am observat până acum să fie cineva preocupat de faptul că prestigiul celei mai reprezentative instituții a țării este tăvălit în mizerie chiar de un reprezentant al ei.

Scăpată de sub orice control, doamna Șoșoacă își permite spectacolul mediatic la care asistăm, provoacă ortacii din Valea Jiului să atace Capitala, pretinde fără niciun drept demisia unor miniștri și pică exact pe fază în mijlocul celor mai nefericite evenimente, sperând să culeagă capital politic din nenorocirea altora, în numele cărora se erijează într-un fel de înger salvator.  

Cum își permite doamna Șoșoacă să ceară în spațiul public demisia unor membri ai Guvernului, când știe că așa ceva nu se poate iniția decât printr-o moțiune semnată de un important număr de parlamentari și numai în cadrul instituțional al Parlamentului, nu altfel?

Pe scurt, doamna Șoșoacă a luat-o rău de tot pe arătură. Până la urmă, asta o privește. Dar gestul ei necontrolat angajează instituția, dacă aceasta asistă indiferentă la evenimentele care o privesc. Dacă doamna Anca Dragu nu reacționează prompt și eficient, mesajul va fi acela că doarme-n papuci.

Aici nu este în joc seriozitatea senatoarei Șoșoacă, ceva ce nu mai impresionează pe nimeni, nu este în discuție nici spectacolul de prost gust, care poate îi distrează pe unii telespectatori. Este în joc, cum spuneam, prestigiul unei instituții a țării reprezentative.

Puțină lume sesizează faptul că doamna Șoșoacă acționează pe cont propriu și nemandatată de nimeni. În fața multora, bufoneriile domniei sale sunt un mod de a se da în spectacol chiar al instituției pe care pretinde că o reprezintă.

Vă convine această postură, stimată doamnă Anca Dragu? Îi convine domnului Ludovic Orban, care este totuși lider al Parlamentului, ca președinte al Camerei Deputaților? Le convine vicepreședinților de la cele două Camere, se simt confortabil oare alți liderași mai mici ai instituției? 

Le convine această postură celor doi copreședinți de partid, care au adus cazul în Parlament și poate își închipuie că și-au spălat obrazul, doar ejectând personajul afară din rândurile sale?

Oare atâtea personalități de vază care conduc această instituție reprezentativă a țării și prin ea destinele noastre ale tuturor sunt atât de neputincioase, încât au ajuns să înghită derapajele excentrice de care aflăm aproape zilnic ceva nou la jurnalul de știri?

Așteptăm de la ei să reformeze totul în țară, începând cu legile justiției, apoi cu programul „România Educată”, cu reformarea din temelii a sistemului de sănătate, cu infrastuctura, cu reabilitarea mediului, cu eradicarea sărăciei, cu multe altele, care să ne ducă departe.

Departe, adică poate nu chiar acolo unde sunt astăzi nemții, dar nici aici, unde suntem mereu în coadă, numai noi cu Șoșoaca noastră și vecinii noștri bulgari, mereu alături.

Citește mai multe despre scandalurile provocate de Șoșoacă:


Ai ajuns până la finalul acestui articol! 👏 Noi iți dăm un mare Like. Ne dai și tu? 👇