Alegerile care vor avea loc în următoarele 12 luni în opt state membre ale Uniunii Europene ar putea schimba echilibrul politic al continentului și relația acestor ţări cu Bruxelles-ul.
Spania, Franța, Italia și Polonia se confruntă cu ascensiunea partidelor naționaliste și de extremă dreapta, în timp ce formațiunile tradiționale pierd teren.
O eventuală apropiere între dreapta conservatoare și partidele radicale ar putea pune sub presiune sprijinul pentru Ucraina și politicile comune ale UE (de la buget la migraţie), avertizează analiștii citați de Financial Times, care publică o amplă analiză pe acest subiect.
În următoarele 12 luni, patru dintre cele mai populate cinci state membre ale UE vor organiza alegeri, alături de alte patru țări mai mici.
Convocarea alegerilor parlamentare anticipate în Spania, pentru 29 noiembrie, marchează începutul acestei perioade electorale intense, fără precedent în Europa de o generație, potrivit analizei FT.
Calendarul electoral include alegerile prezidențiale și parlamentare din Franța, considerate potențial cele mai importante, precum și scrutinul legislativ din Polonia. Italia trebuie să organizeze alegeri până în decembrie anul viitor, dar votul ar putea avea loc mai devreme. Estonia, Finlanda, Grecia și Slovacia vor avea, de asemenea, alegeri parlamentare.
Germania ar putea fi afectată indirect de acest ciclu. Deși nu are alegeri naționale în perioada analizată, cele regionale ar putea pune în pericol poziția cancelarului Friedrich Merz, după rezultatele slabe obținute deja de partidul său (Uniunea Creștin-Democrată) în recentele alegerile regionale din estul țării.
Un fenomen comun: deplasarea spre dreapta
Analiștii remarcă faptul că alegerile nu au loc doar într-un interval neobișnuit de scurt, ci sunt marcate și de tendințe similare: creșterea sprijinului pentru dreapta radicală și disponibilitatea tot mai mare a partidelor conservatoare tradiționale de a împărți puterea cu aceasta.
Mark Leonard, directorul Consiliului European pentru Relații Externe (ECFR), observă că partidele de extremă dreapta învață unele de la altele și folosesc strategii asemănătoare, adaptate crizelor momentului.
Formațiuni precum Alternativa pentru Germania (AfD) și-au schimbat temele de campanie în funcție de context: de la opoziția față de ajutoarele acordate statelor din sudul Europei în timpul crizei datoriilor, la combaterea imigrației, contestarea vaccinării și opoziția față de tranziția verde. În paralel, au apărut partide și mai radicale, precum Viitorul Național în Italia și Confederația Coroanei Poloneze.
Catherine de Vries, profesoară de științe politice la IE University din Madrid, explică ascensiunea acestor formațiuni prin fragmentarea sistemelor de partide, scăderea sentimentului de loialitate al alegătorilor și polarizarea opiniilor.
Rețelele sociale și diminuarea influenței surselor de informare tradiționale au contribuit, de asemenea, la schimbarea modului în care se desfășoară campaniile.
În acest context, partidele radicale promovează mesaje simple, centrate pe prioritatea intereselor naționale în raport cu imigrația, instituțiile supranaționale și ajutorul acordat Ucrainei.
„Partidele radicale de dreapta au reușit să ofere, într-un moment de mare incertitudine politică, o direcție foarte clară: ne vom pune «propriul popor pe primul loc», înaintea migranților, a instituțiilor supranaționale și a contribuțiilor pentru Ucraina”, afirmă de Vries.
În același timp, partidele tradiționale sunt penalizate de alegători pentru lipsa unor soluții convingătoare la problemele economice și sociale.
După rezultatele slabe ale creștin-democraților germani în alegerile regionale, Merz a recunoscut că partidul său „nu mai are răspunsuri satisfăcătoare la prea multe întrebări”.
Italia și Franța, în centrul schimbărilor
În Italia, Giorgia Meloni ar putea obține un al doilea mandat, însă presiunea formațiunilor mai radicale îi complică poziția. Partidul Viitorul Național, condus de fostul general Roberto Vannacci, ar putea ajunge să facă parte din coaliția de guvernare. Vannacci o acuză pe Meloni că și-a trădat electoratul.
Până acum, Meloni a fost considerată un exemplu de lider naționalist-populist care a adoptat o abordare pragmatică după preluarea puterii. Guvernul său a respectat regulile fiscale europene, a cooperat cu Comisia Europeană și a susținut Ucraina.
Totuși, această orientare nu este garantată pe termen lung. În încercarea de a-și consolida sprijinul în rândul alegătorilor de dreapta, Meloni și-a înăsprit discursul privind imigrația și a interzis purtarea burqa și a vălului integral în școli.
În Franța, Marine Le Pen, lidera partidului de extremă dreapta Adunarea Națională (RN), este prezentată de Financial Times drept principala favorită în cursa prezidențială, în timp ce adversarii săi tradiționali sunt divizați.
Le Pen a încercat să îmbunătățească imaginea partidului și să-i consolideze credibilitatea. Cu toate acestea, programul său include măsuri care ar putea provoca un conflict major cu Bruxelles-ul: reducerea cu 11 miliarde de euro a contribuției Franței la bugetul UE, retragerea din anumite componente ale politicii europene de azil și ale pieței unice, precum și modificarea Constituției franceze pentru a afirma supremația legislației naționale asupra celei europene.
Deși RN a renunțat la ideea ieșirii Franței din UE și din zona euro, măsurile propuse ar echivala, în practică, cu o retragere parțială.
În Polonia, partidul naționalist Lege și Justiție (PiS), care a guvernat între 2015 și 2023, s-a divizat, iar o parte dintre alegătorii săi se îndreaptă către două formațiuni mai radicale de dreapta.
„Dacă dreapta naționalistă ar ajunge simultan la putere în Spania, Franța, Polonia și Italia, nu cred că ar fi exagerat să spunem că ar fi sfârșitul Uniunii Europene așa cum o cunoaștem”, avertizează Nathalie Tocci, profesoară la Universitatea Johns Hopkins din Bologna.
Bruxelles-ul și Ucraina, în fața unui posibil blocaj
Ascensiunea extremei drepte ar putea complica negocierile europene privind bugetul comun, migrația, apărarea și sprijinul pentru Ucraina.
În perioadele electorale, guvernele tind să fie mai puțin dispuse să accepte compromisuri, de teama acuzațiilor că sacrifică interesul național.
Charles Grant, directorul Centrului pentru Reformă Europeană, avertizează că problema extremei drepte devine mai gravă și mai greu de gestionat decât în trecut, când UE a reușit să limiteze efectele opoziției premierului ungar Viktor Orbán față de unele decizii europene.
Ucraina ar putea fi printre principalele victime ale schimbării de echilibru. Le Pen a declarat că ar opri ajutorul acordat Kievului, cu excepția instruirii militare, și s-a exprimat împotriva aderării Ucrainei la UE.
Mujtaba Rahman, director pentru Europa la firma de consultanță Eurasia Group, spune că există deja o oboseală politică și publică în privința sprijinului pentru Ucraina, precum și o reticență crescândă față de finanțarea suplimentară și accelerarea aderării.
Un președinte francez eurosceptic ar avea o influență deosebită asupra direcției UE. Franța este una dintre cele mai importante puteri ale Uniunii.
În plus, dacă mai multe guverne naționaliste ar ajunge simultan la putere, liderii lor ar putea coordona mai ușor opoziția față de politicile comune. În acest scenariu, avertizează Nathalie Tocci, partidele ar avea mai puține motive să-și modereze discursul pentru a păstra aparența cooperării europene.
Financial Times subliniază însă că rezultatul nu este predeterminat. Un guvern conservator în Spania sau continuarea abordării pragmatice a Giorgiei Meloni ar putea menține cooperarea europeană. Miza principală rămâne Franța, unde o schimbare de putere ar putea influența nu doar politica națională, ci și capacitatea UE de a ajunge la un acord asupra celor mai importante dosare comune.
Ziua 1691 Trump spune că Zelenski nu vrea pace, dar Kievul vine cu o ofertă. „Google-ul rusesc”, lovit a treia oară
Dominic Fritz: USR nu votează un guvern cu miniștri PSD. Dacă Luca Niculescu nu obține o majoritate, soluția sunt alegerile anticipate (Video)
Sorana Cîrstea întâlnește "victima perfectă" la Wuhan: Organizatorii au anunțat ora de start
„Firicel” din Las Fierbinți, pozitiv la cocaină și canabis, după ce a fost prins la volan cu permisul suspendat
