A fost numai despre Dragnea?

A fost numai despre Dragnea?

Un judecător poate respinge din mai multe motive redeschiderea urmăririi penale solicitată de procurorul ierarhic superior. În funcție de motiv, efectele sunt diferite. De principiu, este vorba despre două categorii de cauze de respingere.

1. Judecătorul poate respinge redeschiderea UP pe motive legate de temeinicie. Adică motivele invocate pentru redeschidere nu sunt solide, nu se susțin. De exemplu, să zicem că nu sunt argumente că urmărirea penală ar fi fost incompletă.

2021 vine cu discounturi de până la 50% la principalele categorii de produse și servicii de care afacerea ta are nevoie. Obține oferta AICI!

În acest caz, o nouă cerere de redeschidere a UP în dosarul respectiv mai poate fi făcută doar dacă apar probe noi, care nu erau cunoscute la momentul solicitării respinse.

2.Judecătorul poate respinge cererea pe motive de legalitate. Un asemenea motiv este, de exemplu, dacă procurorul ierarhic superior care a cerut redeschiderea a făcut și acte de urmărire penală în dosar.

În acest caz, cererea este respinsă ca inadmisibilă și cel care este legal procuror ierarhic superior poate face o nouă cerere de redeschidere.

Dacă temeinicia poate fi într-un anumit grad subiectivă, legalitatea este matematică și așa trebuie apreciată. Iar dacă procedura e viciată, întreg dosarul se prăbușește mai târziu. Nu numai la noi. Vă amintesc ce s-a întâmplat în SUA cu OJ Simpson. Judecătorul este legat de respectarea procedurii.

În care variantă din cele două cazuri ne aflăm în Dosarul 10 August? Știe cineva? Un singur om – judecătorul care a respins redeschiderea UP. Și vom afla și noi de la el atunci când își va motiva hotărârea.

Abia atunci vom ști dacă este o respingere pe netemeinicie, și atunci o nouă cerere se poate face numai dacă apar probe noi, sau o respingere pe inadmisibilitate, și atunci o nouă cerere de redeschidere poate fi făcută imediat de procurorul general.

Abia atunci juriștii vor putea aprecia dacă judecătorul are dreptate sau a greșit.

Art 426 din Codul de Procedură Penală îi dă judecătorului 30 de zile să motiveze hotărârea. Sigur că putea să motiveze imediat ca să preîntâmpine reacția publică. Ar fi fost ideal să o facă. Dar termenul legal este de 30 de zile, deci nu este în culpă. Și pe undeva nu este corect să pui judecătorul să acționeze cu gândul la reacția publică. Ca să nu ajungi la situații similare celei de la Brăila.

Că opinia publică e agitată poate fi înțeles. Oamenii au cunoștinte juridice mai mult sau mai puțin extinse. Există un fond de frustrare legat de dosarele altor mari traume sociale care nu au ajuns la niciun rezultat la zeci de ani după comiterea faptelor.

Dar rolul unui politic responsabil, într-un stat de drept, mai ales rolul unor demnitari responsabili, ministru al Justiției, premier, președinte, nu este să alimenteze isteria publică, nu este să se cațere electoral pe ea, ci să țină dreapta cale spunând un singur lucru: așteptăm motivarea pentru a vedea despre ce este vorba și dacă ține de atribuțiile legale ale vreunui demnitar să acționeze în vreun fel.

În loc de așa ceva, s-au năpustit cu mic cu mare cu declarațiile care să inflameze și mai mult opinia publică împotriva unei judecătoare bălăcărită în toate felurile înainte ca ea să fi avut măcar ocazia să explice de ce a respins redeschiderea.

USR-PLUS au sărit primii, ca Nae din baie, fără să aștepte motivarea. Dl Cioloș a plusat cu o comisie parlamentară. Ce comisie, dacă nici măcar nu e clar ce se va întâmpla în continuare, în funcție de motivare?

În plus, există pe rol la SPM din ICCJ un dosar care privește violențele unor jandarmi și din care pot apărea probe noi, la o adică. Comisia Kovesi, comisia alegerilor din 2009 și altele ale PSD nu erau bune și comisia aceasta ar fi?

Dl Cîțu nu se putea lăsa mai prejos și i-a cerut rapid ministrului să vină cu soluții. Soluții pentru ce, cât timp nu ai motivarea?

Prins între ciocan și nicovală, dar spre meritul lui conștient de limitele care nu pot fi trecute, ministrul Stelian Ion s-a dus în plenul CSM cu o soluție acceptabilă la tot scandalul adică “o solicitare de apărare a independenţei, libertăţii, imparţialităţi sistemului judiciar în ansamblul său legat de o percepţie care se conturează în spaţiul pubic vizând suspiciuni de lipsa unei anchete efective, astfel cum a fost definită prin jurisprudenţa CEDO în dosarul generic denumit ’10 august’.”.

Aflând asta, președintele Iohannis s-o fi gândit că rămâne singurul nevorbit și a cerut și el o analiză băgând încă un demnitar în ciorbă: ”Solicit ministrului Justiției să explice public de urgență cum s-a ajuns în situația ca dosarul vizând evenimentele din 10 august 2018 să fie clasat. Românii au tot dreptul să știe cine sunt cei vinovați de actele de violență împotriva manifestanților pașnici.

Lucrurile nu se pot încheia aici și de aceea am cerut ministrului Justiției și ministrului de Interne să găsească soluțiile pentru că adevărul în legătură cu 10 august să fie aflat, iar cei responsabili să răspundă”.

Inadecvarea unui președinte. Ce obține Klaus Iohannis în cazul 10 August

Ce analiză, ce soluție fară motivare?

Dacă voia să analizeze ceva, dl Iohnnis putea să analizeze de ce a numit-o pe Georgiana Hosu șefa DIICOT. Sau putea să îl întrebe pe protejatul Bogdan Licu de ce a fost trimis Dosarul 10 August la DIICOT pe vremea când acesta era procuror general interimar și se pregătea să devină titular. Pentru că atunci au început problemele.

Forțat cumva de isteria publică și politică, CSM a a sesizat Inspecția Judiciară cu apărarea independenței sistemului, dar nu la propunerea ministrului, ci a judecătoarei Andrea Chiș.

Este doar un mesaj de implicare și atenție, pentru că nici Inspecția Judiciară nu poate face absolut nimic până când judecătoarea nu-și motivează hotărârea. O poate face azi, și bine ar fi, dar are dreptul să o facă, repet, în 30 de zile.

Ministrul Justiției face vineri la prânz o conferință de presă despre o decizie nemotivată, cel puțin la momentul anunțării demersului. Ca să ce?

Și noi? Mă refer la cei care am fost în piață în guvernările Dragnea. Noi oare ce vrem?

E în regulă ca politicienii să interfereze astfel cu Justiția? Dacă după prima condamnare a lui Dragnea se apuca ministrul pesedist al Justiției să ceară CSM și IJ să verifice completul și felul în care s-a ajuns la soluția încă nemotivată, ce am fi zis?

Stat de drept nu înseamnă numai să intre Dragnea sau Udrea la pușcărie. Înseamnă că respecți regulile, procedurile, să acționezi în conformitate cu ele și atunci când îți convine, și când nu îți convine.

Înseamnă că nici Dragnea, dar nici Iohannis nu au voie să interfereze cu Justiția. Nici Dăncila, dar nici Cîțu.

Altfel, nu vom fi decât reversul aceleiași medalii ruginite și fără valoare care ne-a scos în stradă în 2017. Ar fi tragic să dovedim că doar ura față de Dragnea ne-a împins la protestele din 2017-2018.

Citeşte şi alte texte scrise de Ioana Ene Dogioiu