„Cel mai bun moment pentru a planta un copac a fost acum 20 de ani. Al doilea cel mai bun moment este acum.”
Într-o lume dominată de gândirea pe termen scurt și recompensa instantanee, această veche zicală rămâne actuală. În contextul tranziției energetice și al cursei contra cronometru pentru a atenua cele mai grave efecte ale schimbărilor climatice, ea devine și mai relevantă.
De fapt, în Europa putem spune că am început cu adevărat să investim în energia eoliană și solară acum 20 de ani (deși am fi fost într-o poziție mult mai puternică dacă am fi început cu încă 20 de ani înainte, imediat după mărturia istorică a profesorului James Hansen în fața Comisiei de Energie a Senatului SUA, în 1988).
Dar, în loc să privim înapoi cu dezamăgire sau disperare la acțiunea întârziată a omenirii în privința climei, putem alege să nu mai repetăm aceleași greșeli. Hidrogenul, unul dintre catalizatorii tranziției energetice, ne oferă o nouă soluție pentru decarbonizare.
Hidrogenul curat este un vector energetic versatil, cu aplicații multiple în societatea noastră. Poate fi utilizat pentru a produce în mod sustenabil oțel, îngrășăminte și produse chimice – sectoare greu de decarbonizat, care nu pot fi electrificate ușor – sau pentru combustibili destinați transportului rutier, maritim sau aerian, acolo unde dimensiunea redusă și autonomia mare, în comparație cu bateriile, fac ca sistemele de propulsie pe bază de celule de combustie să fie mai potrivite pentru călătorii lungi.
De asemenea, poate fi folosit pentru stocarea energiei pe termen lung, echilibrarea rețelei și flexibilitate – aspecte care vor deveni din ce în ce mai importante pe măsură ce trecem la o rețea electrică complet regenerabilă. Aceasta este doar o scurtă descriere a potențialului imens al acestei molecule curate.
Hidrogenul este, așadar, un instrument complementar electrificării, ajungând acolo unde electronii nu pot.
Deja, mai multe proiecte din Europa demonstrează acest lucru.
În Suedia, H2 Green Steel – prima oțelărie construită de la zero în Europa în ultimii 50 de ani – a înlocuit cărbunele cu hidrogen verde în procesul de fabricare a oțelului, reducând emisiile de CO₂ cu până la 95% comparativ cu metodele tradiționale.
În Franța, Lhyfe produce hidrogen regenerabil din energie eoliană și îl vinde utilizatorilor industriali, precum și flotelor de autobuze și camioane cu emisii zero.
În Italia, unul dintre cei mai mari constructori de nave din lume, Fincantieri, proiectează vase de croazieră și de transport pe bază de hidrogen.
Aceste povești de succes pot fi extinse, iar Europa ar putea deveni lider pe piața globală a producției, transportului și utilizării hidrogenului regenerabil.
Însă există riscul ca o mișcare prea lentă să facă Europa să piardă în fața competitorilor globali, așa cum s-a întâmplat în cazul panourilor solare și al bateriilor, unde decenii de cercetare și dezvoltare conduse de Europa nu au fost suficiente pentru a păstra și profiturile, odată ce tehnologiile au ajuns pe piață.
În ciuda unei liste substanțiale de proiecte de-a lungul întregului lanț valoric al hidrogenului, deciziile finale de investiție (FID) au fost relativ rare – doar 4% din proiectele globale de hidrogen au atins acest stadiu anul trecut, majoritatea în China.
Şi asta pentru că, în Europa, costul producerii hidrogenului regenerabil este încă mai mare decât cel al hidrogenului pe bază de combustibili fosili. Cu un sistem de sprijin solid, putem face ca hidrogenul curat să fie o opțiune viabilă pentru toate companiile care doresc să-și reducă emisiile.
Trebuie să gândim mai pragmatic.
China a obținut un succes uriaș prin inovare și dezvoltare susținute de stat în domeniul tehnologiilor curate, devenind acum lider global în majoritatea subsectoarelor.
Iar schimbările climatice nu ne oferă timp să așteptăm ca economia să își regleze singură lucrurile. Aceste două realități ne arată că nu doar că este de dorit, dar este absolut necesar să cheltuim pe termen scurt pentru a culege beneficiile pe termen lung. Să semănăm semințele. Să plantăm copacul acum.
Asta nu înseamnă că Europa nu a făcut deja pași importanți pentru a reduce deficitul de finanțare. Licitațiile Băncii Europene pentru Hidrogen, în cadrul apelului Innovation Fund, sunt și vor continua să fie un demers de succes pentru sprijinirea proiectelor de producție a hidrogenului.
Programul Proiectelor Importante de Interes European Comun (IPCEI) a acordat deja sprijin pentru mai mult de 120 de proiecte implicând aproape 100 de companii europene și ar trebui să atragă peste 43 de miliarde de euro din fonduri publice și private.
Este un lucru pozitiv, dar este nevoie de mai mult, atât la nivel european, cât și național, dacă vrem să punem cu adevărat piața hidrogenului în mișcare înainte să fie prea târziu pentru a mai concura.
În cea mai recentă variantă a pachetului legislativ „Pactul Industrial Verde” al Comisiei Europene, cadrul privind ajutorul de stat introduce sprijin relevant pentru cheltuielile de capital (CAPEX), cu marje ale ajutorului de până la 50% pentru utilizarea hidrogenului în industrie și 45% pentru implementarea energiei regenerabile, oferind o bază solidă pentru extinderea hidrogenului.
Europa vrea să își revendice poziția de lider în tehnologiile curate, dar pentru a face acest lucru trebuie să încetăm să ne sabotăm singuri.
Europa și-a exprimat în mod repetat și public sprijinul pentru hidrogen, iar drept urmare, sute de companii au investit timp și bani pentru a construi acest sector.
Avem câteva programe de finanțare deja existente și o listă uriașă de proiecte în pregătire. Dar trebuie să mergem mai departe – de exemplu, încurajând guvernele naționale să accelereze transpunerea legislației europene și să ia în considerare implementarea propriilor mecanisme de finanțare pentru proiectele pe bază de hidrogen.
Plantând acești copaci acum, vom putea sta la umbra unei piețe solide și competitive a hidrogenului pentru mulți ani de acum înainte – cu toate locurile de muncă noi, potențialul de decarbonizare, reziliența sporită și competitivitatea globală pe care aceasta le va aduce.
Acest editorial de opinie este realizat în colaborare cu Săptămâna Europeană a Energiei Durabile (EUSEW) 2025. Consultați ec.europa.eu/eusew pentru apeluri deschise.
Jorgo Chatzimarkakis activează în cadrul Hydrogen Europe din 2016, unde deține în prezent funcția de CEO al asociației. A lucrat anterior în departamentul de planificare al Ministerului de Externe al Germaniei, la Infineon Technologies și a fost membru al Parlamentului European (2004–2014), în cadrul Comisiei ITRE (Industrie, Tehnologie, Cercetare și Energie), unde a contribuit la punerea bazelor primelor două parteneriate comune privind hidrogenul și celulele de combustie. A fost desemnat „Persoana anului în domeniul hidrogenului” la World Hydrogen Awards 2022, „ca actor major în promovarea hidrogenului în Europa și la nivel mondial, accelerând colaborarea și dezvoltarea industriei”.
Acest articol este o contribuție din partea unui partener. Toate drepturile sunt rezervate. Nici Comisia Europeană, nici vreo persoană care acționează în numele acesteia nu își asumă responsabilitatea pentru modul în care ar putea fi utilizate informațiile din acest articol. Opiniile exprimate îi aparțin exclusiv autorului/autorilor și nu trebuie considerate ca reprezentând poziția oficială a Comisiei Europene.