Jurnaliștii americani sunt obsedați de Elon Musk. Seduși de fiecare cuvânt și fiecare gest al miliardarului, aceștia sunt atrași în mrejele unui personaj care nu respectă libertatea presei și nu ezită să o subjuge în interes personal, transformându-i în niște portavoci. La fel au pățit cu Donald Trump.
Săptămâna trecută, Musk a suspendat un grup de jurnaliști, pe motiv că i-au pus în pericol pe el și pe membrii familiei sale dezvăluind în timp real locurile în care ei s-au aflat. Una dintre acuzații, privind urmărirea fiului său, a fost pusă sub semnul întrebării, întrucât Musk nu a făcut plângere la poliție.
Unii dintre jurnaliștii suspendați au scris pe Twitter despre suspendarea unui cont, @elonjet, care publica date despre zborurile avionului privat al lui Musk. Elementul comun în fiecare decizie de suspendare este jurnalismul critic la adresa lui Musk și a afacerilor lui.
Twitter a anulat cele mai multe suspendări ale conturilor jurnaliștilor după o zi, ceea ce a adus o ușurare, dar și la speculații despre noi reguli pentru presă pe Twitter.
Elon Musk nu dă doi bani pe jurnaliști
Jurnaliștii care iau în serios ceea ce face Musk, un număr uriaș, se pare, fac o greșeală teribilă. Este aceeași greșeală pe care au făcut-o scriind despre Donald Trump în 2016. Captivați de spectacol, ei nu reușesc să vadă marea problemă: sunt manipulați cu scopul de a-i supune, scrie Roger McNamee, un investitor din Silicon Valley și fost consilier al lui Mark Zuckerberg, autorul bestsellerului "Zucked: Waking up to the Facebook Catastrophe", într-o analiză publicată de revista Time.
Ca și Donald Trump, Elon Musk nu dă doi bani pe jurnaliști. Nu-i respectă și se folosește de ei. Nici măcar cei care-i cântă-n strună nu sunt în siguranță. Iar dacă jurnaliștii se pleacă în fața voinței lui Musk, așa cum mulți fac acum, s-ar putea să nu mai existe nicio limită pentru răul produs, subliniază autorul articolului.
Trump a demonstrat că spectacolul este bun pentru profitul media. "Poate că n-o fi bun pentru America, dar e al naibii de bun pentru CBS", a spus Les Moonves, directorul executiv al postului TV, despre fostul președinte american. Moonves a spus atunci ceva care ar trebui să îngrijoreze pe toți: în mandatul lui Trump, directorii media au ales să pună profiturile mai presus de apărarea democrației și de căutarea adevărului. S-au dus vremurile când se considera că jurnalismul are datoria de a se ridica împotriva puterii, nu doar să difuzeze circ.
Cum câștigă Musk și cum poate pierde
Era de așteptat ca jurnaliștii să fi învățat ceva din experiența lor cu Trump. Ar fi trebuit să învețe din umilințele repetate care caracterizau conferințele de presă de la Casa Albă, din minciunile nesfârșite și despre încercările flagrante de a controla discursul prin oferirea de acces privilegiat celor puțini care erau dispuși să-i facă pe plac sau să se lase manipulați.
În schimb, jurnaliștii îi permit lui Musk să facă exact ce făcea Trump. Încearcă să discearnă reguli noi în loc să se concentreze pe imaginea de ansamblu, arată autorul.
Elon Musk e disperat după atenție. Oricâți bani ar avea, și are, fără atenția uriașă a presei de care se bucură acum, puterea lui s-ar topi. Twitter este un soap opera în care Musk este starul, singurul actor aflat în lumina reflectoarelor. E o afacere privată în care el poate face regulile și le schimbă după cum dorește. Nu trebuie să fie consecvent. Nu trebuie să fie nici corect.
Twitter e jucăria lui Musk și el se distrează cu ea. Chiar dacă renunța la funcția de CEO, așa cum a promis după ce a făcut un sondaj, el își va alege succesorul și va păstra Twitter sub control.
Jurnaliștii nu pot câștiga mulțumindu-l pe Musk, avertizează McNamee. Ei pot câștiga doar făcându-și meseria, ridicându-se împotriva celor puternici în interesul public.
Capul plecat Twitter-ul nu-l taie
Twitter e o platformă care transmite mesaje necenzurate către aproximativ un sfert de miliard de utilizatori activi. Dar a devenit și o platformă pentru politicieni, vedete și jurnaliști. Unele comunități care sunt de regulă excluse din procesul politic depind de Twitter pentru a-și transmite mesajele. Utilizatorii adoră Twitter pentru că oferă iluzia unui acces direct la VIP-uri la care în mod normal nu au cum să ajungă.
Pentru jurnaliști, Twitter a devenit locul în care caută dezvăluiri. Unii au catalogat platforma drept editorul de subiecte pentru jurnalismul modern. Twitter le-a permis jurnaliștilor să-și creeze branduri personale într-o perioadă în care presa tradițonală se chinuie din răsputeri să supraviețuiască. Grație Twitter și canalelor de știri, unii jurnaliști s-au transformat în celebrități.
Acum jurnaliștii încearcă să fie prezenți pe Mastodon, Post.news și alte alternative posibile, însă mulți rămân activi pe Twitter datorită avantajelor uriașe și a impactului pe care această rețea de socializare îl oferă.
Elon Musk face parte dintr-o comunitate tot mai largă de miliardari din Silicon Valley, precum Peter Thiel, cofondator al PayPal, care cred că democrația e depășită și că o presă liberă subminează progresul tehnologic. Ce-și doresc aceștia este o lume în care ei mânuiesc păpușile, în care jurnaliștii acționează ca portavoci ale mesajelor pe care vor să le transmită și în care nimeni nu-i critică.
Acești oameni trăiesc într-o bulă, înconjurați de delatori, fără legătură cu oamenii obișnuiți. Așa cum s-a văzut și în cazurile lui Mark Zuckerberg și Samuel Bankman-Fried, acești oameni n-au niciun fel de scrupule când provoacă rău societății pentru a-și atinge scopurile.
Reacțiile jurnaliștilor la acțiunile lui Musk nu sunt cea mai mare problemă. Săptămâna trecută, NBC a suspendat un reporter, Ben Collins, pentru că a scris "ceva nepotrivit" despre Elon Musk. Suspendarea pare să fi fost declanșată de o discuție pe Twitter în care Musk a spus că tocmai aflase că un consilier al companiei sale a lucrat anterior la FBI. Collins "și-a permis" să comenteze: "Ceea ce e scandalos aici e că Elon Musk a descoperit cine era consilierul adjunct al companiei la șase săptămâni după ce a cumpărat" cu 44 de miliarde de dolari.
Lecția lui Trump care arată cum trebuie tratat Musk
Timp de cel puțin un deceniu, companii media precum NBC și-au încurajat jurnaliștii să folosească rețelele de socializare pentru a crește audiența și a-și construi imaginea. Considerau că era o afacere bună. Știau că tonul și standardele Twitter sunt foarte diferite de cele ale ziarelor și televiziunilor de știri. Orice ce s-ar putea spune despre tonul lui Ben Collins, pe care autorul articolului îl consideră potrivit, mesajul acestuia este just. El și-a făcut meseria, spunând adevărul puterii.
NBC nu a comentat cazul, dar e clar că cine a luat decizia suspendării unui reporter pentru ce a scris despre Musk pe Twitter a fost mai interesat să le facă pe plac miliardarului și armatei de extremiști de dreapta care îl susțin decât să protejeze reputația NBC News.
Pentru a înțelege mai bine situația critică în care se pune presa în fața Twitter, Roger McNamee oferă un exercițiu de imaginație. "Imaginați-vă ce s-ar fi întâmplat dacă cei care conduceau New York Times sau Washington Post ar fi dat înapoi la presiunile administrației Nixon și n-ar fi publicat dezvăluirile din Pentagon Papers. Sau dacă Post ar fi pus la sertar articolele lui Bob Woodward și Carl Bernstein despre Scandalul Watergate. În caz că aceste analogii vi se par nepotrivite, amintiți-vă că suntem la mai puțin de doi ani distanță de la o insurecție la Capitoliul SUA".
Musk a reactivat conturile de Twitter ale activiștilor de dreapta. Ar putea fi o coincidență, dar nu putem ignora faptul ca Musk să aibă simpatii pentru cei care au luat cu asalt Congresul.
"Dacă NBC nu-și schimbă decizia, cât va dura până când o altă rețea de televiziune, poate CNN, să-și suspende jurnaliștii ca să-i facă pe plac extremei drepte? Dar dacă suspendarea jurnaliștilor va deveni prețul accesului la miliardari? Unde vom ajunge? Jurnalismul înseamnă înfruntarea puterii. Orice altceva înseamnă relații publice", punctează McNamee.
Jurnalismul nu are nevoie de Twitter. Nu poate câștiga o luptă cu Elon Musk pe terenul lui Musk. Singurul mod de a învinge oameni ca Musk e să nu le faci jocul. E o lecție pe care ar fi trebuit s-o învățăm de la Trump. E lecția pe care trebuie să o învățăm acum, conchide autorul.
T.D.