O așezare idilică se remarcă prin peisajele de vis, dar și prin longevitatea și sănătatea de fier a locuitorilor săi. Un cumul de avantaje locale și o mutație genetică unică îi ajută să-și păstreze silueta și sănătatea, indiferent ce mănâncă.
Limone sul Garda e un sătuc splendid cu doar 1.000 de locuitori de pe malul lacului Garda, din regiunea italiană Lombardia. Este cel mai nordic loc din lume în care se coc lămâile, grație climatului blând excepțional, ținând cont că așezarea se află la poalele Alpilor.
Mulți dintre cei care trăiesc aici par binecuvântați cu o abilitate digestivă care le permite să mănânce pe saturate prăjituri pline cu cremă și mâncăruri grase, fără să-și facă griji pentru siluetă sau să dezvolte boli cardiovasculare.
Pur și simplu, acești oameni nu se îngrașă, indiferent ce și cât mănâncă. Ei susțin că au așa-numita "genă Limone", care conține o proteină specială care distruge lipidele și menține sângele fluid.
Timp de 40 de ani, localnicii din Limone sul Garda au făcut obiectul unor cercetări științifice, aceștia fiind monitorizați ca niște cobai. Din cei 1.000 de locuitori, jumătate sunt născuți acolo, iar din acești 500, 60 dețin această genă, relatează CNN.
"Gena se transmite prin familia mea. Eu și fratele meu, mama - care are 96 de ani și încă e foarte sprintenă - și toți copiii mei o poartă. Din 1980 am tot donat sânge pentru teste repetate, aproape că ni l-au luat pe tot", spune Gianni Segala, proprietarul unui magazin, adăugând în glumă că sătenii sunt folosiți ca donatori de oamenii de știință.
Segala își amintește cum l-au pus prima oară doctorii să mănânce o doză de frișcă plină de zahăr la fiecare două ore ca să-i monitorizeze glicemia. "Îmi luau sânge după fiecare înghițitură, era așa de dulce și de grasă că mă lua durerea de cap, dar chiar dacă mâncam multă, sângele meu distrugea instantaneu grăsimile, fără să le asimileze", povestește el, adăugând că noaptea aproape leșina din cauza pierderii sângelui.
Deși norocoșii purtători ai genei nu trebuie să-și facă niciodată griji pentru sănătatea lor, Segala spune că duce o viață normală și nu se simte un "Superman".
Cea mai bună asigurare de viață
Cesare Sirtori, profesor de farmacologie clinică la Università degli Studi di Milano, șeful echipei de cercetare care studiază "proteina elixir", spune că localnicii din Limone au niveluri de colesterol HDL "excepțional" de reduse. În mod normal, acesta se situează între 46-60, iar sătenii au între 7 și 15, rezultat al unei mutații genetice a purtătorului proteic.
"Să ai un colesterol HDL scăzut - dat fiind că e considerat un colesterol bun - este rău pentru sănătate și duce la probleme de sănătate, precum potențial atac cerebral, dar la acești localnici pare să aibă un efect pozitiv. Și în timp ce 99% din mutațiile genetice ale proteinelor declanșează boli și patologii, aceasta determină absența bolilor vasculare la purtătorii lor", spune Sirtori.
În anul 2000, Sartori și echipa lui au sintetizat proteina Limone și au injectat-o în organismul șoarecilor de laborator. Cobaii au avut apoi o scădere semnificativă a cheagurilor de sânge în arterele lor. Cercetătorul a descoperit că în populația din Limone sul Garda această genă există în ADN-ul copiilor de cinci ani, al adolescenților și al persoanelor vârstnice.
Acesta studiază acum gena Limone pentru a vedea cum ar putea fi folosită împotriva arterosclerozei.
Gena a fost depistată prima dată în sângele unui mecanic de locomotivă din Limone, un înaintaș al lui Segala, care a fost implicat într-un accident feroviar în Milano (de unde și denumirea de proteină A-1 Milano) și a fost dus la spital. Doctorii au fost uimiți de rezultatele incredibile ale analizelor sale de sânge și așa au extins cercetările în satul de pe malul lacului Garda.
"Eram doar un copil când mi-au testat prima oară sângele, iar doctorii veneau periodic să vadă cum se comportă gena noastră. Faptul că o port îmi dă un fel de asigurare de viață - mă simt mai protejat și mai încrezător că n-o să am arterele înfundate sau un atac de inimă când o să îmbătrânesc", spune Giuliano, fiul lui Giani Segala.
Bărbatul e într-o formă fizică foarte bună și își permite uneori să consume alimente bogate în grăsimi - mortadella, mezeluri și chiar untură, așa cum obișnuiește bunica lui care gătește pentru întreaga familie. Toți urmașii ei au moștenit gena.
"N-am niciodată dureri de stomac și mănânc orice simt că-mi place. Ador cotolette (cotlet de vițel pane și prăjit), prăjeli, mezeluri, îmi place să și beau. Dorm ca un bebeluș", spune Giuliano. Dar faptul că are gena nu înseamnă că se culcă pe o ureche - face mișcare periodic și urcă deseori pe munte cu tatăl său, ca să privească peisajul spectaculos al lacului Garda.
Singurul loc în care există mutația genetică
Sirtori încă speră să poată analiza ce se întâmplă dacă doi purtători ai genei au un copil. Până acum, aceasta s-a transmis doar de la tată sau mamă către copii. El spune că mutația genetică și beneficiile sale pentru sănătate sunt unice - nici măcar în satele învecinate n-au fost observate. Însă nu-l interesează să descopere de ce se întâmplă asta.
Alții, însă, au devenit curioși. Antonio Girardi, patronul unui hotel local, a urmărit întregul arbore genealogic al transmiterii genei Limone până în secolul al XVIII-lea și crede că mediul, climatul special și natura din zonă joacă un rol-cheie.
"Poate fi clima caldă din tot timpul anului - nu avem niciodată zăpadă sau îngheț și de aceea lămâile cresc de secole în această zonă nordică. Sau poate că e datorită extraordinarului ulei virgin de măsline și peștelui din lac pe care îl consumăm", crede el.
"Acești munți acționează ca niște scuturi naturale care ne apără de vântul rece și captează soarele, păstrând temperatura caldă. Trebuie să fim recunoscători acestui extraordinar microclimat foarte plăcut care i-a înzestrat pe oamenii noștri cu un elixir natural", conchide Girardi.