După o misiune de nouă luni în care a fost „blocat” în spațiu, astronautul NASA Sunita „Suni” Williams a ajuns pe Pământ alături de colegul ei, Barry „Butch” Wilmore. Schimbarea suferită de ea în acest timp a impresionat întreaga lume. Expunerea prelungită la microgravitație și condițiile extreme din spațiu au lăsat urme semnificative asupra fizionomiei ei. Medicii vor evolua în detaliu starea lor de sănătate.
Efectele vizibile ale unei misiuni de lungă durată în spațiu
După nouă luni petrecute în spațiu, schimbările fizice suferite de Sunita Williams și ale colegului său Barry Wilmore au fost evidente pentru toată lumea.
Fotografii înainte și după misiune au arătat cum cei doi astronauți au pierdut în greutate și și-au schimbat aspectul fizic.
Privind cu atenție, experții spun că acest aspect este doar vârful aisbergului.
Pe lângă slăbirea mușchilor și pierderea în greutate, Williams și Wilmore au resimțit presiunea gravitațională asupra oaselor lor, un efect ce apare atunci când astronautul revine pe Pământ după o perioadă îndelungată în microgravitație.
Totodată, ochii și nervii lor optici ar putea fi afectați de presiunea din timpul zborului spațial, potrivit Uniland.
Experții spun că ar putea avea acumulări de lichide în cap din cauza presiunii asupra ochilor și nervilor optici, ceea ce le-ar putea afecta aspectul.
Există chiar un termen pentru acest lucru: Sindromul Neuro-Ocular Asociat Zborului Spațial (SANS), care este responsabil de umflarea nervului optic și cauzează o vedere încețoșată.
Riscuri pentru sănătatea lor pe termen lung
Pe lângă faptul că respiră oxigen real din aer, Wilmore și Williams simt acum gravitația asupra oaselor lor pentru prima dată în nouă luni, ceea ce vine cu o listă lungă de posibile probleme de sănătate.
Problemele variază de la „picioare de pui” și „picioare de bebeluș”, acesta este și motivul pentru care cei doi nu au putut să meargă atunci când au ajuns pe Pământ, la un risc crescut de cancer, iar astronauții nu sunt încă scăpați de complicațiile de sănătate acum că se află pe solul natal.
În timp ce cei doi urmează o serie de teste medicale la Centrul Spațial Johnson al NASA din Houston, unii experți avertizează că există deja semne evidente care indică o posibilă afectare a sănătății lor.
Atrofia musculară și pierderea masei musculare sunt probleme frecvente pentru astronauții care petrec perioade lungi în spațiu.
Cât durează recuperarea
Recuperarea după o misiune prelungită în spațiu este un proces complex și de lungă durată.
În cazul lui Williams și Wilmore, NASA estimează că va dura aproximativ 45 de zile.
Totuși, pentru cazurile severe, precum al celor care au stat în spațiu timp de aproape un an, procesul de recuperare poate dura mult mai mult, uneori până la un an.
De asemenea, stresul, lipsa somnului și schimbările de presiune în creier pot duce la o scădere a funcțiilor cognitive. În aceste condiții, Williams și Wilmore vor trebui să facă o serie de teste și să treacă printr-o perioadă de reabilitare intensă pentru a depăși efectele rămase.
D.D.